La taifas cu doamna Christie

Cred că cel mai trist lucru de pe lumea asta e să nu ai cu cine să vorbești. Lui Dumnezeu, deși îl deranjăm până și cu cele mai mărunte și mai ridicole dintre griji, parcă ne sfiim să tot încercăm să-i atragem atenția, să i ne tot băgăm pe sub ochi, până la urmă a fost cel care a izgonit narcisistul din rai, și atunci recurgem nu la prieteni de pahar, ci de carte. Deși mi-am promis să nu mai urmăresc emisiuni, discursuri ale unora pe care îi admir sau simpatizez atunci când încep să spună prostii, un fel de insultă la adresa lucidității, numită milă creștinească sau poate prietenie față de cel măcar pe jumătate binevoitor, mă face să mă conversez în continuare, fie și în gând, dar măcar pe alte subiecte. Un tânăr unilateral dezvoltat pe undeva pe la Cambridge, se poate să fi fost chiar Oxford, mi-a umplut după-amiaza de femeie cuminte numai cu vorbe goale, goale-goale, nici măcar luate la bani mărunți. Mi-a adus aminte de clipa de pustiit a domnului Ponta, care, pe când era prim-ministru, a adus în fața nației o geniu-istă școlarizată cam tot pe-acolo, iar după ce i-am ascultat părerea a numit-o (parcă) la finanțe. Eu nu mă plâng de acești copii, mă plâng de nivelul deplorabil al școlii și de nemernicia adulților care i-au pus în asemenea situații penibile. Și eu la vârsta lor, după ce citisem un pic de Kafka și de Cioran, îmi dădeam cu părerea, doar că mai … artistic. În privința politicii, am dat și eu cu semnătura în Piața Universității, dar vă asigur că măcar vorbeam cu subiect și predicat. Acum copiii, chiar și cei considerați foarte inteligenți, scriu kilometri de eseuri în limbaj lustruit, dar care nu spun nimic. Da’ nimic! Iar domnul Ponta, care l-a avut mentor pe domnul Năstase, care au adus România unde este astăzi, nu spun că au fost doar hoți, dar nu au fost în stare să țină drumul drept, domnul Ponta a ajuns carevasăzică sfătuitorul domnului Ciolacu, șeful guvernului. E de râsul curcilor. ‘Cremenalii’ au fost impuși de simțul ajustat de parajustiție al masoneriilor pe post de victime. Zic parajustiție, dar acolo e mușcătură de măr, nu țuică de pere. Mulți din cei care au pus România la pământ nu s-au sfiit să candideze sau … măcar să încerce să facă jocurile. Cât de mult vreți să vă mai sărăcească și să-și bată joc de voi hoții care au trecut prin politică și pe la guvernare, susținuți de jurnaliștii care v-au mințit contra cost? Pe lumea asta există o vorbă care le-a pus multora părul pe bumerang: de ce ți-e frică, nu scapi. Diana Iovanovici Șoșoacă tot va ajunge președinte sau, și mai bine, prim-ministru, pentru că se încearcă deja aplicația Trump de reeducare prin intervenția directă a masoneriilor.

În America, deși mare parte din informațiile de corupție sunt criptate, s-au cam vălurit frezele când Nostradamus a uitat să le spună ce fel de președintă. Poate de CAP (ceape). Poate de Kibbutz. Între timp, masoneriile l-au luat în grijă pe Trump, amplasându-i în coaste un Musk, un tip pe care Bibi de Israel l-a considerat foarte deștept. După vizita la castelul din Carpați, exhibiționismul lui Musk și-a descoperit pohte artistice. Salturile de bucurie mi-au adus aminte de fericirea lui Tomiță Cruise când s-a îndrăgostit nu de biserica scientologică, ci de catolica Katie Holmes. ‘Misiune ratată’ sărea pe canapele de parcă Nicole Kidman i-ar fi lăsat la divorț nu câinele, ci telescopul. Domnul Amazon a dat și el, nu cu tesla ci cu cotoarele rămase de la voturile pentru Biden, într-un ziar pe care aproape că uitase că l-a cumpărat, mult prea ocupat cu impertinențele de coafură ale lui Harry Potter. Conducătorii din umbră, cu sediul în America, au încercat jocul la două capete și nu vor câștiga. Am să vă spun de ce. Doamna Agatha Christie, după o discuție de principiu care ar fi dat fiori oricărui electorat, mi-a dat dreptate. Știu că vă miră faptul că îmi caut răspunsurile recurgând la înțelepciunea Bibliei, a literaturii vii și a literaturii memoriei, dar toate secretele lumii sunt ascunse la vedere. Creierul nostru e capabil de conexiuni dintre cele mai extraordinare, doar dacă a fost preocupat de acumulare de informație sau are acces la informație, dacă a depozitat cunoaștere, așa după cum unii mai dolofani depozităm osânză pentru iarnă. Doamna Agatha Christie m-a atenționat asupra unui detaliu pe care pentru multă vreme l-am căutat în literatura mult mai elaborată a masculinului filosof. Ar fi trebuit să știu că bărbații sunt de multe ori doar subiect de fanfaronadă, în timp ce doamnele sunt de fapt cele care croșetează fulare.

Istoria se repetă și e important să nu ne mai poziționăm într-un unghi greșit, fără vedere la mare, că tot încearcă unii să ne facă să credem că Marea Neagră e un simplu lac de agrement. Poate dacă îi schimbăm renumele în Marea Albă, vom avea mai multă grijă să nu cădem în păcat cu Delta Dunării.

De câte ori o mare putere a vrut să ia locul unei alte puteri, la cârma lumii, să devină lider mondial, a provocat un război. De când America a ajuns la putere a tot provocat și a tot provocat, că deh, menținerea cere tratament cosmetic constant. De câte ori evreii au simțit că lumea s-ar putea să le scape de sub picioare i-au sacrificat chiar și pe cei mai buni dintre ai lor. Nu sunt invenții, nu e propagandă și în niciun caz antisemitism. Istoria nu este antisemită, interpretările pot fi.

Ce se întâmplă acum: diversiunile globaliștilor, apriga luptă subterană, manipulările mass-media, planurile lipsite de orice empatie și respect pentru ființa umană se aliniază cu ce s-a întâmplat atunci când a fost adus la putere Hitler. Singura diferență e că atunci America a simțit că-i venise momentul, acum a sacrificat tot ce a realizat în materie de evoluție a umanității pentru putere, pentru a-și menține poziția, făcând uz de cauze mici, mizere. A pierdut deja foarte mult și simte că nu mai poate da înapoi. Lumea întreagă trebuie ajutată să scape de sub vraja obsesiei cu sănătatea mentală și a tratamentelor și vaccinurilor care modifică genetic. America a crezut că-i dădeau aripi, acum are nevoie, însă, să fie salvată de la sinucidere.

Înaintea celor două războaie mondiale s-a întâmplat să fie organizate niște întâlniri ale marilor industriași, mari expoziții unde creativitatea vestului se întâlnea cu cea a estului. Până și-a băgat cineva coada, așa după cum Regina Victoria a Marii Britanii avea să conchidă după revelarea rezultatelor, la închiderea caselor de pariuri. Britanicii, siguri pe ei pentru că se considerau mai deștepți decât americanii, au mers pe mâna Americii. Când și-au dat seama de lipsa de onoare, care oglindea perfect trecutul lor imperialist, a fost prea târziu. Mulți oameni de artă americani s-au mutat în Europa, au fost exportați cu un scop, susținând, chiar vocal, regimul nazist. Hitler a fost ridicat la putere după ce s-a luat în calcul și narcisismul de națiune desprinsă de ordinar al germanilor, sentiment egal cu cel al evreilor. America a văzut potențialul uriaș și a hotărât să scape și de unii, și de alții, dar abia după ce a cumpărat loialitatea unor minți care nu s-au sfiit, ci au servit. Elita financiară își făcuse deja casă în America. Atunci a fost exersat globalismul, unii punând umărul la distrugerea propriilor lor nații. Aici trebuie să-l contrazic pe Isus din Nazareth, deși între timp a ajuns la același Adevăr, aceia știau ce făceau. Lui E.A. Poe i s-au găsit scuze că s-a însurat cu verișoara în vârstă de 13 ani pentru că așa erau vremurile, lui Einstein i s-au găsit scuze că a pus umărul, alături de alți ziși geniali, la producerea bombei atomice. Toți acei oameni învățați știau că fac rău, nu erau niște cretini, dar dorința diabolică de a fi acela care … le-a oferit scuza căderii în capcană. Erau oricum prizonierii unui jurământ pe care Poe l-a numit al transcedentalilor, vorbind de masonerii. Prin munca lor, prin operele lor, ne-au lăsat totuși și niște opaițe cu care măcar să întrezărim o parte din adevărul pe care l-au trădat, trecând cu cățel, cu purcel de la tagma oilor la cea a caprelor, după cum i-a trecut prin minte și lui Samuel Beckett.

Americanii, și mă refer strict la elitele de la putere, cele care au preferat dintotdeauna statul după paravan, l-au ridicat pe Hitler la putere și l-au înconjurat de intelectuali, a se citi masoni, care îi mențineau tonusul fantezist. Evreii de rând au plătit cu viața, dar doar după ce au fost deposedați de averi. Nemții au fost și ei umiliți pentru aroganța de a fi vrut prea multă putere, când aceea ar fi fost cică prerogativa, decisă de cine?, a altora. Americanii au scos germanii care le-au servit interesele de sub brațul justiției și i-au făcut pierduți prin lume. Nu m-ar mira să fi fost întreținuți din averile evreilor uciși. Americanii s-au proclamat salvatorii lumii, iar evreii bogați, care și-au menținut poziția decizională, au amenințat cu antisemitismul pe oricine îndrăznea să-și pună întrebări în legătură cu fapte nu tocmai cusher. Victimizarea, pe drept, asemănătoare celei care a dus la moartea lui Isus, le-a consolidat puterea, declarată, ce plagiarism!, salvatoare. E uluitor cât de mulți oameni au fost fascinați de iluzionismul umbrelor vândut pe post de lumină al masoneriilor! Inteligenții care și-au dat seama de marea minciună nu s-au putut abține să nu vrea o ciozvârtă de putere. Cei care au rezistat au fost marginalizați și distruși psihic.

Astăzi am fost făcuți să credem că Israelul lui David s-ar lupta cu Goliat. Cei care l-au sfătuit pe Netanyahu să-și dea foc în piața mare, l-au sfătuit ca să-l piardă. E un sacrificiu de pion. M-am bucurat imens că țările arabe nu au făcut jocul Americii, deși unii conducători musulmani ar trebui să-și numere săracii și nevoile și nu banii, altfel petrolul li se va usca pe picioare. Luptați pentru pace și împotriva războiului, căci nu ne dorim să mai fim făcuți antisemiți de niște bogătași care nu mai au nimic în comun cu rădăcinile lor evreiești, cine știe pentru cât timp! Evreii cu minte și bun simț din toată lumea se împotrivesc războiului. Israelul de astăzi, creat de America, a fost folosit de America așa după cum America s-a folosit și de Ucraina, fără să-i pese de viețile irosite. Eu să fiu în locul americanilor nu aș mai trimite arme în Ucraina, că s-ar putea să li se detoneze, tot ca un bumerang, în nasul pe care și l-au ținut prea sus. Dacă e să mă gândesc la răzbunare, cred că vestului i s-a întâmplat în ultimii ani ceea ce ’mult mai civilizații’, după cum s-au lăudat, le-au făcut altora, știind ce făceau. Nu va mai fi niciun război mondial pentru că de pierdut ar pierde doar cei care umblă să-i provoace pe alții să lupte în locul lor, căci propaganda din școli a crescut doar narcisiști cărora nu le mai pasă de idealuri.

Cât despre frumoasa Europă, gagica a fugit înainte de a ajunge în fața altarului, iar gagiul a rămas cu dulapul plin de rochii, pe care le tot încearcă în fața unui ciob de oglindă rămas de la ghinion. Nu ghinion Werner, că acela s-a făcut de pușcărie, cu tot ’neamul’ lui care a trecut pe la guvernare. Am zis Werner sau Werther?