Legea pentru toți sau legea pentru unii? Lecția Lia Savonea

Nimic fără lege – ICCJ, pusă la zid pentru respectarea deciziilor CCR și a normelor imperative

Când însăși Curtea Constituțională își încalcă propriile hotărâri

Când CCR nu și-a respectat prima hotărâre prin care stabilise definitiv și irevocabil că turul I al alegerilor a fost valid, declarându-le ulterior nevalide, și-a încălcat propria lege, legea fundamentală a statului român.

Atunci, mulți jurnaliști am acuzat public această deraiere gravă, pentru că am considerat-o cea mai serioasă formă de încălcare a Constituției într-un stat de drept.

ICCJ acuzată pentru că a respectat legea

Astăzi, însă, ICCJ este pusă la zid tocmai pentru că a respectat o decizie a CCR, Decizia nr. 50/2025, prin care s-a hotărât că o cale extraordinară de atac poate fi exercitată și de justițiabil, nu doar de procuror.

Un lucru absolut firesc într-un sistem judiciar echilibrat.

În consecință, completul de judecată condus de Lia Savonea a fost obligat să admită calea extraordinară de atac și să aplice prescripția, efectele acesteia fiind obligatorii.

Unde a greșit ICCJ? A greșit pentru că persoanele vizate se numesc Costea și Sebastian Vlădescu? A greșit pentru că publicul nu este de acord ca niște personaje controversate să fie eliberate, deși din punct de vedere moral nu „merită” libertatea?

Da, aceasta este percepția publică, dar, din punct de vedere legal, eliberarea lor a fost obligatorie. Legea este egală pentru toți, o spune chiar Constituția.

Vrem legi diferite pentru unii și pentru alții?

Ar trebui, oare, să propunem legi pentru unii și alte legi pentru ceilalți? Să-i judece poporul în piața publică?

Acele vremuri au trecut. Trăim într-o democrație, sau, cel puțin, încercăm să credem asta.

Presa are obligația de a da semnalul corect ori de câte ori un derapaj periculos ar putea afecta statul de drept și, implicit, viețile noastre.

Dacă ICCJ nu ar fi aplicat o decizie CCR obligatorie erga omnes și nu ar fi respectat termenul de prescripție, abia atunci ar fi fost pus în pericol statul de drept.

Justiție pentru toți, nu doar pentru unii

Vrem o justiție diferențiată?

Aici ar trebui să intervină CSM și Inspecția Judiciară, pentru că toate instanțele sunt obligate să aplice deciziile CCR și normele imperative ale Codului penal și de procedură penală, în toate cauzele și pentru toți justițiabilii.

Condamnarea la închisoare nu înseamnă condamnare la moarte.

Totuși, în ultimii ani, am văzut scene greu de imaginat într-un stat civilizat:

⁃          o bunică bolnavă de cancer în stadiu terminal și o nepoată minoră, păzite de patru gardieni înarmați la Tribunalul București, deși nu erau inculpate;

⁃          o tânără bolnavă de cancer, arestată pentru trafic de droguri, care a leșinat în sala judecătorului Alexandru Volintiru, șef de secție la Tribunalul București, fără ca acesta să amâne cauza;

⁃          un alt justițiabil care a leșinat și s-a lovit la cap în sala aceluiași judecător, pentru că acesta a refuzat să aplice prescripția;

⁃          un inculpat acuzat de trafic de persoane, decedat în fața instanței care îl obligase să se prezinte, deși era în greva foamei;

⁃          medicul Ștefan Veliceasa, decedat din cauza unui AVC în timp ce avea dosar pe rolul Tribunalului București;

⁃          celebrul sportiv Rudel Obreja, mort de cancer în fază terminală, căruia i s-a respins cererea de tratament în libertate;

⁃          o persoană condamnată în timp ce se afla în comă.

Aceasta este justiția pe care o vrem? O justiție represivă, bazată pe teroare și presiune?

Puterea legii, nu legea puterii

Am scris recent articolul „Puterea legii versus legea puterii”. Și atunci, ca și acum, am militat pentru echilibru și pentru aplicarea legii.

Este condiția fundamentală a unei democrații. Fără lege, suntem în haos.

Dacă astăzi nu se aplică legea pentru Vlădescu, mâine nu se va aplica pentru un traficant de droguri, poimâine pentru un evazionist și, pas cu pas, lumea intră în haos.

Un haos care, inevitabil, se va extinde asupra tuturor.

Mâine, oricare dintre noi poate avea nevoie de lege

Așa cum sunt făcute unele dosare de către procurori, bazate pe povești, nu pe dovezi, oricare dintre noi, oameni obișnuiți, am putea ajunge într-o zi să avem nevoie de aplicarea corectă a legii.

Poate nu în justiție, ci într-un alt domeniu, dar tot de lege vom depinde.

Problema reală – comunicatul instantelor

Problema nu este că Lia Savonea și ICCJ au aplicat legea. Problema este comunicatul de sprijin semnat de șefii curților de apel, ai tribunalelor și judecătoriilor, nu pentru că susțin aplicarea legii, ci pentru conținutul mesajului transmis.

Textul comunicatului spunea:

„Necunoașterea sau ignorarea crasă a Constituției și legilor statului, a principiilor organizării și funcționării statului de drept și aplicarea dictonului «Statul sunt eu».”

Frumos spus, dar greu de regăsit în sălile de judecată.

Aplicarea acestor principii este esențială într-un sistem judiciar sănătos.

Dacă ele sunt aplicate uneori, rar sau doar pentru unii, atunci sistemul este bolnav.

Rolul presei într-un stat de drept

Rolul presei nu este acela de a acuza instanța supremă pentru că aplică legea.

Dimpotrivă, jurnaliștii trebuie să tragă semnalul de alarmă atunci când alte instanțe încalcă legea, o interpretează abuziv sau o schimonosesc după bunul plac, așa cum se întâmplă, din păcate, în unele săli de judecată.

Poate că mai nimerit ar fi să fim acolo, în sălile de judecată, și să scriem despre abuzurile magistraților înainte ca acestea să curme vieți.

Ori de câte ori un magistrat își permite să transforme sala de judecată în propria feudă, presa trebuie să fie prezentă.