Liniile Nazca, un mister pentru cercetători

Liniile Nazca reprezintă o colecție de geoglife gigantice, desene sau motive gravate în sol, situate în câmpia de coastă peruană, la aproximativ 400 de kilometri sud de Lima, Peru. Create de vechea cultură Nazca din America de Sud și reprezentând diverse plante, animale și forme, Liniile Nazca, vechi de 2.000 de ani, pot fi apreciate pe deplin doar atunci când sunt privite de la înălțime, având în vedere dimensiunile lor masive. În ciuda faptului că sunt studiate de peste 80 de ani, geoglifele, care au fost desemnate drept sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, în anul 1994, încă rămân un mister pentru cercetători.

Există trei tipuri de bază de linii Nazca: linii drepte, desene geometrice și reprezentări pictate. Există mai mult de 800 de linii drepte pe câmpia de coastă, dintre care unele au o lungime de 48 km. În plus, există peste 300 de desene geometrice, care includ forme de bază, precum triunghiuri și dreptunghiuri, alături de spirale, săgeți, zig-zaguri și linii ondulate. Liniile Nazca sunt poate cel mai bine cunoscute pentru reprezentările a aproximativ 70 de animale și plante, dintre care unele măsoară până la 370 de metri lungime. Printre exemple se numără un păianjen, o pasăre colibri, o plantă de cactus, o maimuță, o balenă, o lamă, o rață, o floare, un copac, o șopârlă și un câine. Poporul Nazca a creat și alte forme, cum ar fi o figură umanoidă (supranumită Astronautul), mâini și unele reprezentări neidentificabile. În 2011, o echipă japoneză a descoperit o nouă geoglifă, care pare să reprezinte o scenă de decapitare, care, cu o lungime de aproximativ 4,2 metri și o lățime de 3,1 metri, este mult mai mică decât alte figuri Nazca și nu este ușor de observat din studiile aeriene. Poporul Nazca era cunoscut pentru faptul că dorea să adauge în colecție capete trofeu. În 2016, aceeași echipă a găsit un alt geoglif, de data aceasta unul care înfățișează o creatură mitică, lungă de 30 de metri, care are multe picioare și care scoate limba. Iar în 2018, arheologii peruani au anunțat că au descoperit peste 50 de noi geoglife în regiune, folosind tehnologia dronelor pentru a cartografia reperele cu detalii fără precedent.

Liniile Nazca sunt situate în câmpiile deșertice din bazinul râului Rio Grande de Nasca, un sit arheologic care se întinde pe mai mult de 75.000 de hectare și care este unul dintre cele mai aride locuri de pe Pământ. Podeaua deșertului este acoperită de un strat de pietricele acoperite cu oxid de fier de o culoare rugină intensă. Popoarele antice au creat desenele îndepărtând cei 12 până la 15 centimetri de rocă din partea superioară, dezvăluind nisipul de culoare mai deschisă de dedesubt. Probabil că au început cu modele la scară mică și au mărit cu grijă proporțiile modelelor pentru a crea desenele mari. Majoritatea geoglifelor cunoscute au fost formate prin îndepărtarea rocilor doar de pe marginea figurilor (creând un fel de contur), în timp ce altele au fost formate prin îndepărtarea rocilor din interior. Având în vedere cantitatea redusă de ploaie, vânt și eroziune din deșert, geoglifele au rămas în mare parte neatinse de-a lungul secolelor. Toribio Mejia Xesspe, un arheolog peruan, a început un studiu sistematic al liniilor în 1926, dar geoglifele au atras atenția pe scară largă abia atunci când piloții le-au survolat în anii 1930.

De atunci, experții au dezbătut scopul liniilor Nazca. La sfârșitul anilor 1930 și începutul anilor 1940, istoricul american Paul Kosok a studiat geoglifele de la sol și din aer. Pe baza poziției relative a uneia dintre liniile studiate de el față de soare în jurul solstițiului de iarnă, el a concluzionat că geoglifele aveau un scop legat de astronomie.

Foto: machutravelperu