Lacrimi de tristețe, lacrimi de bucurie

Viața de antrenor de fotbal poate să fie asemănată cu apa unor valuri pe o mare foarte agitată….Fie te ridică în sus, sus de tot, fie te coboară în cele mai întunecate adâncimi. Aceste mari diferențe se simt cu atât mai mult la nivelul antrenorilor care pregătesc echipe naționale de fotbal…

Am în memorie, tehnicienii în triumf, purați pe brațe de jucători și suporteri, apoi aruncați în aer cu mâinile și picioarele desfăcute pentru a fi apoi prinși în uralele generale. Apoi, iar în sus și tot așa mai departe. Dar, mă gândesc și la scenele emoționante când antrenorii, cu ochii în lacrimi, anunță la conferințe de presă, ori în cadrul unor interviuri acordate reporterilor de televiziune, că a fost ultimul lor meci la cârma naționalei din țara X sau Y. Actuala ediție a Cupei Mondiale de fotbal din SUA, Canada și Mexic a consemnat, până în momentul de față, existența a 7 antrenor care au anunțat, în mod public, părăsirea definitivă a acestui job. Desigur, până la data de 19 iulie, vom mai avea și alte exemple la dispoziție. Începem cu antrenorul Ecuadorului, numitul Sebastian Beccacece.

”Rezultatele sunt cele care contează, iar astăzi trebuie să-mi iau rămas bun de la o familie minunată și încântătoare”, a spus argentinianul în vârstă de 45 de ani după înfrângerea suferită în 16-imi contra Mexicului (0-2), la Ciudad de Mexico.

Ecuadorul se calificase în 16-imile de finală datorită victoriei cu 2-1 în fața Germaniei în ultimul meci din grupă.

”Totul a fost despre atingerea obiectivului pe care ni-l propusesem. Ei bine, ăsta e fotbalul, a spus Beccacece, care preluase funcția în august 2024. Cred că lăsăm o moștenire în urmă. A fost o aventură minunată cu un final dulce-amar.
Voi petrece ceva timp cu familia mea deocamdată, mă voi odihni și voi reflecta la ce aș fi putut face mai bine”.

Seria demiterilor a început pe 15 iunie odată cu plecarea antrenorului francez de origine tunisiană, Sabri Lamouchi, la doar o zi după meciul de deschidere al Tunisiei, o înfrângere zdrobitoare cu 5-1 în fața Suediei.

Herve Renard a preluat conducerea, dar situația nu s-a îmbunătățit prea mult pentru Vulturii din Cartagina, care au suferit alte două înfrângeri cu Japonia (0-4) și Olanda (1-3), în ultimele meciuri din faza grupelor.

Pe 28 iunie, a doua zi după încheierea fazei grupelor, s-a anunțat că echipele naționale ale Coreei de Sud și Scoției au decis să se despartă de antrenorii Hong Myung-Bo și Steve Clarke, care au ratat calificarea în 16-imile Cupei Mondiale.

Miroslav Koubek a demisionat din funcția de antrenor al Republicii Cehe pe 29 iunie, după eliminarea lor în faza grupelor fără a câștiga niciun meci și cu un singur punct din nouă posibile.

Ronald Koeman informase deja luni seara Federația olandeză de fotbal că nu își va reînnoi contractul de antrenor al echipei naționale, care expiră, după ce Țările de Jos au fost eliminate de Maric în 16-imi, după loviturile de departajare.

Antrenorul argentinian Marcelo Bielsa și-a anunțat plecarea din echipa națională a Uruguayului și și-a asumat responsabilitatea pentru eliminarea lor în faza grupelor, o dezamăgire pe care a descris-o ca fiind ”neprevăzută” și care a generat ”o mare frustrare”.

Sigur, lacrimile pot să fie în general provocate de două cauze. Bucurie prea mare, ori o durere greu de suportat. Astăzi am scris despre lacrimile provocate de tristețe. Promit solemn, în fața onorabililor cititori, ca data viitoare subiectul să fie …lacrimile de bucurie. Pe curând!