După România educată și România climatizată, se prefigurează un nou Proiect de țară: Schimbarea becurilor (Ion Cristoiu)

La un pahar de vin cu Dej

Iau cuvîntul, pe rînd, activişti tineri şi activişti bătrîni, persoane promovate de el şi persoane care i-au fost egale în ilegalitate. Fiecare discurs are cam aceeaşi structură – cîteva vorbe închinate Congresului al XXII-lea al PCUS (n-avusese loc Declaraţia de independenţă), multe vorbe de condamnare a duşmanilor, ale căror leşuri zac pe marginea drumului către finele lui 1961, şi multe, mai multe vorbe de aprecieri, de linguşiri, de mulţumire faţă de El Lider Maximo. Patriarhul nu se teme de cei din jur. Cum să se teamă Bunicul înconjurat de nepoţi că vreunul dintre ei ar vrea să-i ia locul de Bunic?!

Dej-Patriarhul intervine din jilţul său pentru a-l completa pe unul, pentru a-l contrazice pe un altul. Cîte un vorbitor îi scapără ceva în curgerea memoriei. Brusc, Dej îl opreşte pe respectivul şi începe să depene o amintire.

Treptat-treptat te cuprinde, ca lector, o stinghereală, o contrazicere, o neplăcere.
Te întrebi:
Nu se simte prost Dej în faţa cişmelelor din care curg cîntări despre el?

Liderul comunist nu-i un prost.
Nici un zăltat nu-i.
A biruit şi a supravieţuit, pentru că a fost un veritabil bărbat politic.
Aşa cum se vede chiar şi din întîmplările povestite de el la Plenară, a avut şi are ceva care a lipsit adversarilor săi:
Răbdarea.
El însuşi recunoaşte – şi ceilalţi nu-l contrazic – pentru că aşa e.
A ştiut să înghită, să amîne lovitura, s-o facă pe prostul sau, cum îi zicea Ana Pauker, s-o facă pe Ghiţă.
Personalităţile duşmanilor săi s-au definit prin orgoliu, slăbiciune mortală în cazul unui politician.
El s-a definit prin falsă modestie.
Un vorbitor la Plenară foloseşte, pentru a schiţa felul în care Dej şi-a biruit marii săi duşmani, o metaforă:
Cea a bărcii în care ai un cadavru.
Trebuie să arunci din ambarcaţiune cadavrul în aşa fel încît să nu se răstoarne barca.
Aprobat de Dej, vorbitorul spune că barca e Partidul.
Da, barca era Partidul!
Dar în barcă se afla Gheorghiu-Dej.
Care ştia că trebuie să arunce un cadavru astfel încît să nu se răstoarne barca cu El, nu cu Partidul!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pagini: 1 2

4 comentarii pentru articolul „La un pahar de vin cu Dej”

A apărut „1990- Ce se ascunde dincolo de evenimentele din 13,14 și 15 iunie? ”. Primul volum din seria Ion Cristoiu – istoricul clipei, 1990 – 1996

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog