Lațul se strânge tot mai mult pentru mulți dintre românii plecați și care până acum au trăit fără teamă

După ce s-au folosit de români să le crească economia, occidentalii se pregătesc să îi trimită acasă. Cel puțin pe unii dintre ei. Nu printr-o lege, ci folosind un alt instrument pentru care nu vor putea fi acuzați de nici un for european. Pandemia poate să devină, în perioada următoare, cauza revenirii românilor înapoi acasă. Vor rămâne doar cei foarte bine pregătiți în domeniile lor și de care occidentalii au nevoie. Rămân pe loc doar cei care au contracte semnate, cei care sunt asigurați și care sunt înregistrați cu acte valabile. Ceilalți, care sunt foarte mulți și lucrează la negru, care găsesc câteva ore de muncă îngrijind un bătrân sau chinuindu-se pe vreun șantier, se vor întoarce acasă. Din surse personale de la anumiți membrii ai familiei stabiliți în Vest am aflat că orașe precum Madrid sau Londra se închid treptat. Da, se închid pe străzi și cartiere. Dacă stai, să zicem în nord-estul Madridului, lângă aeroportul Barajas și tu ai serviciu în sud, în cartierul San Cristobal la o pizzerie, trebuie să arăți de acum legitimația. Acesta este primul pas care va omorî munca la negru și va scăpa de cei nedoriți din occident folosindu-se ca scut pandemia. Vă imaginați că tu, știind că lucrezi la negru, și fiind oprit de două filtre de poliție care blochează accesul în alte cartiere vei fi trimis acasă. Iar acasă te așteaptă dezastrul. Pentru că acolo, în occident, s-a înrădăcinat și este chiar o fală să trăiești în case închiriate, proprietatea este sfântă la noi și nu la ei care până la moarte preferă să trăiască în case închiriate de la stat sau de la particulari. Neavând cu ce să plătești chiria sau să îți cumperi mâncare vei fi obligat de împrejurări să te urci în primul avion sau autocar și să te întorci acasă. Dacă în toți anii petrecuți în occident ai avut înțelepciunea să îți renovezi casa din țară și să fi cumpărat câteva lucruri esențiale vieții cum ar fi un frigider, aragaz sau mașină de spălat e cât de cât bine. Dacă în toți anii aceștia doar ai trăit decent într-o țară străină și cam atât este foarte rău pentru că acum te vei întoarce la nimic. Acum nici ei care treceau cu vederea economia neagră și sunt speriați de al doilea val epidemic nu mai au chef de problema emigranților atâta timp când trebuie să rezolve pe cea a propriilor cetățeni. De altfel, și țara noastră o să fie lovită de un al doilea val epidemic după 15 octombrie. Nu își mai permit occidentalii să nu dețină controlul asupra oricărei activități. În fond, mi se pare corect să îmi păstrez în țara mea doar forța de muncă calificată a cărei plată să o fac prin bănci și să am tot controlul. Începând de la medici, ingineri, profesori și terminând cu zidari, dulgheri, infirmiere, șoferi de tir sau macaragii, toți trebuie să aibă contracte legale și să ocupe atât cât trebuie din piață. Restul se vor întoarce acasă. Din păcate, unii nu vor avea în traistă nici măcar 100 de euro sau un laptop pentru copiii de acasă. Pe ultima sută de metri vor realiza unde se află și vor cumpăra cele mai ieftine produse la un euro sau doi ca să nu vină totuși cu mâna goală. Un detergent, un gel de duș, un deodorant, câteva produse de bucătărie și niște haine de proastă calitate. Au crezut că o să meargă așa până la bătrânețe primind apoi și pensie de la statul spaniol, francez sau englez. Nu și-au pus problema să se califice într-un domeniu și să obțină contracte legale de muncă. Am spus că este un război mondial biologic și economic. O să vedeți peste trei ani unde o să fim. Se cerne, așadar, prin sita nemiloasă a vieții economia mondială făcând victime în principal printre emigrant, iar apoi chiar între locuitorii statelor respective.

Și acum să revenim la scaieții noștri. Ce înseamnă să ai o economie bazată doar pe consum! Ce înseamnă să distrugi totul în 30 de ani și să te bucure noul statut de colonie marginală a unui imperiu. Brusc ne vom trezi acasă cu mii de oameni care speră că vor găsi un serviciu în această țară parcă uitată și de Dumnezeu. Pe câmp nu se vor duce să muncească. Oricum nu sunt obișnuiți cu salariile de mizerie de aici și sunt o parte din ei și foarte puturoși. Gândiți-vă la un simplu exemplu. Același hipermarket din Franța care produce profit aici la fel sau mai mult nu plătește angajatul român cu salariu egal. Degeaba munca este la fel și încasările pe măsură ca a unui casier din Franța că nu câștigă egal cu unul din Berceni. Deci și aici românii veniți se vor adapta foarte greu. Mai mult decât atât, nu toți locuiesc în București sau în marile orașe să spere la un serviciu decent. Urmează să se trezească într-un coșmar printr-o comună uitată de lume având în față iarna și nici o altă alternativă. Din păcate, dacă nu au strâns ceva parale în acești ani cât au stat acolo se vor baza pentru hrana zilnică pe acea pensie amărâtă a părinților, bunicilor și alocațiile copiilor. Este un scenariu care, încet dar sigur, capătă contur. Deja în țară au venit și acei cetățeni certați cu legea. Ce țară este aceea în care în magazine sau pe stradă nu mai ești în siguranță? S-a trecut așa cu o lejeritate peste tentativa de răpire în plină zi a unei tinere, încât mă întreb dacă nu cumva presa de la noi are un sumar sau calendar înainte stabilit și nu au voie să se abată de la el. Păi acest caz trebuia să fie un scandal național. Cum să te răpească cineva în secolul XXI de pe stradă și să te transforme în proprietatea lui? S-a întâmplat la Arad cu o tânără de 21 de ani. Au fost reținuți făptașii și peste jumătate de an se vor întoarce la faptele lor. Fără să ne purtăm cu mănuși avem o rată infracțională ridicată și mulți dintre ai noștri au plecat în străinătate să devină hoți, tâlhari, proxeneți s.a.m.d. Nimeni nu le face nimic și parcă avem sentimentul deseori că cei care trebuie să ne apere sunt demult în mâna acestor nenorociți. Vă imaginați ce se întâmplă dacă se întorc toți românii plecați în aceste țări care nu vor mai putea lucra la negru? Ca să nu mai zic de cei care nu mai au ce buzunare să jefuiască și ce destine să distrugă prin cerșetorie și prostituție.

Familiile întoarse din străinătate cum se adaptează din nou realității românești ținând cont că o să găsească o țară aflată într-un stadiu mult mai rău de dezvoltare decât în momentul în care ei au emigrat acum 15 sau 20 de ani. Acolo cum îmi place să spun s-au obișnuit cu luminile orașelor, cu posibilitatea normală de a merge într-un supermarket și de a mânca ce doresc, de a cumpăra o haină, de a călători. Tot acolo și-au întemeiat familii și copiii lor s-au integrat în acel sistem, mai ales la școală. Cum îi spui unui copil de 10 ani că trebuie să mergem acasă într-un oraș de provincie ruginit de maxim 30 de mii de locuitori? Când coboară în aceste gări care seamănă cu niște capace de sicrie ce au stat câteva luni în pământ, copiii dar și adulții vor avea un șoc imens. Când copiii se vor duce la școlile acestea cu toalete în curte și vor primi veșnica educație din școli depășită ca metodă, abia atunci depresia va intra în casele lor. La țară când se vor trezi plini de noroaie și mirosuri de rahat. Copiii când vor începe să facă diverse activități cum ar fi tăiatul lemnelor, mulsul caprei, cum reacționează când ei trăiau în capitala unui imperiu și mergeau cu metroul la școală? Nu sunt puține cazurile care nu s-au putut adapta curiculei încărcate și modului învechit de predare românesc. Părinții cu sacrificii au fost nevoiți să se întoarcă din nou în țările din occident căutând cu disperare supraviețuirea. Oare această pandemie și aceste măsuri drastice luate treptat de acele autorități vor întoarce mare parte dintre români acasă? Vor reuși aceștia să supraviețuiască acestui val ucigaș? Sunt mulți care preferă să stea pe străzi și să primească o mâncare caldă ca ajutor social acolo, iar copiii să trăiască în centre sociale cu mamele decât să se întoarcă în această țară abandonată pentru că nu toți ajung la aeroport si de acolo pe Calea Victoriei acasă și să primească imediat un serviciu decent. Majoritatea merg în România profundă, mizeră și cu lipsuri majore. Lațul se strânge tot mai mult pentru mulți dintre românii plecați și care până acum au trăit fără teamă. Uite că o pandemie și o criză economică te poate întoarce în țara din care ai fugit și ai jurat că nu te mai întorci niciodată. Poate sistemul acestor țări să asigure bani pentru șomajul românilor care nu au contracte încheiate cu angajatorii? Șomajul se termina și atunci dau exemplul cel mai simplu al bucătarilor care au mers acasă și au trăit pe venitul părinților învățând în această vară cum să sape un petic de pământ și să pună roșii, vinete, fasole, dovlecei sau cartofi. Dacă aceasta a fost o soluție de avarie crezând toți că pandemia în această toamnă se va termina, acum când vine un val mult mai ridicat, lucrurile se complică. Să nu uitam că iarna vine la pachet cu cheltuieli mult mai mari și cu imposibilitatea de a asigura hrana din pământul acoperit cu zăpadă. Chiar și cei care au câteva păsări de curte sau un animal care dă lapte trebuie întreținut cu mâncare, iar această mâncare costă. Știu că este un subiect marginal, dar care a apărut totuși timid în prim planul vieții românilor din diasporă. Prin apariția noului val pandemic și prin noile măsuri luate de occidentali, viața compatrioților noștri devine din ce în ce mai grea. Dacă nu avem noroc și nu rămân acolo este pregătit statul român să își primească fii și fiicele venite din pribegie? Trenul inaugurat cu fast care leagă Otopeni de capitală să nu fie trenul exodului românesc din aceasta iarnă care bate la ușa existenței noastre. Medicii români în frunte cu ministrul Tătaru s-au grăbit să anunțe o pantă descendentă în luna octombrie, asta în timp ce întreaga Europă de Vest se pregătesc de un nou val mai periculos decât cel din primăvară. Așa s-a întâmplat de fiecare dată în istorie, la români a ajuns totul cu întârziere. Eu zic să aruncăm cu toții măștile ca să fim în pas cu occidentalii. Că tot nu există virusul, în opinia celor din Piața Victoriei.