Lege controversată

Parlamentul adoptase cu unanimitate de voturi şi aplauze, Legea privind Cinstirea Eroilor Neamului şi a altor eroi.
Deşi titlul se referea la mai mulţi eroi, în realitate Documentul viza doar unul: Eroul Necunoscut. Sau, mai bine zis, Flacăra de pe Mormîntul Eroului Necunoscut.

Cu puţin timp în urmă, într-o dimineaţă, cînd venise s-o cureţe, femeia de serviciu găsise Flacăra stinsă. Potrivit mărturiei depuse în faţa Comisiei Parlamentare de anchetă, îi atrăsese atenţia asupra nenorocirii însuşi Eroul Necunoscut, ieşit în calea ei cu priviri rătăcite şi barba crescută de tristeţe. Nu se ştie nici acum cine a provocat stingerea Flăcării. După unii, fusese o boare de vînt. După alţii, un duşman al neamului. Nu lipseau nici ipotezele care împăcau şi capra şi varza. Cum era cea potrivit căreia Flacăra fusese stinsă de un cetăţean conştient de pericolul focului nesupravegheat. Un cetăţean ce-ar fi meritat un premiu de la Pompieri şi o sancţiune de la Asociaţia de cultivare a memoriei naţionale, deoarece habar n-avea că e vorba de Flacăra de pe monumentul Eroului Necunoscut.

Oricum, aflată într-o dramatică secetă de subiecte, presa se prăbuşi într-o campanie violentă în chestiunea Flăcării stinse. Pe unele posturi TV se pronunţară istoricii, care văzură în stingerea Flăcării o nouă dovadă a sictirismului faţă de trecut al prezentului. Pe altele, prezicătoarele, care văzură în stingerea Flăcării semnul unei iminente tragedii naţionale.

O bucată din trupul ţării, cea care ar corespunde judeţului Braşov, avea să fie luată în spinare de duşmanii neamului, dusă pînă la marginea Pămîntului şi aruncată acolo în hăul cosmic.
Legea stipula că Flacăra de pe Mormîntul Eroului Necunoscut se stinge doar prin Hotărîre de guvern.

Printre altele, se prevedea o amendă de 25 de milioane de lei dacă o stingeai din greşeală. Dacă fapta era comisă cu intenţie, pedeapsa era închisoare de la şase luni la un an. Stingerea cu mijloace materiale (lichid special sau chiar apă chioară) constituia circumstanţă agravantă. Prin aceeaşi Lege, se stabilea că întreţinerea Flăcării urma să fie asigurată din Fondul special al Guvernului, aflat la dispoziţia premierului.

Potrivit Legii privind Cinstirea Eroilor Neamului şi a altor eroi, întreţinerea Flăcării urma să fie dată unui angajat care trebuia să aibă doctoratul în Istoria României. Cel în Istoria Universală nu era luat în considerare. Discuţii contradictorii, ba chiar şi certuri de-a dreptul, a stîrnit amendamentul propus de deputatul Partidului Românii cu pieptul de aramă. Potrivit textului, se sancţiona cu amendă de pînă la 29 milioane de lei dacă intrai cu oile într-un Cimitir al eroilor neamului. Liderii formaţiunilor de la Putere n-aveau nimic împotriva amendamentului. Numai că – susţinuse şeful grupului din Camera Deputaţilor – măsura ar trebui extinsă şi la Cimitirele militarilor aliaţi. Doar n-o să spuneţi că oile şovăie să dea buzna într-un cimitir al militarilor francezi căzuţi pe teritoriul României gîndindu-se că n-au viză Shengen?! În Cameră remarca stîrnise mare veselie. Luînd cuvîntul, în replică, autorul amendamentului scoase la iveală un document clasificat ca secret de Ministerul Apărării Naţionale, Direcţia de Informaţii a Armatei semnala că oile aveau o preferinţă deosebită pentru cimitirele eroilor neamului, deoarece iarba de pe mormintele celor căzuţi pentru patria noastră sfîntă – şi aici vocea oratorului se muie niţel, ca şi cum bărbatul s-ar fi stăpînit cu greu să nu dea în plîns –, iarba de pe aceste morminte e mult mai grasă, mult mai hrănitoare decît cea de pe mormintele străinilor.

Plecînd de la acest discurs, Oficiosul Partidului publică în numărul de a doua zi un editorial de un mare răsunet în rîndurile cetăţenilor patrioţi.Scris de un cunoscut poet şi publicist, editorialul demonstra în chip strălucit că eroii noştri se simt în pămîntul ţării ca acasă. Aşa cum, în viaţă fiind, se jertfiseră pentru pămîntul sfînt al ţării, şi acum, după moarte, putrezind, îşi dădeau trupul pămîntului drag, făcînd iarba de deasupra deosebit de gustoasă.

Nu acelaşi lucru se putea spune despre militarii străini.
Aceştia nu erau la ei acasă în pămîntul românesc.
Pe mormintele lor creşte o iarbă săracă şi, în plus, cu o sevă care provoacă oilor noastre arsuri la stomac.