Recensământul agricol general, care începe luni, va stabili cât teren agricol din România se află în proprietatea străinilor

Laura Lavric, amintiri cutremurătoare la „Rețeaua de idoli”: „Atunci am auzit cel mai puternic răcnet din viața mea”

„Cred că m-am îndrăgostit de mine după ce m-am văzut la Rețeaua de idoli”, spune cu umor Laura Lavric, una dintre cele mai valoroase interprete de muzică populară, invitata Irinei Păcurariu într-o ediție de colecție „Rețeaua de idoli” pe care o puteți revedea luni, 26 aprilie, de la ora 21:00, la TVR 2.

Ca un exercitiu de o rară sinceritate, Laura Lavric a acceptat să povesteasca la „Rețeaua de idoli” cele mai delicate și mai sensibile momente din viața sa de om și artist. Cu lacrimi în ochi își amintește de clipele de final ale celebrei Maria Lătărețu, una dintre cele mai mari voci ale folclorului romanesc, care a murit în cabina pe care o împărțeau, în timpul unui spectacol. „Era înainte de Revoluție. Impresarul îmi spune, Laura, la hotel nu e căldură și vine Maria Lătărețu și o să-i fie frig. O iei la tine? Sunt onorată! Vine la mine. Am cântat la o nuntă de olteni și sunt foarte obosită, îmi spune (…) Mergem la mașină, îi zic, nu mâncați nimic? Nu, nu pot să mănânc, zice, mă doare capul de nu mai pot. Ne-am dus la spectacol seara, ea n-a dormit deloc. (…) În cabină, își lua pastila și plângând își lua la revedere de la toată lumea. Eu, înțepenită mă uitam și mă gândeam, oare ce se poate întâmpla? Atunci am auzit cel mai puternic răcnet din viața mea”, spune vizibil marcată, Laura Lavric despre ultimele ore din viața celebrei Maria Lătărețu.

Nu lipsesc nostalgia și umorul în poveștile pe care le rememorează din prima sa experiență în SUA. După aventurile primilor pași pe pământ american, Laura Lavric a înnoptat la responsabilul unui restaurant din New York, unde dimineața a avut parte de un mic dejun neobișnuit.
„Am mers să cânt în America în 1984. Trebuia să mă aștepte la aeroport…nu știm limba. Am luat un taxi și a fost cel mai lung drum din viața mea. Când am ajuns la Hotel Capșa, parcă am văzut pe Dumnezeu. Am izbucnit în plans. După 40 de ani încă mi se umplu ochii de lacrimi! Proprietarul avea un câine flocos și răpănos, mare, flămând, se vedea că era slăbănog așa…

Unde erați, în New York?
Da, în New York, sună frumos… Pe un vas erau niște bulinuțe. Eram moartă de foame, am zis stai, să iau o prăjitură de-asta până mergem să mâncăm. Iau una, n-are niciun gust. Mai iau una. Era mâncarea câinelui…”


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Ediție specială cu Adrian Năstase | „Prin tribunale ca prin viață” cu Mihaela Olaru
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Apariție editorială de excepție

„Cronica de la Salcâmu Mic” de Sabina Ivașcu. Pentru detalii apăsați pe poza de mai jos: