La Barna ceva nu se leagă. Dintr-un anonim sărac a devenit, peste noapte, un geniu al afacerilor

Din ciclul, dacă tăceai, filosof rămâneai!

Dan Barna interviu la Digi 24:

„După ce mi-am dat demisia din casă de avocatură, am fost 6 luni șomer. (…) am trăit din împrumuturi de la prieteni și din ce îmi mai trimiteau părinții. Stăteam într-o mansardă, plăteam echivalentul, în banii de astăzi, a 100 de lei. Plăteam foarte puțin, era o familie de pensionari, absolut remarcabili, nu mai trăiesc azi. (…) Am stat undeva la 10 sau 12 ani acolo, după aia am cunoscut-o pe soția mea și ne-am mutat. Dar cheltuielile mele erau ridicol de mici. Și când nu mai aveam bani, mâncam pâine cu mușțar”

Și acum să analizăm :

– omul a fost șomer 6 luni și nu avea bani; până aici, nimic dramatic. Se poate întâmplă oricui

– dar tot el spune că a trăit 10-12 ani în mansardă, cu cheltuieli „ridicol de mici”. Cu toate acestea, erau momente când avea bani doar de pâine cu mușțar.

E, aici avem o problema. Dacă te angajezi, în România sau aiurea, cu salariul aferent studiilor superioare și ai și cheltuielile casnice foarte mici, este imposibil să fii la limita sărăciei.

Ori nu lucrezi, de fapt, decât din când în când, ori ai vicii/cheltuieli de altă natură.

Problema cu adevărat mare, uriașă, este aceea că dacă într-un interval atât de mare de timp n-ai reușit să convingi pe nimeni că ești bun, nu te-ai remarcat, nu te-a vrut nimeni în echipa, pe un salariu decent, n-ai demarat nicio afacere etc., înseamnă că ești la limita nulității, din punct de vedere profesional sau antreprenorial.

Cum se explică faptul că, după 10-12 ani de anonimat, sărăcie, lipsa de consecvență, lipsa de inițiativa/în care nu te-a remarcat nimeni, brusc te transformi într-un geniu al afacerilor și vin banii fără număr ?

Ceva nu se leagă. Cu sau fără mușțar. (Sursa: Facebook Valentina Șerbănescu)