La două înmormîntări comandate, cea de a treia e pe gratis

Lîngă trotuar, cu roţile trase milimetric aproape, stă parcată o dubiţă albă, ca un ou înainte de a deveni ou de Paşti. Roșu, adică.
Pe burta ei dinspre Bulevard scrie:
La Violeta Năstase
Ciuperci proaspete
Pe uşa larg deschisă, un tînăr cu părul împletit într-o coadă de adolescentă, scoate dinăuntru mai multe cutii de pantofi.

*

Ca să ajungi la magazinul propriu-zis, situat la parter, de la unul dintre cele patru etaje ale Parcării, trebuie să iei liftul.
În hala cu ciment rece, ostil, pe jos, un bec chior, galben ca şi cum ar fi bolnav, împrăştie o lumină şovăielnică. Persoanele care se mişcă încolo şi încoace prin hardughie par mai degrabă nişte hoţi furişîndu-se prin împrejurările unei vile bogate decît foşti sau viitori cumpărători.

Un pocnet sec umple spaţiul gol pe dinăuntru cu ecoul său.
Feţele celor din hală se destind într-un zîmbet cu subînţelesuri. Cineva – mai mult ca sigur o şoferiţă – a intrat cu botul într-unul din stîlpii parcării. Iat-o! S-a dat jos din maşină şi se uită descumpănită la produsul neatenţiei sale.

Pe uşa de placaj, spartă de izbitura unui bocanc mojicesc, scrie de mînă:
Spre Magazin!

Liftul se ia (după un timp de aşteptare) dintr-un spaţiu strîmt, alcătuit doar din ciment zgrunţuros. Miroase ascuţit a urină de toate felurile: de om, de cîine, de pisică.
Nelu o… pe Mioara – anunţă, fără să invoce sursa, un text scris lăbărţat pe peretele din fund al strîmtimii.

În fine, a venit şi liftul.
Dinăuntru dau buzna, ca şi cum ar fi scăpat cu viaţă dintr-un cataclism, inşi cu sacoşe grele în mîini. Sînt cumpărătorii întorşi în parcare de la magazin, ca să-şi ia maşina.

Liftul nu e prevăzut cu binecunoscutele săgeţi menite a desemna urcarea şi coborîrea. Apeşi pe buton cu o oarecare strîngere de mînă. Nu ştii dacă va urca sau dacă va coborî, dacă va porni sau dacă va rămîne aici, înţepenit pe veci.
Nu ştii nici pe lîngă ce etaj trece. Te trezeşti pur şi simplu la parter, faţă-n faţă cu o mulţime animată fundamental de ambiţia de a intra în lift fără a mai aştepta să se golească.

Cît timp liftul străbate deşertul etajelor succesive, dacă în cutie nu e nimeni, ţi se face frică.
Dacă sînt mai mulţi, le auzi vorbele, reluate după momentul de tăcere specific aşteptării liftului. Dacă e doar unul, îl auzi fredonînd o melodie de tobe, ca să-şi facă şi el, ca şi tine, curaj.

*

Bucătăresele de la Pizzerie au ieşit să fumeze afară, în ploaie, lovite de nevoia de a duhăni cu orice preţ.
Sînt în halate pătate de ulei şi pe cap cu basmale de sătence din calendarele populare interbelice.

*

Cartier construit în anii socialismului, la marginea Oraşului. Şiruri de blocuri de parter+4, fără lift, cu grădiniţe comune în faţă şi poteci astfaltate, ducînd la prima treaptă din şosea.
Pe trotuarul aflat la o anume distanţă de bloc, un bărbat de statură potrivită, într-un cojoc jupuit, aleargă încolo şi încoace, fără a trece de capetele trotuarului corespunzător blocului său, dînd din coate ritmic şi zuruind din gură. E un nebun care se crede maşină de cusut Ileana, demult scoasă din comerţ. Se va linişti doar cînd va fi convins că maşina a fost înlocuită cu una care nu zuruie, ci toarce lin.

La etajul unu un bătrîn uscăţiv, cu un fes pe cap din picturile recunoscute de UNESCO drept patrimoniu al Umanităţii, a ieşit în balcon ca să-şi poată citi factura de energie la lumina zilei.
Face economie de curent electric.

*

Pe uşa pe cale să se închidă, lăsîndu-i cu buzele umflate pe mulţi de pe peron, dau buzna cinci bodyguarzi, chemaţi la Sediu pentru a li se înnoi bastoanele de cauciuc.
O călătoare care stă în uşă, deoarece nu ştie la a cîta staţie e adresa căutată, e cît pe-aci să fie dată cu craci-n sus.
– Să vă ia mama dracului, că s-a umplut Bucureştiul de pîndari! bombăne ea.

*

Tarabele cu legume şi fructe zac acoperite cu prelate de tip militar.
Cîţiva inşi fără căpătîi beau ţuică dintr-o sticlă pitită în spate, stînd pe una dintre băncile inutile plantate de Primărie.

Un băieţaş în tenişi rupţi şi pantaloni mînjiţi de var îţi iese în cale oferindu-ţi trei bujori cu petalele căzute de parcă ar fi chelit.
E un mod de a cerşi.

Parcarea Primăriei de sector e blocată de bariere vărgate.
Pentru orice eventualitate o inscripţie anunţă ameninţător:
Nu Parcaţi!
Veţi suferi consecinţele!

*

Firmă la intrarea pe maidanul unde se ţine duminică de duminică Tîrgul second hand:
Articole de înmormîntare de la A la Z.
La două înmormîntări comandate, cea de a treia e pe gratis.

*

Pe şoselele judeţului merg încet, ca şi cum s-ar tîrî mortuar, dubiţe nou-nouțe, pe laturile cărora înfloresc căni pîntecoase.
Sînt căni electorale pentru Rusalii.
În parteea asta a ţării se obişnuieşte să se dea de Rusalii căni cu apă pentru ca pe Lumea Ailaltă cei dragi să nu moară de sete.

Partidul de guvernămînt s-a gîndit să profite de obiceiul ăsta în campania electorală.
În dubiţe, lîngă căni sînt recipiente cu apă plată. Militante ale partidului toarnă apa în cană şi o dau celor de prin sate.
Aceştia iau cana fără să ştie că pe Lumea Ailaltă propaganda electorală e strict interzisă.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

10 comentarii pentru articolul „La două înmormîntări comandate, cea de a treia e pe gratis”

  • 😎 😆
    mi-a placut.

    • BREAKING
      Idioțiiu de la STS n-au fost în stare să localizeze o adresă după trei apeluri telefonice în cazul crimei de la Caracal, dar se pricep să fure la alegerile europarlamentare. Că de furat e cel mai simplu la romîni 😆

  • CE lime trista

  • Maestre, ce povestire … ROMANTICĂ ❗❗❗
    Oare-i adevărată, sau ai avut un coșmar ???

  • @ioancovaci
    Nici n-ai tarpit să nu scrii at-i !!!
    Că doar semeni cu ăla din reclama cu fainoșagu’ !

  • Titlu de “Cațavencii”. Foarte reusit. Ca și povestea mitei electorale PSD dată și pe “Lumea Ailaltă “. Astia nu se vor lecui niciodată. “Năzdrăvăniile” miniștrilor Cuc si Daea, din ultima vreme, dovedesc acest lucru.

  • Cred că-i “despre” mallul din Focșani, povestea !

  • La două înmormântări, una-i a … NEPOATEI LUI ..
    ALEX. CUMPANAȘU, care cere DEMISIA IMEDIATĂ A SEFULUI STS !!! IMEDIAT INSEAMNA IMEDIAT !!!

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Interviu cu Alexandru Cumpănașu, despre cazul Caracal, despre candidatura lui la președinție

Miercuri, 4 septembrie 2019, de la ora 19.00 la ora 20.00, la emisiunea „Gândurile lui Cristoiu”, am avut un dialog cu Alexandru Cumpănașu. Aceasta este redarea integrală a emisiunii.

Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi
Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”: