Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Liliecii cu ziua
Marinarii devin ospătari
La întoarcere nu mai văd nici unul. Presupun că şi respectivii erau angajaţi cu ziua ai Autorităţii Naţionale de Turism. Contracost, ei năpădeau stîncile la ivirea turistului străin, după care, strîngîndu-şi aripile, o ştergeau la o bere, pînă la ivirea unui nou grup de turişti. Ochiul de apă în care pătrundem nu mă impresionează cu nimic. E înconjurat de colţi calcaroşi şi de copaci zdraveni arătîndu-şi muşchii rădăcinilor. Thailandezul nu conteneşte a mă îndemna să nu uit niciodată priveliştea din jur. Nu-l contrazic, deoarece sînt un ins politicos. Repetăm figura asta cu încă una dintre găuri. Cînd ghida crede că ne-am cutremurat suficient, punem capăt fîţîitului prin grotă şi ne întoarcem la vapor.
După urcare, thailandezii, care au reuşit să înfăşoare la loc pirogile, se transformă rapid în ospătari. Ca prin farmec, pe masa din centru apar trei feluri de mîncare. Înţeleg din prospect că prînzul e inclus în preţul biletului. În timp ce halim, vasul ajunge la o insulă dominată de stînci banale. Ghida ne spune că vom coborî, vom face plajă (de ieri ni s-a sugerat să luăm cu noi costumul de baie şi prosopul), după care, într-o jumătate de oră, trebuie să fim înapoi pe vapor. De aici încolo, nu se mai întîmplă nimic deosebit. Nici nu ne aşteptam, o dată ce am scăpat cu viaţă. Totuşi, pe vas, unii dintre noi pricopsiţi cu pălării luate la un preţ exorbitant de la tarabele împînzind plaja, ne confruntăm cu o uriaşă dezamăgire. Pînă la locul descinderii în pirogile care urmau să ne ducă înapoi la debarcader, nu ni se mai dă nimic: nici alune, nici banane, nici Coca-Cola. Înţeleg că ne-am cheltuit porţia la venire. Ajunşi la debarcader, ne urcăm în autocar şi plecăm spre hotel. Pînă să adorm, m-am tot întrebat, lungit pe pătură, cu mîinile sub cap, în ce moment al călătoriei puteam încerca experienţa mortală. Cad în somn cu concluzia c-am ales un circuit prea ieftin.
La o mie de dolari, mai mult ca sigur am fi beneficiat de o stîncă prăbuşită peste noi.
Slavă Domnului c-am nimerit unul de o sută de dolari!
Un circuit doar de cincizeci, m-ar fi lipsit şi de lilieci!
Comentarii
Lasă un răspuns