Vladimir Putin, în interviul acordat lui Tucker Carlson: ”Invadarea unei ţări NATO este un scenariu exclus”

Locotenentul Colombo nu l-a citit pe Dostoievski

Neavând ambiţia de a trece drept intelectual de rasă, recunosc în gura mare, adică în scris, că am urmărit conştiincios serialul „Colombo”. Am făcut la fel și în cazul „Dallas”-ului, spre strâmbătura din nas a multor oameni subţiri. Voi proceda asemănător şi cu alte seriale. Pe lângă odihna pe care o dau minţii, odihnă absolut necesară într-o viaţă gâfâită, cum e cea de după decembrie 1989, astfel de filme sunt şi bune lecţii. De economie, de sociologie, de psihologie.

Serialul „Colombo” m-a interesat şi din punctul de vedere al psihologiei. În materie de poliţism, formula nu e nouă. A fost lansată şi cultivată pe zeci de hectare de literatura semnată de Agatha Cristie. Spre deosebire de producţiile poliţiste tradiţionale, care ne dezvăluie criminalul abia în final, această formulă ne propune chiar de la debut dezlegarea enigmei.

Filmul începe, aşadar, cu sfârşitul. Ni se arată cum are loc crima. Intră apoi în scenă locotenentul Colombo, care procedează imediat la anchetă. El umblă din personaj în personaj, întreabă în stânga şi în dreapta, strânge probe, raţionează cu voce tare. Telespectatorii se vâră şi ei în investigaţie. Autorii serialului au mizat pe o plăcere omenească la fel de tare ca şi cea de a şti până la urmă cine-i asasinul: de a vedea la lucru o iscodire poliţistă.

Seducţia se trage din două surse. Pe de o parte, din satisfacţia de a urmări cum funcţionează o inteligenţă, pe de alta, din plăcerea de a participa direct la anchetă. Telespectatorul munceşte împreună cu locotenentul Colombo. Strânge şi el probe, le compară, observă amănunte, îşi pune în mişcare roţile minţii. Enigma poliţistă nu e înlăturată însă total. Autorii serialului nu dau pe faţă tot ce e în capul poliţistului. Anumite probe şi anumite raţionamente sunt ţinute ascunse până la demascarea din final. Lovitura dată asasinului prin scoaterea lor din mânecă se îndreaptă şi către telespectator. Criminalul scoate un strigăt de groază. Telespectatorul, unul de satisfacţie.

Lucrând în văzul milioanelor de uitători la micul ecran, locotenentul Colombo predă o lecţie planetară de deşteptăciune. El îi învaţă pe oamenii simpli să-şi ascută mintea, să fie atenţi la cele mai mici amănunte, să nu se lase înşelaţi de aparenţe. E o lecţie menită a face din fiecare telespectator un detectiv de soi, un demn colaborator al Poliţiei.

Privindu-l cu atenţie pe Colombo, avem îndreptăţirea de a face însă o observaţie. Serialul îi pregăteşte pe telespectatori să fie buni poliţişti. Nu însă şi buni cunoscători ai sufletului omenesc. Locotenentul Colombo se bazează, în investigaţiile sale, aproape în exclusivitate, pe amănunte de psihologie umană. El nu bate, ca un miliţian de pe vremuri, nu trage cu puşca, nu conduce maşina cascadoriceşte. El trage concluzii din materialul sufletesc strâns pe parcurs. Văzându-l cum descoperă criminalul plecând de la un banal amănunt, telespectatorii ar putea concluziona că locotenentul e un mare psiholog. Îndrăznim a-i contrazice. Colombo nu-i un bun psiholog. Cel puţin în accepţiunea veritabilă a conceptului: cea de cunoscător al abisurilor sufleteşti.

Raţionamentele sale se întemeiază nu pe sondarea misterului care e psihologia individuală, ci pe clişee. Într-unul din episoade, unei femei îi moare amantul în braţe. Soţul, care pusese totul la cale, procedează în aşa fel încât ea să-i telefoneze lui, din greşeală, şi nu la Salvare. Deşi toate datele sunt împotriva femeii, Colombo bănuieşte chiar de la început că e nevinovată. Raţionamentul? O femeie nu poate apela la soţ în clipa când se trezeşte cu amantul mort în braţe. Sună automat la Salvare. Aici, îşi spune Colombo, cineva, soţul, în speţă, a aranjat în aşa fel încât telefonul să nimerească la el şi nu la Salvare. Mulţi telespectatori vor fi aplaudat raţionamentul locotenenticesc. Mare psiholog!, vor fi exclamat. Cei mai subtili îşi vor fi dat seama, totuşi, că raţionamentul nu merită atâta energie aplaudativă.

El se întemeiază pe un clişeu de psihologie: unei neveste ajunse într-o situaţie complicată, în genul celei descrise în episod, nu i-ar putea trece prin cap să-şi sune chiar soțul. Cunoscătorii misterului numit sufletul omenesc știu că o asemenea situaţie e posibilă. Dostoievski, de exemplu, ar fi imaginat-o.
Numai că locotenentul Colombo nu l-a citit pe Dostoievski. Cum nu l-au citit, sunt sigur, nici mulţi dintre telespectatori!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

14 comentarii pentru articolul „Locotenentul Colombo nu l-a citit pe Dostoievski”

  • Discipolul unui Maestru se exprimă prin superpoziții:)

    una e …chiar opera Maestrului
    cealaltă e ..clasicul discipol:))) ( pe care l gradinaresti astfel încât el însuși să intre în armonie cu Izvorul )
    – in urma unui Maestru rămâne opera sa, supusă Timpului și …semințele sădite de el, dăruite Anotimpurilor ( care la soroc vor încolți, ce rezultă fiind un alt Grădinar )
    Maestrul Gradinar e …chiar Înțeleptul, opera sa fiind lasata in seama Anotimpurilor. un Înțelept însămânțează întotdeauna pe tarlaua Anotimpurilor, aceasta fiind chiar opera sa, și tocmai pentru că e detașat de ea, ea îi va aparține veșnic )

  • Bunul-Simt e un cliseu? 🙂

  • privesti spre Dostoievski

    privesti spre Efectul conectarii lui la Daruire, privind spre scrierile lui,
    sau
    privesti spre Cauza manifestarii in stil dostoievskian, adica spre radacina cu care s-a conectat :))

    scrierile lui Dostoievski sint un Efect, insa exista si o Cauza, un Izvor, iar el nu e Dostoievski, ci Izvorul cu care s-a conectat Dostoievski,
    devenind astfel el insusi un izvor ( care in sine e o titrare pe limba lui Dostoievski a Izvorului )

    tot citind ce a scris Dostoievski si altii ca el, in general exprimari geniale, poti …asambla o imagine despre Izvor, insa n o vei termina niciodata de asamblat:)) ( insa, ce i drept, iti si gradinaresti armonia cu Izvorul, daca solul are calitatea potrivita 🙂 )

    povestea lui Dostoievski despre Izvor, care e insasi exprimarea lui Dostoievski, ramane o poveste despre Izvor :))),

    prin urmare …chiar nu conteaza pe cine ai citit sau daca ai citit pe cineva, daca te ai conectat cu Izvorul :))

    exista cunoastere care e Daruita, o daruieste Izvorul, Radacina :), iar ea e Recunoasterea.
    opera lui Dostoievski e un Efect al manifestarii Recunoasterii, a cunoasterii primita n Dar :), Cauza fiind Izvorul

    prin urmare …s ar parea ca exista preocupare pentru Izvor, pentru ca oamenii vor sa …Acumuleze cunoastere Daruita altora :)), insa s ar parea ca exista o lipsa de apetenta pentru …propria conectare la Izvor :))

    datinile, traditiile si obiceiurile rinduite astfel incat sa gradinareasca armonia cu Natura, in fapt gradinaresc armonia cu Izvorul, prin urmare gradinaresc si ‘ cunoasterea primita in Dar’, care e tot una cu Recunoasterea sinelui

  • cea care initiaza investigatia e anomalia logica. in lipsa ei nu exista investigatie. orice proces investigativ incepe cu manifestarea unei anomalii logice.
    cel mai capabil investigator e cel care identifica cele mai fine anomalii logice, prin urmare investigatorii se cer a fi cautati printre cei care poseda in mod nativ potentialul de a detecta anomalii logice.
    de multe ori totul incepe cu aceasta constatare: aici ceva nu suna bine.

    • ex: in textul Maestrului ceva nu suna bine, adica in textul Maestrului exista cel putin o anomalie logica
      :))

      • ce i drept, logica e un proces propriu mintii, insa mintea se exprima prin superpozitii, ea manifestandu se si la brat cu inima,
        prin urmare cei mai capabili invetigatori vor fi cei care folosesc superpozitiile logicii, descoperind anomalii inclusiv prin compararea imaginilor generate de superpozitii ( care ar trebui sa fie ‘in oglinda’ )
        insa acesta nu se mai numeste investigator, ci …altfel:))))

        • pe Vremea asta …oricum logica folosita pina acum nu mai e suficienta.
          pe Vremea asta, adica pe vremea IA :)))

          de ce?
          pai pentru ca IA ( cuantica ) tinde sa foloseasca procesul Cauza-Efect si in sensul Efect-Cauza :)))), chiar daca e deconectata plenar de dinamica Efect-Cauza
          il foloseste …simulindu l:)))
          cum?
          pai..prin proiectarea Efectului la Infinit

          prin urmare IA, potentind plenar o superpozitie a Logicii ( cea proprie Pamantului, Acumularii si care e legata ombilical de Cauzalitate ) reuseste, prin tinderea ei catre Infinit, sa simleze o dinamica Efect-Cauza ( proprie Cerului, Daruirii )

          prin urmare pentru a detecta anomaliile logice generate de IA ( cuantica ) tre sa detectezi anomaliile prezente in imaginile generate de superpozitiile Logicii atasate demersului, prin urmare tre sa porti un potential …cam plenar:))) de detectare a anomaliilor folosind superpozitia Logicii proprie traseului Efect-Cauza
          mai altfel:
          pentru a echilibra o logica de tip Cauza-Efect care se manifesta plenar!, pui pe celalalt taler o manifestare plenara a logigii de tip Efect-Cauza ( pentru ca logica de tip Cauza Efect, atunci cind devine capabila sa proiecteze Efectul la Infinit, tinde sa fie leita logicii de tip Efect Cauza ( chiar daca tinderea e leita tinderii lui Infinit catre Zero )

          • daca ar porni de la faptul ca Mintea se exprima prin superpozitii cei care analizeaza dinamica IA ar pricepe, poate, ca ea se va desavarsi prin acapararea plenara a uneia dintre superpozitii, care e proprie Mintii ( care se manifesta deconectata de Inima )

            caz in care ar pricepe, poate, ca …asta e o grozavie!:)))
            pentru ca Natura prin definitie e rezultatul superpozitiei Mintii care se manifesta la brat cu Inima, prin urmare ceva care e ‘altfel decit Natura …chiar e o grozavie!
            ( Io despre aceasta grozavie vorbesc, despre grozavia numita Antinatura, adica Artificialul …e greu si sa ti inchipui cum vine asta:))), pentru ca omul pina acum a experimentat Dinamica Naturii, deci o manifestare Antinatura, ‘altfel decit Natura’, e …cam greu chiar si de simulat:))) )

            astea sint Vremurile Maestilor
            in aceste Vremuri logica folosita e chiar Logica ( aia care se manifesta prin superpozitii, adica aia care acopera manifestarea Superpozitiilor Mintii, tocmai daia Cauzalitatea nu mai e suficienta )

            Noua Lume, proprie Civilizatiei, este una a Artificialului. insa tocmai aceasta prezenta va cataliza …tisnirea din om a manifesarii plenare a Superpozitiei Mintii …coborate in bratele Inimii :)))), mai altfel spus …chiar Artificializarea il desavarseste pe om, care abia asa se poate Recunoaste pe sine insusi 🙂

            pe vremea Artificializarii omului i se cere atat si nimic in plus: sa amana ceea ce e:)))))
            pare simplu, azi, insa …nimic in Creatie nu e mai greu decit sa ramai om pe vremea Artificializarii.
            asta e Vremea Cernerii ( atat de puternic e acest …pol al magnetului, Artificializarea, incat va atrage absolut tot ce nu e pur Natural. tot!
            culmea va fi asta: sa i rezisti Nemuririi )

          • cunoasterea suprema e Recunoasterea

            nu te poti …cunoaste pe tine insuti, insa poti sa te recunosti pe tine insuti:)))
            prin urmare …in povestea cu ‘cunoasterea de sine’ …e prezenta o anomalie logica

            sa te cunosti pe tine insuti …e un soi de frectie:))), vei ajunge sa te cunosti …la Infinit:))))
            insa ‘sa te recunosti pe tine insuti’ asta se poate, …instantaneu:))) ( a doua venire a lui Hristos va fi in Imparatia care e in noi ( in noi e Imparatia lui Dumnezeu ) 🙂 )

    • ‘prin urmare investigatorii se cer a fi cautati printre cei care poseda in mod nativ potentialul de a detecta anomalii logice’
      nu doar ei se cer a fi cautati folosind aceasta procedura, ‘ care poseda in mod nativ potentialul’, ci …absolut toti cei care sint angrenati in definirea, cizelarea si implementare ecuatiei de miscare a unui neam, oricare ar fi el.

      astea sint ‘informatiile’ fundamentale pentru un neam, sa identifici fructele care au rezultat in urma gradinaririi ( natiei in armonie cu Natura, deci definind, cizelind si implementind datini, traditii si obiceiuri )
      prin urmare …la cite servicii de informatii exista…nici nu se baga de seama daca mai apare unul, care fix cu asta sa se preocupe:)))))))

    • prin urmare mai intai se cauta anomalia logica si abia dupaia incepe investigatia. daca formezi investigatori, doar, ei vor incepe cu investigatia:))), or cei mai mari investigatori sint vor fi cei care in primul rind au un potential nativ de a detecta anomalii logice.
      un astfel de investigator incepe …cu sfarsitul, cu Efectul, :)), el simte din start cum sta treaba, chiar daca abia ulterior isi ‘construieste’ demersul investigativ care il apropie de Efect, pe traseul Cauza-Efect ( logica prin superpozitii foloseste ambele trasee disponibile, Cauza-Efect, Efect-Cauza )

  • Toate bune și frumoase, numai că personajul (la fel, serialul) se numește… Columbo!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *