Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Liderii politici români – victime ale învățăturii date lui Pristanda de nevastă-sa: „Ghiţă, Ghiţă, pupă-l în bot şi-i papă tot”
Om de afaceri de succes în primii ani postdecembriști, Constantin Boștină e în prezent președinte fondator și președintele Consiliului Director al Asociației pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) și director general al revistei Economistul. Între anii 1980 – 1982, Constantin Boștină a fost secretar personal al lui Nicolae Ceaușescu. Unică în lagărul socialist, fie și pentru că părea de inspirație occidentală, funcția îndeplinită de Constantin Boștină n-a avut la vremea respectivă expunere publică. Din motive care țin și de prudența lui Nicolae Ceaușescu față de tehnocratul Constantin Boștină, specialist în comerțul internațional, Constantin Boștină n-a fost nici măcar membru al Comitetului Central al PCR. În urma unor conflicte cu Elena Ceaușescu, ținînd de obsesia Tovarășei de a-l controla pe soțul Nicolae Ceaușescu, Constantin Boștină a fost trimis ca ministru adjunct la Industrie ușoară și, de aici, mai jos ca secretar cu Economicul la Botoșani, unde l-au prins evenimentele din decembrie 1989.
Recent, Constantin Boștină și-a publicat sub titlul „Am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu” memoriile despre perioada 1980 – 1982. Deși experiența sa de viață e mult mai bogată decît cea de fost secretar personal al lui Nicolae Ceaușescu (a fost președinte pe țară la Studenți mai întîi și la Pionieri mai apoi, ministru adjunct la Industrie ușoară, secretar cu Economicul la Botoșani și mai ales membru în primul guvern postdecembrist, condus de Petre Roman), totuși deocamdată el s-a rezumat la experiența unică în felul ei de secretar personal al lui Nicolae Ceaușescu.
Sîmbătă, 17 iulie 2021, l-am avut pe Constantin Boștină oaspete al emisiunii Interviurile lui Cristoiu de pe Aleph News. Firește, motivul principal a fost apariția cărții de memorii. Dar și dacă nu și-ar fi publicat memoriile, tot l-aș fi invitat pe Constantin Boștină la un dialog. Asta deoarece îl știu pe Constantin Boștină și în postura de implicat semnificativ în organizarea capitaliștilor postdecembriști și prin asta un bun cunoscător al clasei politice postdecembriste. De altfel, cartea de memorii conține și multe considerații despre aventura tragică a economiei noastre după decembrie 1989.
Constantin Boștină a lucrat timp de doi ani alături de unul dintre cei mai spectaculoși Conducători din Istoria modernă a României. A fost într-un fel unul dintre consilierii lui Nicolae Ceaușescu, în mod deosebit în domeniul economiei internaționale, domeniu de maxim interes pentru Nicolae Ceaușescu, obsedat de obținerea de valută. Astfel, luînd seamă și la activiștii și demnitarii care intrau la Nicolae Ceaușescu pentru a-l informa cu diferite probleme, Constantin Boștină și-a putut face o imagine despre relația dintre Nicolae Ceaușescu și realitățile din țară și din lume. După decembrie 1989 Constantin Boștină, în postura sa de specialist în prognoze economice, a intrat în contact cu mulți premieri, președinți și miniștri. Prin urmare a putut observa și în postdecembrism marea problemă a tuturor liderilor din Istorie:
Felul în care cei din staff îi informează despre realități.
Era normal să-l întreb de ce președinții și premierii noștri postdecembriști au fost prost informați și prost sfătuiți de membrii echipei. Constantin Boștină mi-a răspuns astfel:
„În opinia mea, și atunci, și acum, conducătorii nu-și aleg și nu-și constituie o echipă ancorată în realitățile statului pe care îl conduc. Își fac o echipă pe anumite interese și pe anumite afinități personale față de ceea ce ar putea să fie. Și din acest punct de vedere unii dintre ei nu au cultura politică sau nu au practica socială, nereușind să vină și să convingă, fie nu se angajează și problemele se acumulează, fie vin cu poziții mărunte, minore pe care poate nici liderul nu le sesizează, zice a, da, se străduiește săracul, dar uite că o să reușească.”
Eu nu cred însă că alegerea echipei de către Lider e responsabilă de izolarea sa în globul de sticlă. Cred că principala responsabilitate o are una dintre marile slăbiciuni ale românilor:
Slugărnicia băloasă.
O dată ajuns la putere Liderul devine fără să-și dea seama ostaticul celor care și-ar putea lua drept motto celebrele vorbe ale nevestei lui Pristanda:
„Ghiţă, Ghiţă, pupă-l în bot şi-i papă tot.”
Comentarii
6 comentarii pentru articolul „Liderii politici români – victime ale învățăturii date lui Pristanda de nevastă-sa: „Ghiţă, Ghiţă, pupă-l în bot şi-i papă tot””
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
https://www.youtube.com/watch?v=9cDX3RPjEuw
Respectul se cistiga iar un conducator adevarat se naste astfel.
In lumea in care traim,toti,mai ales puliticienii,vor respect,NEMERITAT,doar pt ca poarta un titlu.E la fel peste tot prin lume.Am vazut direct,la locul de munca,ce poate face titlul din om si cum se inchid companii din cauza egoului supra-umflat al celor ce cer respect doar pt ca au un titlu.Astia care vor respect,”pe persoana fizica,dupa titlu” – ma umfla risul la ce-am scris,da’e la moda expresia „pe persoana fizica”,sint deosebit de limitati,intelectual vorbind, IQ-ul lor e sub mediu, musca pe oricine, 360 de grade,doar daca te miroase ca i-ai fi competitie sau ca nu esti de acord cul el. Acesti indivizi vor totul pt ei si cit mai mult,mult,mult,fara limita.Or astfel de oameni nu tin cont de etica,sentimente,drept sau strimb,bun sau rau,cinstit sau necinstit, ei nu au balanta calibrata in capu’ lor,e suie direct proprotionala cu egoul fiecaruia.Asa se face ca dupa ce ajung mari „lidari”, vor avea pe linga ei doar pe cei ce le sint supusi fara sa cricneasca,in 99% din situatii isi vor alege oameni pe care-i percep a fi mai prosti decit ei,ca sa nu le faca competitie si eventual sa-i inlocuiasca pe ei”lidarii”. Asta e practica curenta inoccident,in hamerica nu e companie,partid,partidulet,politican care sa nu se incadreze la ce-am descris.Asa se distrug companiile in ziua de azi si asa se distrug tari in ziua de azi.Cine nu-si da seama de patern, sa faca bine sa nu comenteze,mai bine sa se documenteze temeinic si sa dea atentie la aspectele descrise aici. Cei ce ajung in pozitiile astea de „lidari”,(imi tot vine sa le zic ladari), isi imagineaza ca a fi conducator se invata,amaritii sint atit de incuati ca-si imagineaza ca poti sa inveti sa conduci alti oameni,la fel cum inveti sa conduci o trotineta. A fi conducator e o calitate aparte,e ceva ce trebuie sa ai in gene,e ceva anume in creierul si inima persoanei care se naste conducator adevarat,restul sint doar imitatii,pretendenti,multi prefacuti si atit.Asta e ce se intimpla in lume,in politica nu mai spun,unii,prosti de put,odata ajunsi sus pusi,nu vor alege niciodata o echipa unde fiecare sa fie un specialist adevarat in domeniul in care este certiicatmrecunoascut,NICIODATA,pt ca ala bine pregatit are intotdeauna discernamint,are o demnitate,daca stie,CA SPECIALIST,ca ceva nu e bine,nu merge,etc, din datorie si bun simt s tot isi va spune parerea cinstit.Or in politica,curva,curvelor,curva cu multe fete, politicanu’sef n-are nevoie de cineva care sa-i arate greselile sau sa-i spuna cind ceva e gresit, el vrea ca atunci cind stranuta,toata echipa sa fie culcata la pamint si sa astepte ordinul lui ca sa-si poata ridica nasu’ din tzarina. Aia e.
https://www.youtube.com/watch?v=uqj0d5XHiU8
Asta e politica romaneasca: un Zaharia Trahanache la varf, senil si incet la minte (jucat de Klaus Iohanis), un Tipatescu smecher si fara scrupule (jucat de Florin Citu), o Zoe zapacita si cu idei stupide (USR, Clotilde, etc), un Ghita Pristanda , „scrofulos la datorie” si penibil in linguseala (aparatul bugetar), un Catavencu ce sfarseste prin a aplauda puterea (PSD, Ciolacu), niste Branzovenescu si Farfuridi, agitati si imbecili pana la limita neverosimilului (presa miluita). Si evident, cetateanul vesnic turmentat (poporul) care se intreaba mereu ce sa voteze, fara sa se trezeasca din betia lui vreodata.
🙂
….”O dată ajuns la putere Liderul….”. O vorba din popor : Cum e sacul asa si petecul !, sau : Petec dupa sac !
echipa se recunoaste, nu se alege, caz in care nu cunostinta ci recunostinta te ghideaza.
conduci fiind inaintea mersului lumii, si esti acolo recunoscindu l. atunci cind ‘mersul lumii’ e dat pe mana cunoasterii, conducatorul e…condus, ca mersul lumii e inaintea lui, ca cunoasterea mersului lumii e in urma acesteia. de fapt…chiar conducatorii, sint recunoscuti, nu cunoscuti.