La capitolul luciditate, Nicolae Ceauşescu e superior lui Mihail Gorbaciov

Din Histoire de l’Europe de L’Est. De la seconde guerre mondiale à nos jours, scrisă şi tipărită de Jean-François Soulet, în 2006, la Armand Colin, reţin concluzia autorului din experimentul numit liberalizarea comunismului:
Primăvara de la Praga, autogestiunea iugoslavă, reforma economică discretă a lui Kadar, în Ungaria, s-au soldat cu eşecuri.

Cele două sisteme – crede Jean-François Soulet – sînt astfel concepute încît nu permit amestecarea reciprocă.
Tentativele unor lideri comunişti de a implementa în dictatura comunistă note ale societăţii capitaliste au sfîrșit lamentabil întrucît ele n-au fost duse pînă la capătul lor logic:
Prăbuşirea sistemului comunist.

Acest capăt inevitabil a fost sesizat printre primii de Nicolae Ceauşescu în 1971, cînd, tulburările de după 1968, l-au convins că Primăvara bucureşteană riscă să scape de sub control.
Cred că am mai scris despre luciditatea de comunist a lui Nicolae Ceauşescu, net superioară celei – tot de comunist – a lui Mihail Gorbaciov.

Comparate, cele două personalităţi beneficiază de tratamente diferite din partea cercetătorilor. Toţi îl consideră pe Mihail Gorbaciov superior lui Nicolae Ceauşescu prin tentativa de a democratiza comunismul. Fără Perestroika şi Glasnosti – zic iscoditorii istoriei moderne – comunismul nu s-ar fi prăbuşit.

Bravo Mihail Gorbaciov!
Aplauzele sînt valabile dinspre anticomunişti.

Comuniştii n-au cum să nu vadă că Perestroika şi Glasnosti au fost încercări nesăbuite ale unui lider comunist care s-a iluzionat că dictatura poate fi pricopsită cu măsuri ţinînd de democraţie. Din acest punct de vedere, al Comunismului, repet, doar al Comunismului, Nicolae Ceauşescu e superior lui Mihail Gorbaciov prin luciditate.

Spre deosebire de nătîngul lider sovietic, ros de ambiţia de a fi vedetă planetară în detrimentul ipostazei de lider al Rusiei, Nicolae Ceauşescu şi-a dat seama că sistemul comunist nu poate fi reformat.