Legea în care-și rup dinții Serviciile secrete

Am luat de la Paris, astă iarnă, de la Gilbert Joseph, volumul „500 de spioni celebri, acoperiri lașe, bîlbîieli improbabile, momente calde din Războiul rece și alte bizarerii…”, varianta franceză din 2010 a cărții semnate de Tom E. Mahl, în 2003, la Potomac Books sub titlul „Espionage`s Most Wanted: The Top 10 Book of Malicious Moles, Blown covers, and Inteligence Oddities”.

La Găgești, chiar din prima noapte, înainte de a pica în somn, dau gata capitolul intitulat „Nume de cod”, despre câteva nume de cod preferate de autor.
Sunt zece, potrivit cifrei fixate ca matrice. Ultimul 10, se referă la Operațiunea Popeye. Operațiunea cu acest nume de cod, desfășurată de SUA, a constat în modificarea condițiilor meteo de deasupra Vietnamului de Nord în timpul Războiului din Vietnam. Operațiunea de science-fiction. Nu de asta m-am oprit eu asupra ei, comentând-o (printre celelalte nouă sunt unele și mai drăcoase), ci pentru că autorul notează despre ea:

„Bun exemplu al Legii consecințelor neluate în calcul, Popeye e considerată cauză a eșecului operațiunii Ivory Coast, destinată salvării prizonierilor americani deținuți de Vietnamul de Nord la Sontay. Asaltul heliopurtat a avut loc fără nici o acroșare din partea adversarului, dar n-a fost găsit nici un prizonier. Prizonierii fuseseră deplasați de vietnamezi din cauza creșterii periculoase a apelor din Rîul Roșu, provocate de Popeye.”

De ceva vreme Legea asta îmi umblă prin cap, îmi dă tîrcoale, mă provoacă. Am folosit-o de câteva ori în conversațiile telefonice despre efectele nedorite ale Operațiunilor puse la cale de Serviciile Secrete.

Ofițerii, indiferent de armă, chiar și cei din Intelligence, nu iau niciodată în calcul ansamblul, complexul și contradictoriul care definesc viața. Viața e văzută de ei ca un buștean. Tai din el bucăți și pui o bucată pe foc. Restul, tot lemn, și tot de lemn rămîme. Viața, care e realitatea social-politică, reacționează altfel decît un buștean. Dacă tai brațul unui om pentru a-l vindeca, s-ar putea să-l ucizi și pe el, ca o consecință incalculabilă. Lăsat de nevastă, pentru că e ciung, sau rămas fără slujbă, omul se poate sinucide.

Despre asta citisem în memoriile lui Richard Helms, unul din marii directori ai CIA, tipărite în 2004 sub titlul „A look over my shoulder. A life în the Central Intelligence Agency”. Autorul dădea drept exemplu de manifestare a Legii lovitura de stat meșterită de CIA, în Iran, sub nume de cod Ajax, prin care în 1953, a fost înlăturat premierul naționalist Mohammad Mosaddegh.

Scopul Operațiunii?
Protejarea intereselor americane în Iran, amenințate de intenția premierului, absolut îndreptățită, de a naționaliza petrolul iranian exploatat sălbatic de Anglia.

Urmarea?
Peste ani, în Iran, s-a instaurat Regimul Komeyni a fost rezultatul Loviturii din 1953.

Richard Helms explică anti-americanismul crescut al iranienilor după Operațiunea AJAX, cel care a favorizat Regimul Komeyni, prin înlăturarea brutală a unui lider anti-colonialist, dar și prin sprijinul necondiționat dat de americani dictaturii sălbatice a Șahului.

De la citirea cărții lui Helms, mi-am tot zis că trebuie să văd ce-i cu Legea asta a consecințelor care n-au fost luate în calcul.
Acum, împuns de invocarea ei în cartea lui Tom E. Mahl, mă decid:
Gata, nu mai este scăpare! Datele enciclopedice despre Lege îmi dezvăluie o realitate complexă.

Implementată nu numai în Academie, dar și în opinia publică de sociologul american Robert K Merton, în lucrarea „The Unanticipated Consequences of Purposive Social Action”, din 1936, Legea consecințelor involuntare (în varianta franțuzească), sau a United Consequences (în variantă englezească), altfel spus, a Consecințelor necalculate, care n-au fost luat în calcul, n-au fost anticipate în clipa cînd s-a pus la cale un Plan, o operațiune, dezvăluie un adevăr cu valoare de axiomă:

Exercitată într-un Sistem complex (Mediu natural, Mediu social), o acțiune – reușită – a omului poate să producă consecințe pe care el, Omul, nu le-a luat în calcul ca efecte ale acțiunii sale.
Altfel spus, o acțiune umană în vederea unui scop, realizată asupra unui sistem complex poate produce consecințe la care omul nu s-a gândit.

Consecințele pot fi de trei feluri:

• 1) Consecințe pozitive ale unor acțiuni negative.
• 2) Consecințe negative ale unor acțiuni pozitive.
• 3) Consecințe perverse ale unor acțiuni.

Legea consecințelor care n-au fost luate în calcul e încă o dovadă a adevărului că asupra firii umane nu e poate opera cu toporul.