La Chișinău – dragostea din tei, la Tianjin – angajamente și cooperare

Pelerinajul de la Chișinău a luat forme dintre cele mai drăgălașe. Costume populare, mulțimi vesele, priviri galeșe … dar vai! – Macron a învățat limba română, de dragul ei, neștiind că pe partea de campanie electorală domnișoara transpiră doar la auzul dulșei limbi moldovinești. Președintele Franței a mai încasat, probabil, încă o bătăiță de la consoartă, une madame pe moment încă sub suspiciunea de a fi contrafăcută. Am văzut pe scenă patru adolescenți, de calibrul lui Nicușor, altfel cum s-ar mai înțelege între ei? Zâmbetele șăgalnice ar merita un filmuleț de drumeție, în grup, fiecare cărând în brațe sacoșele de cumpărături ale vătafului casei Rothschild. Dacă ne aducem aminte, în scheciul din tren, trei golani fuseseră prinși la băut, cu hainele rămase de la vânătoarea de vulpi și cu jointul lăsând să cadă vina pe șervețel. Limba română a fost prezentă la Chișinău prin interpuși, a lipsit, însă, bull-terrier-ul ucrainean, contrafăcut de la naștere, dar ăla se ferește de limba moldovenească ca dracul de tămâie, chiar dacă doamna Pippidi ar putea da lecții, în particular. Te uiți spre vest și vezi o adunătură de golani: mincinoși, narcisiști, incompetenți, cu cozile ridicate. Meloni s-a cățărat cu băieții în copaci, Maia își netezește, sfioasă, pliurile de la rochiță. Ursula pare apretată cu făina modificată genetic produsă de alt golan – Bill Gates. Și alții ca Musk, Teal, Bezos, Soros, Zuckerberg, clanul Trump completează tabloul cu golani, în timp ce popoarele se caută în buzunar de mărunțiș. Bunul simț ar trebui să vă convingă că nu vă puteți lăsa sănătatea, hrana, apa, locurile de muncă, salariile, chiria, taxele și impozitele pe mâna unor golani tabloidizați, tăietori de bilete la cinema. Castelul din Carpați, Orient expres, Suferințele lui Goethe impuse încăpățânatului Werther, Visul unei nopți de vară și Scrisoarea pierdută a Melaniei, Întâlnirea cu Dorian Gray sunt doar câteva din succesele ultimilor ani. Și-au bătut joc de femei și de copii, au pus preț pe viața unui președinte, au prăbușit elicopterul altuia, alt membru al găștii a ucis un prim-ministru, dar s-au cam încurcat în cărțile de tarot. Încercând să se ferească de distrugere, au distrus viețile altora și și-au condus statele într-o mizerie de nedescris. Unii abia au învățat câteva cuvinte în limba română, nu le putem obosi creierașele cu proverbe și zicători de felul: ce ție nu-ți place altuia nu-i face!

La Tianjin s-au adunat oameni serioși, nu cu puloverașe și ochelari de soare, ci în costum, cu cravată și respect pentru cei pe care îi reprezintă. Doamnele nu au zâmbit galeș și nici nu le-a tresăltat pieptul ca în adolescență. Domnii și-au asortat glumele cu vârsta, pregătindu-și popoarele pentru decizii foarte importante.

Ca să distragă atenția de la propria lor neputință, cei din vest trag cu praștia și țipă că au fost ciupiți. Supraviețuirea omenirii nu este legată de împărțirea în noi sfere de influență, ci de ajutarea vecinilor săraci, la ei acasă, nu forțarea lor să distrugă gardurile grădinii, pentru că atunci grădina o să-și crească singură garduri de spini, care o să vă cam intre în dos la escaladare.

Am fi fost cu toții capabili să apreciem când ne dă mâna să râdem și când trebuie să fim serioși, dacă manualele din școli nu ar fi fost la rândul lor tabloidizate, umplute cu vedete TV și can-can-uri, cu chipuri cioplite de scriitori contemporani, cărora le-a fost frică, probabil, că nu mai apucă să fie amintiți în mofturoasa tragi-comedie a posterității. Scriitorii contemporani ar trebui să sprijine doar listele de lecturi suplimentare. Toți cei vinovați de degradarea nației au cerut, însă, privilegii și suplimentări salariale. Dar vedem zilnic indivizi ajunși în poziții de privilegiu, nerecomandați nici de caracter, nici de capacitățile intelectuale. E adevărat că am plagiat ultimul paragraf, dar ar trebui să vă fie rușine să mă acuzați de păcatul pe care l-ați încurajat.