Marcel Ciolacu: „E o speculă. Noi am făcut o mare tâmpenie. S-a vândut toată energia electrică pe anul acesta. Am vândut energia cu 200 -300 de lei, iar acum se vinde cu 4000 de lei”

La porțile Palatului Buckingham

Anul 1997, când am absolvit Universitatea Națională de Apărare a SUA și am revenit în țară, a fost unul cu conotații importante pentru înzestrarea armatei române. A fost anul în care reprezentanții Lockheed au făcut, în octombrie, pentru prima dată prezentarea avionul F-16 în fața militarilor români. Dar să vedem cum s-au petrecut evenimentele în viziunea mea, de participant la ele. Poate pentru unii sunt o repetare inutilă, dar am vrut ca să înțelegeți contextul în care eram noi la vremea respectivă. Pentru Marea Britanie, anul 1997 a fost unul trist. Anul s-a remarcat printr-o victorie în alegerile generale a Partidului Laburist sub conducerea lui Tony Blair, dar și pentru transferul Hong Kong-ului, cea mai mare colonie britanică rămasă alături de coroană, către China. An trist, pentru ca a fost marcat de moartea Dianei, prințesă de Wales (Țara Galilor), divorțată de prințul de Wales, Charles, cu un an înainte, în 1996. La 30 august, Diana și Dodi Fayed au zburat din Sardinia spre Paris. Diana intenționa să se întoarcă la Palatul Kensington în dimineața următoare, după ce va petrece o noapte la vila lui Dodi din Paris. În acea seară, Diana și Dodi au luat cina la restaurantul hotelului Ritz din Paris, aflat în proprietatea tatălui lui Dodi, începând cu anul 1979. Paparazzi au apărut și ei. Spre finalul cinei, Dodi i-a spus șoferului să ducă mașina înapoi la vila sa, într-o încercare de a-i atrage pe paparazzi, care-i urmăreau peste tot, fiind o poveste pentru prima pagină a tabloidelor britanice și nu numai. Henri Paul, gardă personală a prințesei Diana, se afla la hotelul Ritz, urmând să fie noul șofer. Acesta a fost de acord cu această însărcinare, deși băuse și luase și anti-depresive, care nu trebuiau amestecate cu alcool. În dimineața zilei de 31 august 1997, Diana a murit într-un accident de mașină în tunelul stradal numit Pont de l’Alma din Paris, împreună cu Dodi Al-Fayed și cu Henri Paul, care avusese misiunea de a conduce mașina Mercedes-Benz, închiriată, prin Paris, pentru a feri cuplul de paparazzi. Mașina lor, un Mercedes-Benz S280 negru din 1994, s-a ciocnit de al treisprezecelea stâlp al tunelului. Tunelul cu două benzi era construit fără bariere metalice în fața stâlpilor. Niciunul dintre cei patru ocupanți nu avea centura de siguranță. În timp ce se deplasau prin oraș erau urmăriți îndeaproape de paparazzi pe motociclete. La Place de la Concorde, Henri Paul a apăsat pedala de accelerație pentru a scăpa de urmăritori. Când au ajuns la tunelul ce trecea pe sub Pont de l’Alma, șoferul conducea la o viteza estimată la 200 km/h, într-o zonă cu viteza restricționată la 50 km/h. Paul a pierdut controlul mașinii în momentul în care au intrat în tunel, Mercedesul a ricoșat într-un zid și s-a zdrobit literalmente de pilonii care susțineau partea superioară a tunelului. Asta a fost tragedia morții Dianei, prințesa inimilor fanilor săi. Multe povești controversate au apărut după accident, cum că ar fi fost asasinată. Nimic nu a fost demonstrat, chiar dacă adevărul ar fi pe undeva prin învălmășeala de evenimente ciudate. Cert este că Diana devenise, după spusele unor oficiali întâlniți în vizită, un obstacol în evoluția Casei Regale a Marii Britanii. Venisem la palatul Buckingham pentru tradiționala schimbare a gărzii. În jur de ora 10, împreună cu generalul Zaharia și cu asistentul atașatului apărării al României în Marea Britanie, maiorul Savu, eram în fața porților Palatul Buckingham. Acolo începuseră deja depuneri de flori pentru Diana, la poarta principală de intrare în palat. N-am știut inițial ce s-a întâmplat, apoi am aflat. Am rămas fără cuvinte și profund impresionați de modul în care englezii de rând o iubeau pe Diana. În două ore, cât ne-am învârtit pe acolo, prin fața palatului, zona din fața porții s-a umplut de flori și cu oameni care veneau să-i aducă un ultim omagiu Prințesei inimilor. Imediat după venirea mea de la studii din SUA, aceasta a fost prima mea vizită oficială, tot în calitate de Șef al Secției Colaborări Tehnice Externe, funcție pe care o ocupam din 1995.

Târgul internațional de la Farnborough (Farnborough Royal Navy/BAEE) și F-16

Vizita a avut loc între 31 august – 03 septembrie 1997 la expoziția RN(Royal Navy) /BAEE Farnborough, o ediție de mică amploare pentru că era anul târgului aviatic din Franța, de la Le Bourget. Royal Navy/BAEE era o ediție axată pe forțele navale, dar și cu o componentă de aviație (F-18 varianta navală). Din poziția de Șef al Secției Colaborări tehnice Externe am făcut demersurile pentru delegația română, alcătuită din generalul Dan Zaharia, amiralul Traian Atanasiu, șeful Statului Major al Marinei colonelul Lidian Gheorghe și subsemnatul-locotenent colonel Alexandru Grumaz. Pentru generalul Zaharia și pentru mine au plătit englezii de la British Aerospace (BAE) [1] iar pentru colonelul Lidian a plătit Departamentul Înzestrării (o observație era bunul prieten de familie al generalului Zaharia-o să mai vorbim de el în carte) din PRI[2]/DIA. Amiralul Atanasiu și-a plătit singur cheltuielile din planul marinei pentru vizite externe. Ministerul Apărării din Anglia a alocat fondurile pentru cazarea delegație române. Atașatul Militar la Londra, colonelul Huică Vasile, un om deosebit, a fost rugat să facă aranjamentele necesare pentru cazarea col. Lidian Gheorghe. A fost prima și ultima delegație externă în care am fost cu generalul Zaharia. Am decolat de pe Otopeni la ora 10.15 cu cursa Tarom RO 319. Acolo am fost întâmpinați de atașatul militar român, colonelul Huică Vasile, și de adjunctul acestuia, locotenent- colonelul Buciuman. Târgul ne-a oferit posibilitatea să ne informăm asupra avioanelor multirol F-16, a celor navale F-18 și asupra celor franceze Dassault Rafale. Presiunea pe inginerii Departamentului de Înzestrare era mare, iar invitațiile la târguri curgeau încontinuu. În iunie 1998 am primit la departament o invitație pentru vizitarea pavilionului SUA la expoziția EUROSATORY ’98. La inițiativa Ambasadei SUA am avut o discuție cu reprezentatul din Biroul Economic al acestei, Roda Tiniș, la sediul Ministerului Apărării.

Ce am notat în agenda mea din anul 1998 în ziua de 12.05 ora 12.00?
Reprezentantul părții americane a precizat că în 1994 s-a ocupat de delegația română la salonul expozițional la Paris, delegație din care a făcut parte și general Dan Zaharia (atunci șef al Direcției Management Contracte). Discuția a avut ca scop transmiterea dorinței organizatorilor pavilionului american de a găzdui și prezenta delegației române realizările industriei americane, cu prilejul expoziției de la Paris (EUROSATORY ’98). Pentru aceasta vizită partea americana a propus data de 03.06.1998 cu începere de la orele 15.00 sau data de 04.06.1998 cu începere de la orele 09.30 dimineața. În cazul în care vizita ar urma sa aibă loc pe data de 03.06.1998 aceasta s-ar derula pe durata a doua ore urmând ca discuțiile să continue la orele 19.00 la recepția oferita de ambasadorul SUA la Paris în cinstea participanților la expoziție. S-a precizat că numărul de persoane care vor fi invitate la această recepție este de 3 (trei). Eu am rugat-o pe Roda Tiniș ca programul secretarului de stat sa fie unitar, deci să cuprindă activitățile cu partea americana în aceeași zi pentru a da posibilitatea organizatorului francez, cel care l-a invitat pe generalul Zaharia, de a folosi propriul program stabilit pentru delegația română. De asemenea, am solicitat pachetul cu prezentarea tuturor expozanților americani. Întâlnirea nu a durat mai mult de 20 de minute. La finalul acesteia i-am mulțumit Rodei Tiniș și mi-a notat propunerile pentru generalul Zaharia.

Farnborough Airshow

M-am îndreptat din nou spre Anglia, în anul 2000, în calitate de șef al Direcției Planificare Integrată a Apărării, cu prilejul unei invitații de la firma Lockheed, invitație adresată Secretarului de Stat pentru Politica de apărare, Mircea Plângu, ca să vizităm târgul internațional de la Farnborough (Farnborough Airshow), care avea loc la începutul lui iulie 2000. Era clar interesul firmei pentru vânzarea de avioane F-16 noi României, dar și a stafului militar român de a cumpăra avioane noi, care să le înlocuiască pe vechile avioane rusești MIG-21. Prima echipă venită în țară din SUA, de la firma Lockheed a fost în 1997 și a făcut o prezentare la Departamentul pentru Înzestrare și Logistică. Atunci eram Șeful Secției Colaborări Tehnice Externe și m-am ocupat de primirea delegației și de pregătirea prezentării în fața personalului și a secretarului de stat Dan Zaharia, Șeful Departamentului Înzestrării Armatei la acea oră. Înainte de a mă referi la Farnborough International Airshow aș face o precizare mai amănunțită asupra achiziționării de avioane la nivelul ministerului apărării. Căpitanul comandor Ștefan Gheorghe îmi scria într-o adresă, pe 11 iulie 1998 (conform agendei mele personale), două lucruri referitoare la achizițiile pentru aviație: achiziționarea a încă 8 avioane C-130 (se achiziționaseră deja 4 avioane C-130 din care 2 erau deja sosite în România) și (2) constituirea unei escadrile de avioane F-16.

Ministrul Apărării Naționale, Victor Babiuc, înaintase, în primăvara lui 1997, o scrisoare către Departamentul Apărării al SUA privind intenția părții române de a achiziționa avioane F-16 sau F-18 și 8 avioane C-130 și se aștepta răspunsul părții americane. Ca urmare a solicitării părții române, la finele lui septembrie 1997 au avut loc următoarele activități: (1) o echipă de specialiști americani de la US Air Force, US Navy, Lockheed și Mc Donnell Douglas au făcut o prezentare la sală a avionului F-16, respectiv F-18 în fața unor specialiști de la SMG (Statul Major General), DIA (Departamentul Înzestrării), SMAvApAA (Statul Major al Aviației și Apărării Antiaeriene)[3]; (2) o altă echipă de la US Air Force împreună cu atașatul apărării al SUA la București, colonelul Thomas Geary[4] a vizitat Baza Aeriană Giarmata în scopul evaluării facilităților logistice existente la aceasta. Departamentul Înzestrării Armatei nu a fost angrenat ulterior în alte acțiuni pe această linie; problematica referitoare la F-16 se afla în desfășurare sub egida SMAvApAA, deoarece orice achiziție trebuia desfășurată conform reglementărilor introduse de Instrucțiunile I-1000, ceea ce însemna întâi elaborarea Documentului cu Nevoile Misiunii și Documentul cu Cerințele Operaționale, sarcini care nu reveneau Departamentului Înzestrării Armatei. Ca o paranteză. Instrucțiunile I-1000 erau realizate de echipa pe care am condus-o la Departamentul Înzestrării și de care trebuie să mărturisesc m-am ocupat personal având drept model instrucțiunile americane DOD-5000 elaborate pentru sistemul de achiziții al Pentagonului. În afară de capitolul privitor la cercetare & dezvoltare scris de generalul locotenent dr. inginer Ion-Eftimie Sandu împreună cu colonelul inginer Marcel Condurovici, toate celelalte 4 volume au fost coordonate de mine și realizate de echipa mea bine-înțeles echipă care avea în componentă și alți ingineri din Departamentul Înzestrării Armatei.

Oficial, Farnborough International Airshow este o expoziție comercială pentru industria aerospațială și de apărare, unde avioanele civile și militare sunt prezentate potențialilor clienți și investitori în sectorul aviației. Este la același nivel cu Air Show de la Le Bourget – numai că au loc alternativ odată unul, anul viitor celălalt. De la primul său spectacol în 1948, Farnborough a văzut debutul multor avioane celebre, inclusiv Vickers VC10, Concorde, Eurofighter, Airbus A380 și Lockheed Martin F-35 Joint Strike Fighter. La spectacolul din 1958, Săgețile Negre ale RAF au executat o buclă de formare cu 22 de planuri, stabilind un record mondial. Salonul internațional este organizat la fiecare doi ani și se desfășoară timp de cinci zile. Înainte de anii 2000, spectacolul se desfășura o săptămână întreagă, cu vizitatori din sectorul privat sau de stat, care participau în primele cinci zile, iar weekend-ul era rezervat publicului larg. Târgul are loc pe Aerodromul Farnborough, care se află la aproximativ 50 de kilometri sud-vest de Londra. Mircea Plângu, de comun acord cu ministrul Babiuc, m-a desemnat pe mine, iar șeful Statului Major, generalul Mircea Chelaru (șef la SMG între 15 februarie și 31 octombrie 2000), l-a desemnat pe generalul Constantin Gheorghe – numit în mai 2000, în funcția de adjunct al șefului Statului Major General pe probleme de apărare și resurse umane, având în răspundere, în principal, problematica restructurării forțelor armate și generarea resurselor necesare procesului de reformă. Cazarea a făcut-o firma la hotelul Mandarin Oriental Hyde Park, lângă Hyde Park în cartierul Knightsbridge undeva pe lângă faimoasele galerii Harrods. Împreună cu generalul Gheorghe am vizitat două zile expoziția interesându-ne de noile modele de avioane de luptă prezentate și ne-am oprit bineînțeles la standul american, unde era prezentă macheta 1/1 a avionului F35 Lightning II cu decolare verticală, avion ce avea să intre în arsenalul Forțelor Aeriene Regale ale Marii Britanii. A treia zi am participat la o demonstrație a lui Lockheed cu avioane F-16, unde a participat și atașatul militar român de la Londra colonelul Palcău Vasile (actualmente general maior în rezervă) iar seara am fost invitați la o masă, de conducerea lui Lockheed, la hotelul MACDONALD, un hotel de cinci stele care bineînțeles ne amintea, prin nume, de simbolistica hamburgerului american servit de restaurantele Mc Donald. Despre ce a fost vorba la întâlnire? Noi aveam mandat să negociem o viitoare cooperare, inclusiv off-set, pentru cumpărarea de avioane F-16, cu organizarea mentenanței la fabrica de la Bacău-Aerostar. Discuțiile au durat aproape 3 ore. Profesionalismul generalului Gheorghe a fost bine apreciat de americani. S-au discut o gamă variată de probleme, inclusiv starea bazelor de aviație din România.


[1] BAE Systems este cea mai mare companie europeană din industria apărării, cu peste 88.000 de angajați și un profit de peste 1 miliard £ în anul 2006. Compania a fost înființată în 30 noiembrie 1999 prin fuzionarea vechilor companii British Aerospace și Marconi Electronic Systems.

[2] PRI-planul de relații internaționale

[3] Denumirile sunt cele care defineau structura de forțe la anul 1996.

[4] Geary era unul pe care generalul Rotaru Gheorghe nu-l ”agrea” dar îl respecta, în schimb eu l-am considerat ca fiind unul dintre cei mai buni atașați militari americani pe care eu i-am întâlnit. Era foarte eficient în a-și impune pozițiile cu argumente solide în întâlnirile cu partea română care de multe ori oscila în decizii. Din câte am auzit la colțul coridorului Generalul Rotaru îl poreclise ”smochinitul”. S-a întors în România după terminarea mandatului și ieșirea la pensie să lucreze pentru ONG-ul Habitat for Humanity.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog