Donald Trump amână până la 9 iulie aplicarea taxelor vamale de 50% pentru UE>
La mormântul adevărului
Circulă zvonuri cum că ființele superioare ocolesc adevărul în medie de 25 de ori pe zi, ba, „campionilor” le reușește performanța de 200 de ori. Record greu de atins până și pentru „profesioniști”, spun științele, care estimează o medie mult mai modestă de una, două abateri pe zi. Nu toate minciunile beneficiază de același tratament. Unele sunt condamnate de moralitate/justiție, iar altele tolerate, ba chiar bine-venite. Uneori sunt liant social pur, alteori bombă cu ceas. Le-am și colorat: în inocentul alb, în altruistul albastru, în distructivul roșu, ca și în maleficul negru – după cum le-am atribuit abilități empatice, caritative, sau antisociale. Le-am diagnosticat patologii diverse – de la tulburări compulsive la extorcări maligne – și le-am alocat intenții variate: de la conviețuire pașnică la metastazarea răului. Cu cât adunăm mai multe date, cu atât mai departe suntem de a afla „adevărul despre minciună”. Ce este de fapt minciuna? Prin ce se traduce opusul ei și… ce s-ar instala în locul vacant, dacă am eradica-o?
Psihologii spun că minciuna e o afirmație care falsifică realitatea (și așa ambiguă!), fiind contrazisă de experiență (cât se poate de individuală!), de decență (devenită rara avis!) sau de observațiile celorlalți (relative și aleatorii). Pe scurt: neadevăr, poate chiar antiadevăr. La falsuri și înșelăciune recurg multe viețuitoare, nu doar specia noastră. S-au scris tomuri întregi despre motivele care ne împing să recurgem la ele – de la nevoia de supraviețuire la triviala mitomanie. Deliberate, spontane, pricinuite de răzbunare sau de noblețe, fabulațiile au multe fețe și ating orice țintă oricât de elegantă sau de perversă. Unii mint pentru că n-au de ales, alții, dimpotrivă. Greu de spus dacă ne naștem astfel (psihologii spun că învățăm să trișăm de la vârsta de trei ani), ori dacă circumstanțele ne obligă la denaturarea adevărului. Conform studiilor, tendința la nesinceritate e apanajul celor care pun mare preț pe imagine („scorul” înclină ușor de partea tinerilor și a masculilor). În timp ce unii se revoltă doar la ideea pătării adevărului, alții trăiesc din asta, iar alții… cerșesc să fie mințiți.
Există mii de studii despre surse, cauze și mobiluri, dar… una e minciuna „de laborator”, și cu totul alta ce naște viața de zi cu zi. Cu excepția mincinoșilor patologici, știm mai toți când și de ce mințim. Mult mai puține știm însă despre ceilalți, fiindcă tot studiile opinează că oamenii sunt slabi la detectarea minciunii. O serie de cursuri, teste și ghiduri vin în sprijinul celor care vor să demaște falsurile interlocutorilor, ceea ce înseamnă că nu (mai) suntem buni cunoscători de oameni. Degeaba avem testul poligraf, dacă versații nu roșesc nici măcar pe interior, nu clipesc și nu le tresar nici pulsul, nici respirația și nici glandele sudoripare, în timp ce pe alții îi trec toate apele la cea mai mică insinuare. Unii sunt atenți la limbajul corpului, la cât de convingător sună mesajul, ori la forma scrisului (la vremea când oamenii mai țineau un creion în mână!). Alții recomandă concentrarea pe detalii și pe principiul „less is more”: cu cât mai multe și mai înflorite, cu atât mai goale și mai golite de adevăr afirmațiile. Problema e că lista semnelor și semnalelor indicatoare de minciuni crește vertiginos. Cine și cum să le mai poată bifa, și încă și în timp util? Majoritatea se mulțumește să-și declare simpatia față de „inocența întruchipată” – când crede c-a descoperit-o – și să-i acorde încrederea. Și apoi, ce rost mai are să te bazezi pe astfel de criterii, când astăzi totul – mai ales dulceața limbajului (non)verbal oricât de (ne)plauzibil – se predă/învață la școala imposturii?!
Oare ne aflăm în posesia adevărului, odată minciuna divulgată? De câte ori pe zi îl rostim, sau măcar îi suntem alături? După ce-l recunoaștem, în caz că ni se încrucișează drumurile? Deocamdată știm că persoanele cu tulburări din spectrul autist nu prea vor/știu să mintă și o fac doar când/dacă sunt constrânse de anturaj. Vox populi mai spune și că în general copiii, nebunii, și uneori bețivii grăiesc adevărul. Cu siguranță că nu toți „oneștii” îl susțin fățiș ori și-ar da viața pentru el. Nu în ultimul rând pentru că adevărul… doare. În pofida reputației frumoase, adevărul aduce suferință și incomodează adeseori. Motiv pentru care cei mai mulți recurg la euristici cognitive (faimoasele scurtături mentale) ca să absolve jenanta confruntare. Își simplifică deciziile – dacă să creadă sau nu –, făcând apel la experiență, la idei fixe, sau la cunoștințele răzlețite prin memorie și ignorând informațiile prea solicitante. Cu toții – emițători și receptori – se exprimă, se prezintă și-și dau crezare în funcție de ceea ce reprezintă fiecare.
Oricum ar fi, prietenia cu adevărul nu prea te ajută să parvii. Dacă vrei să te îmbogățești peste noapte, să ștergi și să desenezi granițe pe harta lumii, să dai iama prin resursele planetei, ori să te cațări pe cel mai înalt tron… trebuie ca mai întâi să te dezici de adevăr. N-ai cum să tragi de frâiele puterii cu adevărul alături. Cum să te accepte un sistem putred de corupt în mijlocul său, dacă tu declari pe șleau că vrei să faci curățenie și să înlături putregaiul?! E ca și când ai cere găzduire și promiți că, odată intrat în casă, o să te ocupi de furtișagurile proprietarilor și-o să restitui păgubiților bunurile jefuite. Oricâte virtuți te-ar defini, dosește-le măcar până ți-ai atins scopul. Altminteri… mori cu adevărul în brațe. În cercurile puterii nu deranjează pe nimeni dacă „te dai cinstit”, totul e să nu fii cu adevărat așa! Câte integrități au reușit să ajungă la putere, și cât a durat până la linșajul „rătăciților”? Campaniile electorale sunt scabroase iarmaroace pentru negustorit minciuni, iar alegerile năvoade cu momeli menite să separe maeștrii imposturii de diletanți. Câștigă cei cu priză la stăpânii din umbră ai puterii, dispuși să le predea regatul pe o… iluzie. Ultima grijă a lor e binele colectiv. Puterea suferă de-o boală ereditară și incurabilă. A fost infectată cu cel mai pervers și mai infam dintre virusurile produse de omenire. Cine nu reușește „acolo sus” nu s-a ridicat la înălțimea ticăloșiei cerute de fișa postului.
Impostura e unsă cu toate alifiile. Măgulește, critică, (se) vinde, cumpără și închiriază ce și pe cine trebuie. Propovăduiește explicit pacea, bunăstarea și fericirea, și propagă implicit înarmarea, panica și apocalipsa. Vinde la pachet frica și teroarea psihologică cu antidotul, ambele produse ale fabricilor ideologice aparținând aceleiași tagme. Uneori le distanțează temporal, ca să pară mai veridice și ca hormonii stresului să apuce să-și facă efectul. Dacă vrei ca terapia genetică să fie acceptată de majoritate, lansează mai întâi panici pandemice, vino mai apoi cu antidotul vaccinal și vei vedea cum timorații se vor buluci să prindă programare pentru prevenția unor amenințări încă neinventate. Tot așa poți reface apetitul pierdut pentru puterea armelor (chit că educația ar fi o armă mult mai potentă!) invocând combaterea teroriștilor. Dacă nu se nimeresc unii prin preajmă, îi inventezi/închiriezi și recurgi la atacuri bine regizate, chiar dacă e să pierzi câteva zeci sau sute de conaționali. Cât despre năluca botezată „democrație”, nimic mai simplu decât s-o ucizi resuscitând-o în public! Riscul ca înfricoșaților să li se pară ceva suspect e minim, așa ținuți în priză, ori duși cu pluta… salvării cum sunt.
Marea majoritate a naivilor nu realizează cât de mult periclitează adevărul astfel de mașinații. Ca nelegiuirile să-și croiască drum e nevoie ca adevărul să fie înăbușit. Orice mijloc – virusuri, arme chimice, asteroizi, foamete, blackout, inflație, fasciști, emigranți etc. – servește scopului și funcționează de minune după ce adevărul a intrat în moarte clinică sau chiar a dat colțul. Ori de câte ori se profilează o amenințare „fără precedent”, nu speranța (ea rămâne să stingă lumina!), ci adevărul sucombă. El e primul sacrificat pe altarul… intereselor oculte. Uneori reînvie călcându-și pe propria moarte și sparge singur crusta groasă ca pe o coajă de ou înmuiată de metamorfoza biologică. Alteori e dezgropat de „necredincioșii” cărora nu li s-a pus la timp sechestru pe intelect. Din fericire, încă mai există semeni care nu se lasă intimidați de autorii prefacerilor mincinoase, se înarmează cu răbdare și purced pe urmele masacrului. Pas cu pas și strat cu strat deshumează șubrede rămășițe, cu care restaurează stânjenitorul îngropat de viu. Rareori însă adevărul e motiv de bucurie. Nici măcar pentru descoperitori, darămite pentru cioclii preocupați să-i sape groapa cât mai adânc și să-i găsească un loc de veci cât mai ascuns privirilor preacurioșilor.
Nimeni – nici cel mai aprig dictator, tiran, sau autocrat – nu e capabil să ucidă adevărul de unul singur, ci doar cu sprijinul anturajului. Fără cercurile de oportuniști n-ar fi posibile crimele împotriva adevărului. Cu cât mai mare miza și mai impozant profitul, cu atât mai aprigă prigoana. Nimic nu-i prea scump pentru infractori – nici măcar viața propriilor cetățeni, fie ei șefi de stat sau oameni simpli – și totul e permis pentru a abate atenția mulțimilor în direcția „corectă”. Dublează plata trepădușilor comunicativi dispuși să umple netul de fake-uri, să preaslăvească și să defăimeze la comandă; Frâng gâtul șubrezit al justiției și instilează panica în tot ce mișcă. De unde și până unde minciuna are picioare scurte?! Nu și în lumea virtuală și pe rețele, unde atinge viteza gândului și ajunge la destinație cu mult înaintea adevărului, cel dintâi forțat să capituleze. În cel mai scurt timp tot spațiul mișună de imagini și zvonuri, de scene războinice și pandemice și de victime ale unor cataclisme aflate încă în faza de proiectare, în timp ce pe ușa din dos sunt evacuate adevăratele atrocități.
Unde să cauți adevărul și cu ajutorul cui? Cumva al „câinelui democrației”, preocupat să lingă mâna ce i-a aplicat lesa, hamul și botnița? Un astfel de câine nu are cum să păzească întreaga ogradă și se limitează la aria descrisă de stăpânii hranei. Unde e diferența între a patra putere în stat și medicii care recomandă remedii în baza cărora își rotunjesc veniturile? Și unii și alții își umplu timpul cu mersul pe sârmă. Cum să se mai ocupe de investigații și de căutarea adevărului sacrificat cu mult înaintea derulării evenimentelor? Ba până și la încheierea lor oficială, tot jertfa lui se cere. Toți pungașii ridicați prin afundarea adversarului și toți (i)responsabilii vor beneficia de impunitate.
Zi de zi i se face de petrecanie adevărului: preventiv, curativ și retroactiv. Din păcate, nu avem nicio garanție că în spatele „desecretizărilor” se ascunde adevărul, oricât de maltratat. Nu avem de unde să știm că „dezvăluirea” e adevărul gol-goluț și nu interpretarea dată de percepțiile noastre sau, și mai rău: o nouă și rafinată manipulare. Pe lume nu există doar minciuna și… opusul ei, ci multe, foarte multe nuanțe și fațete. Nu întotdeauna minciuna stă de strajă la mormântul adevărului și rareori călăii se învrednicesc să-i facă vreunul. Totul se derulează fără ceremonial și fără public, sau cu unul bine selectat. E drept că făptașii se întorc uneori la locul faptei și pot fi surprinși în flagrant, dar de cele mai multe ori ei și ticluirile se țin departe de cimitir. Deshumarea rămășițelor e o luptă pe viață și o muncă deloc spornică pentru prietenii adevărului.
Firește că n-avem de unde să știm dacă ceva (prea frumos) este și adevărat, dacă nu i se oferă ocazia arătării la față. Problema este că minciuna malignă, odată instalată, nu se mai dă dusă cu una cu două. Și apoi, cum i-am putea descifra simbolurile, dacă suntem diagnosticieni atât de slabi ai minciunii? Spre deosebire de adevăr, ea nu are motive să se ascundă și să fie ascunsă. Cercurile selecte formate din cei mai nesinceri dintre pământeni au ridicat-o de mult la rangul de artă. Și atunci cum dăm de adevăr? Până să ne refacem instinctele și să ne perfecționăm reflexele, poate că ar fi mai indicat s-o luăm pe urma fricii. Să demontăm piesă cu piesă până-i vom dibui temeiul. Nu mică ne va fi mirarea când vom constata că temeiul e… sublim, dar lipsește cu desăvârșire.
Se spune că, în timp ce binele poate să existe fără rău, celui din urmă nu-i reușește performanța în lipsa binelui. Să înțelegem de aici că, fără minciună ar sălășlui pe lume doar adevărul, pe când minciuna nu s-ar descurca singură? Greu de crezut și una și alta, întrucât, știm bine, pe lume nu există doar extremele – încă și în forma lor pură. (Altminteri ce să fi căutat șarpele în rai?!) Dacă ar exista doar întunericul și lumina, albul și negrul, subiectivul și obiectivul etc., fiecare extremă s-ar anihila pe sine, odată contrapartea dispărută. Valabil până și în biologie, și aici îmi vin în minte primii și cei mai vechi locuitori ai Terrei, „atacatori” și „atacați” care nu s-au anihilat reciproc nici până astăzi. Cei mai eficienți ucigași de bacterii din natură sunt (bacterio)fagii – virusuri specializate pe o anume specie bacteriană. Paraziți fiind, virusurile au nevoie de bacterii pe care le sacrifică (parțial) în scopul supraviețuirii și al reproducerii. Dacă le-ar anihila, s-ar autodesființa. Jumătate din bacterii supraviețuiesc croindu-și arme de apărare sau practicând simbioza. Dacă ar dispărea virusurile, bacteriile s-ar înmulți necontrolat, până ar epuiza resursele de hrană și ar muri. Deși lupta se poartă de miliarde de ani, niciunul dintre combatanți n-a dispărut din peisaj – doar s-au adaptat schimbărilor. Nu dualismul e soluția, ci dualitatea și respectiv coexistența.
Dacă minciuna și adevărul ar fi simpli antipozi care s-ar anula prin desființarea celuilalt, n-am mai purta discuții despre vreunul. Nu tot ce nu-i minciună e adevăr și viceversa. Nu doar minciuna are multe fețe, ci și adevărul. Poate că în(tre) cei doi există mai multe imixtiuni și interdependențe decât am crede. Mai devreme sau mai târziu ordinea ancestrală își cere drepturile și se restabilește cu sau fără contribuția noastră – adevăratele și mai mult sau mai puțin vinovatele victime. Fără policromia născocirilor am fi pierduți! Dar nici prietenia diamantului neșlefuit pe nume adevăr nu ne aduce doar foloase. Peste tot se pot ascunde nestemate care ne pot distruge, dar și perle de care ne depinde supraviețuirea. Grea sarcină pentru căutătorii de comori!
Comentarii
la mormantul adevarului poti boci numa trei zile. dupaia adevarul invie :))
deci iata cit poa sa traiasca minciuna: trei zile
acuma …cam cum vine ‘o zi’, cit dureaza ea, …habar n am
Cred că e vorba doar de bietele adevaruri ale bietelor noastre noastre experiente umane. „Biete” oricat ar fi omul de sus-pus pe orice fel de scara pe aici pe Terra sau pe orice chestie din univers – din asta plată sau sferoida sau cubica ( mie mi-e indiferent, nu sunt mofturos). Chiar daca il cheama Trump, Einstein sau e sef la Alibaba GmbH. Adevarurile astea sunt limitate la timpuri, contexte, convingeri, simturi, perceptii, informatii complete sau nu, evolueaza sau involueaza odata cu noi, sunt reinterpretabile si te doare capul de la adevarurile altora daca nu-s ca ale tale, etc.
bietele noastre adevaruri sint Adevar, chit ca or fi minciuni
–
doar Antiadevarul nu e Adevarul, iar adevarururile Minciunii nu mai sint biete adevaruri
–
stim ca despre Antiadevar e vorba atunci cind el pune a indoiala Natura. Artificializarea pune la indoiala Natura, iar Inteligenta Artificiala Cuantica o pune in mod absolut ( chiar daca acest absolut e relativ, adica se refera exclusiv la una dintre componente ( minte, inima ; corpuscul, unda, etc… ), mai exact la componenta minte
–
a crede in Stiinta e tot una cu a crede in Minte. Inima nemaifacind parte din ecuatie.
experientele omului nu sint biete, ci complexe. doar experientele antiomului ar putea fi asimilate ca fiind biete, pentru ca sint impotente prin definitie, lipsindu le fix Seva
atunci cind Stiinta a devenit Zeu, ateii au fost dati mat.
–
Stiinta a devenit Zeu, asa ca ateii …pur si simplu nu mai exista asa ceva.
fostii atei …azi ‘cred in Stiinta’
–
oricum o ai ‘adevaruri’ sint doua, niciunul in plus, niciunul in minus
adevarul Mintii
adevarul Mintii si Inimii
–
cel care pune la indoiala Inima e insasi Minciuna
adevarul Mintii e Mincuna
Inteligenta Artificiala Cuantica e mai mult decit Mnciuna, e Zeul Minciunii, chiar daca tot ele e si Zeul Matematic
Matematica e Adevarul lipsit de Seva
Minciuna e Adevarul lipsit de Seva
Minciuna e Imaginea din Olinda a Adevarului, deci seamana leit cu Adevarul, tot asa cum semeni si tu cu imginea ta din oglinda
tot asa cum adevarul ‘moare’ pentru cel mult trei zile, si minciuna poate trai cel mult trei zile
Minciuna nu si va putea face de cap singura pe lume mai mult de trei zile, pentru ca manifestindu se declanseaza procedura de echilibrare, care ‘cheama’ pe celalalt taler Adevarul
tot asa cum Minciuna a sosit pe pamant in Joia Mare, tot intr o ‘Joie Mare’, de ata asta a Minciunii, se va manifesta, iarasi Adevarul, aievea
–
atita tot c daca prima data el a vnit ‘in Lume’, de data asta se va veni ‘in imparatia care e in noi’
a doua venire a lui Hristos e …in imparatia care e in noi, in acel moment ‘fiul omului’ suprapunindu se peste Fiul lui Dumnezeu, caz in care si omul se suprapune peste Om, adica …verifica Definitia Omului
de asta am si comentat jurnalul de astazi al Maestrului spunind ca …spre ex aur ar trebui sa fie un partid proNatura, al Drepturilor Naturale, un partid care propovaduieste ca referinta Natura si Anotimpurile, definind sistemele sociale avand aceasta referinta
–
nu de alta, insa altfel nu se va putea face Pace, cu niciun chip,
pentru ca celalalt zeu, Stiinta, Matematica, Zeul Matematic va folosi pe post de referinta Artificializarea, singura care i disponibilizeaza o cale prin care sa proiecteze Moartea catre Infinit
deci pina la urma de doua partide …ca doua talere e nevoie, unul fiind pro Natura iar celalalt proArtificializare
unul avand ca referinta Drepturile Naturale iar celalalt avand ca referinta Dreptul muluila Artificializare
unul avand ca referinta Zeii Naturii, Sfanta Treime, celalalt avand ca referinta Zeul Matematic.
nu de alta dar acest zeu deja s a aratat la fata…
–
Antiadevarul deja se manifesta, el e Inteligenta Artificiala Cuantica
–
la mormantul Adevarului cel care ‘se crede viu’ e doar Antiadevarul
@online:
„Biete” era in opozitie cu Adevarul absolut, cel care transcede timpul si toate circumstantele insirate mai sus. Lumina pemanentă, dincolo de orice, de vointele sau bietele noastre adevaruri. Iar Acela a fost, este si va fi tot unde era inainte de cele trei zile si după.
.
Da, ai dreptate, stiinta a devenit religie. O sa devina si rezolvarea de rebus, care uneori mi se pare mai mult decat stiintă si e mai adictiva. 🙂
„Iar Acela a fost, este si va fi tot unde era inainte de cele trei zile despre care vorbesti, chiar si in cele trei zile si după.”
Ciao, ciao a tutti! ❗
.
https://youtu.be/Az78mR4fl5I?si=8vcEVe3I2DzrwN0N
mare lucru …faptul ca ai observat ca Hristos era aici, insa concomitent era si ‘parte’ a Sfintei Treimi, insa si Piatra din Unghi, referinta Absoluta ( a Creatiei )
adica …’era’ in mai multe locuri, concomitent
tare! 🙂
o sa devina, da,…spre echilibrarea ‘limbajului’
in curind va fi mai cu folos sa taci, …daca nu vorbesti in dodii, ca n rebusuri. limba in care matale excelezi, …ce i drept
Adevarul il simtim, chiar și cand ni se spune… altceva.
Il simtim, dar uneori tacem. Din politete, din grija sa nu doara, sa protejam, sa nu distrugem iluzii, e aiurea, dar uneori si din respect.
Deci, ne cam mintim singuri protejand, fiind politicosi, etc.
Dar adevarul nu dispare, doar il ingropam in noi. Cat putem, cand nu mai putem, … fugim. :)))
Care ar trebui sa fie raportul dintre transparenta totala si adevar? Poate fi transparenta totala posibila?
Asta este, unii nu pot fi atat de transparenti incat sa spuna din proprie initiativa: „nu mi-am luat pastilele”. Si e de inteles. Dar il obliga pe altul sa-i spuna public adevarul, fie si ca metafora. Cei care pun politetea inaintea adevarului il apara pe primul. Cei care au un interes, la fel. Toti mint, mai putin unul, ala nepoliticos.
Ar trebui transparenta sa se opreasca la: „am fost turnator la securitate”, „sunt agent-slugoi al nu stiu carui serviciu secret”?
Ce-mi veni sa intreb asta.?
unii mint din …obligatie de serviciu
altii …si au facut din mitomanie ‘serviciu’, ca sa si acopere mania cu haina obligatiei de serviciu’ :))
Altfel spus, nu este sfarsitul adevarului, e pauza dialogului – epuizat de atatea monologuri care mai de care mai educative si mai nepoliticos de atotstiutoare.
O pauza pentru a privi dincolo de ceea ce ni se serveste ca adevar. E un spatiu intre ce ni se arata si ce ni se ascunde din el. Din fericire, spatiul e strâmt si nu ne putem ascunde in el fiecare de el insusi, si exista si un timp al constiintei. Adevarul doar pare suspendat pana la un dialog absolut sincer, pregatind o forma mai potrivita de a fi rostit, sigur mai linistita si poate mai adanca.
Cel mai dificil de inteles mi se par aia care o data la cativa ani simt nevoia sa fie nesinceri. Fara niciun interes si fara nicio ratiune. Prea multa cafea sau entuziasme/tristeti inexplicabile?
Alta banalitate.Exista adevar care ne place si adevar care nu ne place – si nu ne convine sa vorbim despre el, exista minciuna despre care stim si tacem, din interese diverse.
La început omul a mintit fie pentru a supravietui, domina, din teama .. si restul care se stiu.
Dar constiinta nu prea e statica, vrem sau nu.
Creierul uman va suferi vreodata acel salt biologic, astfel incat intre ganduri si exprimarea lor sa nu se mai interpuna neadevaruri? Sau daca apar sa fie totusi percepute de ceilalti ca pe ceva infantil sau netot?
Adevarul ar fi forma de existenta.
.
Or fi vreo regiune pe creier responsabila cu disimularea? Si, cand ne schimbam in adevar si transparenta totala, sa nu mai fie nevoie de acea regiune si in consecinta sa dispara sau sa se atrofieze ?
Dar o educatie perfect reusita pentru mai multe generatii, incepand cu primii sapte ani perfect reusiti ar produce acea modificare biologica pentru toata lumea?
(Dar un vaccin? :)))) sau poate apa de izvor cu nanoparticule de intelepciune ruseasca? Ginseng si meditatie? )
Cat despre „minciuna spre binela tau”. Asta ar, aer de superioritate-suprema-necuvincias-aroganta. Cine se crede sa stie care e binele lui?. Nu poti sa-ti modulezi tonul si sa arati empatie si sa ii spui omului adevarul? Si adauga si un ” stiu ca tu poti merge mai departe” sau…. vezi tu ce faci sau spui. O minciuna de acest fel poate fi un pansament temporar azi, dar care maine poate produce un dezastru urias.
Daca ati citit toate nazbatiile astea scrise de mine, trebuie sa va spun ca v-ati pierdut timpul, mai bine reciteati articolul decat comentariile. Doamna doctor care a scris articolul are o sensibilitate lucida, nu-si pierde timpul cu superficialitati, e mereu in cautare, nu se multumeste cu raspunsuri „convenabile”. E preocupata ca intotdeauna de adevar, de sens, de „incotro ne indreptam” ca umanitate. Vrea claritate in primul rand. Ne invata sa privim lucrurile in față.
Iar din toate acestea rezulta ceva rar.
of!, …bine ca n am citit!
Ați abordat un subiect extrem de fragil cu eleganță și acuratețe. 👏
Mie personal mi-au fost de folos explicațiile pe care le-ați făcut privitor la bacterii și bacteriofagi, simbioză etc. Am reușit să-mi lămuresc niște nedumeriri vechi.
Zilele astea am reflectat și eu pe marginea subiectului. Concluzia mea a fost că viitorul este „minat” cu minciuni cu explozie întârziată. (Eu mă gândeam la Europa.) Și asta va face ca mulți să „moară” cu adevărul în brațe.
ființe extraterestre au preluat controlul asupra unor oameni ..care la rândul lor au perpetuat procesul, noi acum aflandu ne nu Intr un război pe care unii oameni îl poartă împotriva altor oameni,
ci unii, ..extra, care au preluat puterea asupra unor oameni …care dețineau puterea! au preluat controlul asupra planetei :))
–
ce am spus e adevăr sau minciuna?! 🙂
avem impresia că jocul la nivel mondial e oameni vs oameni, însă de fapt e vorba despre un război …silențios, în stil mai degrabă non, de preluare a controlului asupra planetei
ăștia extra …zici că sunt oameni, zici că ..tot aia de ieri sint, însă ..uite că nu mai sint ei
–
asta o fi adevăr sau minciuna?!:))
Psihologii spun că minciuna e o afirmație care falsifică realitatea
–
dacă așa spun psihologii …atunci sa mai cerceteze.
minciuna e Adevăr, ea nu poate falsifica realitatea, ci percepția asupra realitatii
–
doar Antiadevarul nu e Adevărul, doar Minciuna nu e Adevăr.
Antiadevarul, ..abia el’, pune la îndoială Realitatea, falsificând o.
doar falsificând Natura, deci și procedurile pe care le cuprinde, poți falsifica realitatea.
–
realitatea are mecanisme precise la rădăcina, nimic nu e întâmplător. pentru a modifica Realitatea, ecuația de mișcare a Realității tre sa modifici ecuația de mișcare a Naturii, or Antinatură, Artificializarea, mai cu seamă a Inteligenței …fix cu asta se preocupă.
–
deci .. psihologii n au decit să stea fara griji, l o minciună nu poate modifica Realitatea, însă un Antiadevăr …fix cu asta se ocupa.
–
de asta am și zis că singurul Adevăr prin care va putea fi echilibrată prezenta ..în Realitate! a Antiadevarului …va fi o dăruire de sine, o …stâlcire ‘ fix pe dos’ a Naturii.
Io unul n am niciun dubiu că Natura …va suferi modificări de necrezut …în curind mai cu seamă în ceea ce privește rînduială anotimpurilor.
aceasta dăruire de sine va deveni …indirect! un catalizator plenar al Artificializării, prin urmare odată început procesul …dinamica intra brusc în buclă.
deja a intrat.
a iubi e un act de dăruire plenara, nu de acumulare
Minciuna e povestea Acumulării, e povestea lui Infinit
Zero e povestea Adevărului, a Dăruirii
–
în Adevăr, în Natură …Doi se naște in sinele Unu, deci 1 îl acoperă pe 2
–
în Minciună, în Antinatură …e invers, 2 e o acumulare de Unu, de mândrie, deci 2 îl acoperă pe 1
în Minciună nu exista Întreg, Infinitul doar tinde să fie Intreg, fără să și poată fi
–
în Natură, în Adevăr,… IO
în Antinatură, în Antiadevar …I
–
e cu I vs IO
e cu SAU vs ȘI
–
ultima esența a Creației este ȘI, Piatra din Unghi
–
ȘI este Adevarul
Adevărul este ȘI
universul implineste dorinte. asta e treaba lui.
insa o face in mod absolut, prin urmare si dorintele purtate de minciuni se implinesc tot in mod absolut.
–
mai altfel spus Lumea nu merge catre destinatiile relative dorite de oameni, ci catre destinatiile absolute.
unele sint tintele pe care conducatorii Lumii le urmaresc, vizibil odata cu startul covid, si altele sint destinatiile la care se va ajunge.
–
toti conducatorii care, incepind cu covid, isi implinesc dorinte generind dorinte in aceasi cheie …practic se sinucid.
–
dincolo de orice minciuna e adevarul, dincolo de Infinit e Zero. Minciuna isi poate extinde pina la Infinit exprimarea, ‘dincolo’ mai insemnand ceva greu de priceput, insa ea nu se poate opri din miscare, ca daca ar face asta atunci …dincolo de ea s ar vedea, brusc, adevarul.
–
orice constructie fundamentata pe dorintele oamenilor sfarseste in una dintre cele doua Destinatii posibile:
Natura
Antinatura
–
Adevarul
Minciuna
–
mincuna gradinareste adevarul, iar adevarul gradinareste minciuna
nu goana dupa adevar te lamureste
nu goana dupa minciuna te lamureste
ci …egala consideratie cu care tratezi minciuna si adevarul.
–
cea care te lamureste e Suficienta. insa de regula insuficienta e calea catre suficienta, nu doar calea catre Insuficienta. parasind Raiul omul a parasit Suficienta. pentru a o regasi tre sa priceapa Insuficienta, Insatietatea, Acumularea Plenara, Infinitul.
–
cu cit minciuna e mai …mare cu atat ea e mai aproape de adevar.
minciuna absoluta, adica Antiadevarul e …’la un pas de Adevar’
doar privind Antiadevarul recunosti Adevarul, dupa cum doar privind Antiadevarul iti recunosti Esenta ( care poate fi Antiadevarul )
–
minciunile sint Adevar. doar Antiadevarul nu e Adevarul.
Antiadevarul e Adevarul Mintii.
–
Adevarul Mintii e adevarul lui Unu. Adevarul Mintii Si Inimii e adevarul lui Unu si Zero
–
cel care face diferenta e Zero, Intregul. Adevarul e povestea Intregului, pe cind Antiadevarul e povestea lui Unu.
Adevarul e povestea Matricii care se suprapune peste Intreg si peste fiecare particica a Intregului
Antiadevarul e povestea Matricii care se cloneaza la Infinit, avand tendinta ca astfel Infinitul sa devina Matricea ( insa aceasta tindere e sinonima cu tinderea lui Infinit catre Zero )
Adevarul …il recunoasti. in caz ca nu, atunci vei cunoaste Antiadevarul.
daca avand Antiadevarul in fata …ceva nu ti spune ca …ceva nu suna bine, atunci tu insuti suni ca Antiadevarul
–
intre Hrist si Antihrist deosebesti doar cu Inima. Mintea e prezenta si intr un caz si in celalalt. intre Adevar si Antiadevar deosebesti doar cu Inima
–
cei care spun adevaruri au tendinta de a avea dreptate. or fix asta e povestea dreptatii, ea nu ti apartine. dreptatea se manifesta atunci cind tratezi cu egala consideratie minciuna si adevarul
universul e o platforma pentru desavarsirea omului
–
desavarsiri sint …doua.
mai exact una si …imaginea ei din Oglinda.
–
mai devreme sau mai tarziu fiecare om se va ‘lega’ de unul dintre acesti doi Poli
….Desavarsindu se.
–
Unicul Foton care se manifesta in Univers are o Intreita manifestare. el e unda, el e corpuscul, insa e si referinta a acestora. doar suprapunindu te peste aceasta a treia componenta a Unicului Foton poti face …Pace
‘a face Pace’ e Adevarul
asemenea Iubirii, Adevarul nu poate fi ucis
astea doua rasar din Suficienta
–
Adevarul si Iubirea …le recunoasti, sint manifestari Instinctuale. am cunoscut un om care …a uitat tot, pina la urma. uita ce spune …in timp ce spunea. insa niciodata n a uitat cine sint!, de fiecare data m a recunoscut. si de fiecare data s a comportat …ca de fiecare data cind si a exprimat …Iubirea.
Excelent ! Acest articol trebuie publicat pe scară mare , prins cumva și în programele școlare , poate la orele de dirigenție. Ce ar fi dacă am avea un obiect de studiu în școală , prin care să se formeze omul corect ? Religia , morala , educația civică nu reușesc cu toată strădania de milenii . E nevoie de o INGINERIE UMANÂ , regândită , completata cu mijloacele moderne acum disponibile – inteligență asistată de calculator , nu artificială .
Da, Radu, inginerie umana si toti sa fie asistati. Si cum facem asta? Cu surubelnite morale, procesoare de constiintå, placi de baza etico-civice si software pentru bun-simt si adevar cu update-uri lunare?. Desigur, aprobate de Ministerul Adevarului Asistat de Calculator. Fiecare copil cu port USB si antenuțe de wifi in cap sau incercam prin blutooth? Si niste leduri care sa se aprinda in verde pentru adevar si rosu cand minte, nu? Reboot la creier in caz de neadevar. Daca nici asa nu iese om corect din el, il returnam la fabrica. Facem si teste nationale de empatie. Zilnic, clasele 0-12.
Bine, bravo, asa facem. Pâna atunci sa publicam articolul, cum sugerezi, si propunerea ta pe toti peretii scolilor, poate adevarul apare de rusine.
Daca vrei iti dau o solutie mai simpla: pui peste tot, pe strazi si in cladiri, holograma lui Calin Georgescu cu aură la cap si sa vezi că un singur mincinos nu o sa mai gasesti. Pentru ca frica de a deveni penibil e uriașă la om.
Nu, nicio inginerie umana, omul se „construieste” greu, in nici un caz nu cu surubelnite morale la montaj, si trebuie sa devina din ce in ce mai greu de programat. Lasati ingineriile.
Da, Radu, inginerie umana si toti sa fie asistati. Si cum sa facem asta? Cu surubelnite morale, procesoare de constiintå, placi de baza etico-civice si software pentru bun-simt si adevar cu update-uri lunare?. Desigur, aprobate de Ministerul Adevarului Asistat de Calculator. Fiecare copil cu port USB si antenuțe de wifi in cap sau incercam prin blutooth? Si niste leduri care sa se aprinda in verde pentru adevar si rosu cand minte, nu? Reboot la creier in caz de neadevar. Daca nici asa nu iese om corect din el, il returnam la fabrica. Facem si teste nationale de empatie. Zilnic, clasele 0-12.
Bine, bravo, asa facem. Pâna atunci sa publicam articolul, cum sugerezi, si propunerea ta pe toti peretii scolilor, poate adevarul apare de rusine.
Daca vrei iti dau o solutie mai simpla: pui peste tot, pe strazi si in cladiri, holograma lui Calin Georgescu cu aură la cap si sa vezi că un singur mincinos nu o sa mai gasesti. Pentru ca frica de a deveni penibil e uriașă la om.
Nu, fara „inginerie umana”, omul se „construieste” greu, in nici un caz nu cu surubelnite morale la montaj, si trebuie sa devina din ce in ce mai greu de programat. Lasati ingineriile.
Dacă o faceți totusi, incercati sa nu prajiti sufletul cu letconul, cand o sa incercati sa-l calibrati digital. Dar nu cautati porti logice pe acolo, nu e niciuna.
Aici sunt optimist, as vorbi de copilaria adevarului, nu de sfarsitul lui.
.
Nici cu altele nu stam inca prea bine nici ca specie, nici ca societate:
educatie, maturizare, constiinta, empatie(in special), dezvoltare morala, intelectuala, capacitatea de discernamant,…..
.
Drumul e lung, dar nu pot sa cred deloc că e aproape de final, din contra.
(Chiar si infinitul a avut o copilarie.)
.
………………………….
.
PS: De exemplu, acum simt ca suntem in etapa de evolutie care s-ar putea numi „totul e un business”. Poate am incerca sa-i punem in fața un „nu chiar totul…”. Cum ar fi pentru „analiza politica”, de ex, sa nu mai fie si un „biznis”? Ca ar fi mai simplu decat cu politica si de undeva trebuie inceput sa se puna macar problema.
‘Să înțelegem de aici că, fără minciună ar sălășlui pe lume doar adevărul, pe când minciuna nu s-ar descurca singură? Greu de crezut și una și alta, întrucât, știm bine, pe lume nu există doar extremele – încă și în forma lor pură. (Altminteri ce să fi căutat șarpele în rai?!) Dacă ar exista doar întunericul și lumina, albul și negrul, subiectivul și obiectivul etc., fiecare extremă s-ar anihila pe sine, odată contrapartea dispărută.’
–
desăvârșită, nu dispărută.
e despre bine?
e despre rău?
Io zic că nu. e despre ȘI ul dintre bine și rău
–
binele și raul sint relative
binele absolut e ȘI
Raul absolut e SAU
–
Adevărul este ȘI
Minciuna este SAU
–
minciuna e Adevăr
doar Antiadevarul nu e Adevărul
minciuna poate fi nonactiune iar adevărul poate fi acțiune
–
Adevărul e Întregul, Zero, 0. care e Totul și Nimicul
Antiadevarul e 1,
el, adică Unu, fiind Totul
Inteligență, Adevărul, Hristos …n are nimic împotriva Inteligenței Artificiale
Inteligență Artificială, Antihrist, Antiadevarul are …totul împotriva Inteligenței.
Artificialul pune la îndoială Natura, Natura n are nimic împotriva Artificializării
–
Pacea e proprie Intregului, lui Zero
Războiul, Antipacea e proprie lui Unu, mândriei.
dacă nu ți dorești locul Unu ..nu te razboiesti
binele și raul sint ..două talere, sint talerele.
Pace poți face doar din poziția ‘reazemului’ balanței, despre el e Povestea Creatiei
–
nu i te poți Împotrivi Antiadevarului, că dacă te manifești Anti devi adept al Anti ..adevărului.
Iubirea se verifică având în față Antiadevarul
pe vremea Minciunii oamenii se mișcă instinctiv în mod Adevărat. ei fac alegeri …din instinct, nu …cu mintea, doar.
procedurile pe care omul le folosește pe vremea Minciunii, a Antiadevarului, a Antinaturii Sint …instinctive.
iubirea e mai mult decit a iubi binele. și raul își iubește propriul bine, însă asta nu e iubire, ci mandrie
să iubești Creația, Întregul înseamnă a iubi
a iubi nu poate fi cauza, ci doar efect. mai întâi ‘ apartenenta la Întreg, la Duh, la Sevă și abia mai apoi …iubirea
de la a fi îndrăgostit la a iubi e cît de la infinit la zero, cît e de la Minciuna la Adevar