Kremlin: „Toată lumea vrea să evite o ciocnire directă între Rusia și NATO. Rusia va fi pregătită să dea cel mai decisiv răspuns țărilor care se vor implica în războiul din Ucraina”

La Premiile Pulitzer din acest an, culoarea bate sexul

Bănuiesc că nu ardeți de nerăbdare să știți cine sunt câștigătorii de anul acesta la Premiile Pulitzer.
Totuși, îndrăznesc să amintesc cele mai importante dintre ele, pentru că temele sunt interesante.
Pentru Ficțiune a câștigat o tipă pe nume Louise Erdich, cu un roman despre emanciparea cetățenilor din comunitatea Chippewa. E vorba despre pieile roșii, deși nu cred că e voie să le spui așa. Un senator rău din anii 1950 s-a opus emancipării Chippewa, dar bunicul scriitoarei a luptat să se emancipeze, și s-au emancipat.
La capitolul Biografie, a câștigat un decedat, care a scris o carte despre Malcom X. A lucrat la ea zece ani, dar în loc să termine cartea, l-a terminat cartea pe el. A finalizat-o fiica omului, Tamara, și se spune că e cea mai completă poveste despre individul respectiv.
La Istorie, a venit rândul unei cărți despre problema spinoasă a relației dintre fast-food-uri și oamenii de culoare.
La Cultură Generală, câștig de cauză a avut o analiză despre niște albi răi care au dat jos un guvern multirasial din Carolina de Nord. Răulenii erau din Wilmington. Acțiunea se petrecea în 1898.
La Poezie a câștigat o carte de poeme scrisă în stil clasic despre experiențele femeilor de culoare. Critica spune că limbajul despre dragoste, sex și dorință este luxuriant. Te cred și eu…
Marele învins a fost finalistul la Istorie, cu o carte despre viața unui individ care s-a implicat în lupta de emanacipare a homosexualilor din America anilor 1969, semn că anul acesta culoarea bate sexul.
Temele premiate îmi amintesc de ”Tezele din iulie” ale PCR, din 1971, când s-a reluat, în România, după o pauză de câțiva ani, literatura angajată. Atunci, mulți scriitori români au umplut rafturile librăriilor cu maculatura pe care, din păcate, o învață, încă, elevii la școală.
Arta adevărată nu poate înflori decât în libertate. Întrebarea e unde mai există chestia asta? (Sursa: Facebook Răzvan Cristian Stoica)


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog