Legionella: Pericolul din conductele de apă

Luxul aducerii apei la consumator își are prețul său. Rețeaua de apă poate transporta și transmite o serie de substanțe fizice, chimice sau biologice cu potențial nociv: metale grele, pesticide, nitrați, hormoni, medicamente, germeni patogeni și toxinele lor etc. Din fericire, în statele UE calitatea apei destinate consumului uman e reglementată de o serie de directive care prevăd controale periodice efectuate de institute specializate și luarea de măsuri adecvate. Din păcate, nu peste tot supravegherea decurge conform, și chiar și atunci e posibil să ne confruntăm fie cu cazuri sporadice, fie cu izbucniri epidemice de intensitate și durată variabile având ca sorginte apa de la rețea. Potențialele rezervoare de germeni sunt multiple și nu întotdeauna pot fi identificate. Provocarea o constituie nu doar detectarea sursei, ci și a agentului etiologic.

Bacteria cu pricina poartă sugestivul nume Legionella pneumophila – nume care îi trădează afinitatea pentru organul respirator și etichetează pneumonia severă pe care o provoacă. Legioneloza, cunoscută și ca boala legionarilor, poate fi letală pentru unul până la trei din zece pacienți, în ciuda faptului că există antibiotice eficiente. Bacterii acvatice prin excelență, legionelele se regăsesc pretutindeni unde există apă dulce (de suprafață sau de adâncime), „preferă” însă să se cuibărească în instalațiile făcute de mâna omului, fiindcă acolo găsesc condiții optime de creștere: temperatură (25-45°C), viteza lentă de curgere (grație sinuozităților) și… hrană (depunerile de pe pereții țevilor). Cu cât mai vechi, mai prost întreținute și mai rar folosite instalațiile de apă, cu atât mai bine se simt legionelele.  Cel mai bine se simt în amibe și în biofilme (matricea lipicioasă populată de comunități de germeni din specii multiple, care le oferă nutrienți și protecție față de dezinfectanți), iar transferul la om le este facilitat de aparaturi și sisteme care permit formarea de aerosoli: dușuri, fântâni arteziene, unități stomatologice, sisteme de răcire, instalații de aer condiționat, jacuzzi, umidificatoare, stații pentru epurarea apelor uzate etc. Au fost descrise adeseori focare având ca punct de plecare asemenea instalații, de la pulverizatoarele de ceață fină din supermarketuri (ca să împrospăteze fructele și legumele, ori în raionul de pește) la turnurile de răcire prin evaporare amplasate pe acoperișul clădirilor. Atenția se cere îndreptată atât spre spitale și cămine de vârstnici, cât și spre vase de croazieră, hoteluri și alte așezăminte care dispun de un sistem complex de conducte de apă. Cu cât mai lungi și mai întortocheate țevile, cu cât mai mult stagnează apa (sau curge cu viteze reduse), cu cât mai rar sunt folosite instalațiile… cu atât mai multe oportunități pentru legionele să dezvolte biofilme și să se înmulțească în voie. În rândul persoanelor predispuse doza infectantă e foarte mică, fiind suficiente câteva bacterii ca să declanșeze boala.

Dacă bacteriile sunt atât de răspândite, iar boala atât de severă, cum facem să nu intrăm în panică? Ce facem cu comoditățile create în ultimele decenii? Doar n-o să interzicem folosirea dușurilor, spa-urilor, băilor publice, ori… turismul? Cum să închidem hotelurile, secțiile de spital, stațiunile balneare și facilitățile de wellness?! În primul rând trebuie știut că legionelele nu pot îmbolnăvi pe oricine oricum. Nu ingerarea apei contaminate aduce boala, ci inhalarea aerosolilor ce conțin bacterii. Pentru a declanșa boala e nevoie ca bacteriile să ajungă în profunzimea plămânului, până în alveolele pulmonare (bășicuțele unde are loc schimbul de gaze cu sângele). Și mai trebuie ceva: să nu dea peste un sistem imunitar competent și eficient care să le dejoace planurile – caz în care rezultă cel mult o infecție ușoară asemănătoare gripei, numită și febra Pontiac, care se vindecă fără sechele. Grupele vulnerabile sunt persoanele în vârstă (50+), cu sistemul imunitar slăbit de boli cronice sau medicamente (cortizon), sexul masculin (de 2-3 ori mai predispus), fumătorii și consumatorii de alcool.

Vestea bună este că legioneloza nu se poate transmite de la om la om. Vestea mai puțin bună este că atât diagnosticul bolii, cât și identificarea sursei îmbolnăvirilor reprezintă o provocare. Cine trimite secreții respiratorii la analiză și nu menționează și Legionella pe buletin va primi foarte probabil un rezultat fals (negativ), fiindcă majoritatea laboratoarelor nu o au pe lista analizelor de rutină, așa cum nu au nici tuberculoza și nici alte „specialități” microbiene. În căutarea originii germenilor, un mic indiciu ni-l oferă perioada de incubație (intervalul dintre infectare și debutul bolii) relativ scurtă, de 2 până la 10 zile. Odată stabilit diagnosticul, nu mai rămâne decât să reconstituim traseul… acvatic al pacienților și contactul cu posibile surse de aerosoli, să prelevăm probe de apă, să le analizăm și să comparăm tulpinile cu cele obținute de la pacienți. Legioneloza este o maladie cu declarare obligatorie, dar ceea ce se diagnostichează și declară e doar vârful aisbergului, spun experții, care estimează că cel puțin două din 40-50 de pneumonii se înscriu în contul Legionella.

Ce-i de făcut pentru ca și grupele de risc să se poată bucura totuși de un concediu într-un hotel oarecare, să poată profita de binefacerile unei stațiuni balneare și, de ce nu, să nu se interneze în spital cu teama că, dacă se încumetă să folosească dușul, vor primi ca bonus boala legionarilor? „Regula de aur” o reprezintă controalele periodice ale instalațiilor sus menționate, precum și măsuri corespunzătoare de igienizare. Având în vedere că bacteriilor nu le priesc temperaturile peste 55°C, e bine să se recurgă la „dezinfecții termice” periodice, adică la încingerea apei în toată instalația – de la boiler la robinet – pe durate variabile, în funcție de temperaturile suportate de instalațiile respective. Conform schemelor elaborate de experți, la 55°C sunt necesare 6 ore, la 60°C 30 de minute, iar la 70°C sunt suficiente 3 minute pentru a inactiva bacteriile. Consumatorii înșiși pot recurge la mici măsuri preventive. Atunci când nu știu sigur când a fost folosit ultima oară un duș în hotel, pensiune, loc de camping sau pe un vapor de croazieră, pot lăsa apa fierbinte să curgă câteva minute înainte de baie (timp în care, firește, părăsesc încăperea și apoi o aerisesc!). Întreținerea instalației de climatizare cade în sarcina proprietarilor, iar dacă oaspeții – care se știu predispuși – nu au încredere în conștiinciozitatea acelora, e mai bine să renunțe la folosirea acesteia măcar pe timpul cât se află în încăpere. Cât despre restul pulverizatoarelor… e bine ca fiecare să-și cumpănească riscurile și beneficiile și să decidă în consecință. A nu se omite propriile instalații sanitare la întoarcerea acasă după excursii mai lungi de trei zile!

În concluzie, boala legionarilor nu afectează persoane tinere și cu un sistem imunitar competent și nu se transmite de la om la om, are însă o letalitate ridicată în categoria persoanelor vulnerabile. Există o terapie antimicrobiană eficientă, cu condiția ca maladia să fie detectată la timp (să fie luată în considerare la stabilirea diagnosticului). Prevenția este esențială și include educația sanitară a tuturor implicaților: constructorii de biotopuri umede, instalatorii, comercianții de facilități/atracții acvatice, hotelierii și lucrătorii din turism, personalul sanitar, grupele vulnerabile etc. Atunci când știi la ce să te aștepți și de unde, e mult mai ușor să eviți eventuale pericole și să te pui la adăpost.