Jurnalul călătoriilor anulate. Povestea fălcilor de zebră (fabulă)

Leopardul s-a trezit intr-o dimineață ploioasă cu un gând neobișnuit. Alergase în savană zile la rând în căutarea hranei și în afara câtorva scaieți verzi nimic nu prea găsise. Dar fiind un leopard mai aparte, plictiseala îl durea mai mult decât foamea. Ceea ce e important de înțeles în această poveste este faptul că nu ne referim la un leopard obișnuit. Nici gând! Despre un leopard banal întâlnit la orice răspântie nu are rost să scriem nici măcar un rând. 

Cum spuneam, plictisul lui era atât de mare încât leopardul ieșit din comun porni în căutarea unei preocupări, alta decât vânatul sau alergarea prin junglă. 

Merse el ce merse până când ajunse la stadionul junglei învecinate. Hm! Asta da organizare! își spuse. Jungla noastră nu are nici stadion, nici pistă de biciclete, nici club de dans, nici nimic. 

La intrarea în stadion era afișat programul competițiilor și participanții acelei zile.

Ei fir-ar să fie! își spuse înciudat leopardul. Am nimerit în jungla zebrelor. Astea sunt în general mai proaste și fără pic de personalitate. Niște biete rumegătoare vărgate. Nici aspectul lor nu e de laudă. Dungi și iarăși dungi! Monotonie  și nimic altceva. Nu sunt în stare să atace nici măcar o muscă. Deh! Dar au stadion și săli de antrenament! Tare mi-ar plăcea să știu ce simte o zebră din asta! Dar și mai mult aș vrea să intru printre ele și să mă satur de carnea lor! Dar cum? Cum să reușesc una ca asta? Leopardul cățărat pe creanga zdravănă a unui baobab visa cu ochii deschiși. Animalele din jungla cu zebre nu îl observară și treceau pe lângă baobab alene, scormonind prin iarbă așa, ca în fiecare zi. 

Leopardul urcă o creangă mai sus în copac și spuse cu glas tare: Mă prefac în zebră și particip la concurs! 

Baobabul încă tânăr, (nu avea decât vreo cinci sute de ani), văzuse și auzise multe la viața lui, dar una ca asta îl lăsă fără grai. 

-Cum bre leopardule să te prefaci în zebră! zise baobabul. 

-Ai să vezi! spuse leopardul sărind sprinten spre pământ. 

După ce se plimbă în jurul corturilor în căutarea vreunui rest de mâncare ajunse la coliba vraciului junglei cu zebre. Acolo locuia un vraci excomunicat. El înțelese pe loc gândurile și idealurile leopardului și îi promise că îi va îndeplini dorința. 

-Bine mă băiatule, te vei preface în zebră dar atenție! nu pe viață! asta în nici un caz! 

-Cum așa? șopti leopardul. 

-Uite așa! Ai dreptul să fii zebră vreo două ore. Te prezinți în competiție ca zebră dar cu puteri de leopard. Faci zob vreo patru zebre și te retragi elegant. Dar apoi trebuie să ajungi aici, la coliba mea. În afară de mine nimeni pe lumea asta nu îți poate reda calitățile de leopard avute la naștere. 

Zis și făcut. Leopardul ronțăi și bău din amestecul de paie, semințe și zemuri fermecate ale vraciului, se așeză pe o rână și adormi. Când s-a trezit, se simți mult mai ușor iar pielea îi era plină de linii. Pe creștet îi crescuse un fel de puf. Treptat puful se transformă într-o mândrețe de coamă. 

-Frate!!! Vraciul ăla chiar m-a făcut zebră! Să fug, să alerg și să mă înscriu la întreceri! Ah și ce foame îmi este! 

Ajuns la poarta stadionului leopardul-zebră intră prin intrarea sportivilor se înțelege, că doar nu era să intre pe la casa de bilete. 

Ajuns în vestiar se minună câte zebre svelte și fragede se aflau acolo. 

Competiția era o alergare de fond de câteva mii de metri care avea drept recompensă niște  lăzi cu fân proaspăt. Se gândea leopardul: bun, alergăm, eu voi câștiga, că doar nu-s prost, iar la urmă, înainte de înmânarea trofeului, mă apuc și le înfulec pe zebre. 

Întrecerea a început. Leopardul-zebră fugea mâncând pământul. Multe zebre erau în urmă uluite de apariția unei ciudate zebre atât de iuți de picior. La linia de sosire leopardul-zebră se aștepta să fie ovaționat ca după aceea să se pună pe înfulecat zebre. Dar ce să vezi? Fălcile lui, faimoasele lui fălci de leopard erau acum niște maxilare nostime numai bune de apucat smocuri de iarbă și de morfolit fân. Dezamăgit ieși din stadion ignorând aplauzele unui public absolut confuz. 

Ajunse la coliba vraciului dar nu îl găsi acasă. Vraciul prevăzător, îi lăsase un bilet pe prispa colibei: 

“Domnule leopard, lipsesc o vreme fiindcă am de rezolvat niște chestiuni legate de luptele libere dintre femelele zebre și caii sălbatici. Deunăzi am transformat un cal sălbatic în zebră și din neatenție pe teren, respectivul cal a primit sancțiuni. Dar în două-trei zile se va rezolva problema. 

Mai stai așa cum ești până săptămâna viitoare când revin la colibă și te fac leopard la loc. Dar te avertizez! fălcile îți vor rămâne de zebră. Cam astea sunt riscurile când cineva dorește cu sau fără motiv, să devină altcineva. 

Cu stimă, vraciul.”