Campania electorală pentru alegerile locale şi europarlamentare din data de 9 iunie începe vineri,10 mai, şi se încheie în 8 iunie. Campania în audiovizual se va încheia în 7 iunie

Lucrările artistei Cristina Ilinca se concep la 1.100-1.150 de grade

Calendarul de pe perete arată data de 26 martie când pun aceste cuvinte unul după altul. Pentru mine, mare iubitor de spectacole, este o zi aparte. Data de naștere, în 1911, a lui Tennessee Williams, dramaturg, poet și romancier american.
Una dintre piesele sale de teatru se numește ,,Menajeria de sticlă”, scrisă în anul 1944.
Despre spectaculoase lucrări artistice din sticlă vreau să vă relatez astăzi. Pentru asta, aduc în centrul atenției figura distinsei doamne Cristina Ilinca.

-Vă rugăm să vă prezentați.
-Mă numesc Cristina Ilinca, artistă vizual specializată în arta sticlei și îi salut pe toți iubitorii de artă, pe cei care au nevoie de frumos în viața lor: ei sunt rațiunea noastră de a fi și motivul pentru care mergem înainte chiar și atunci – și mai ales atunci – când am vrea să abandonăm.

Sunt născută în 1967, în București, din părinți muncitori. Am avut un traseu de viață care nu este deloc cel obișnuit în lumea artistică în care m-am născut mult mai târziu, după vârsta de 40 de ani. Ca studii am urmat, după Liceul de științe ale naturii C. A. Rosetti (chimie), Facultatea de Filologie (secția română – franceză), absolvită în 1991, apoi, între 1997-1999 studii postuniversitare de științe politice la SNSPA, și, în fine, între 2007-2010 am urmat Facultatea de Arte Decorative din cadrul UNA București, specializarea sticlă.

Ca experiență profesională am lucrat în diverse domenii și meserii. Nu le-am numărat niciodată cu exactitate, dar sigur sunt mai mult de 10 joburi diferite, care mi-au dat ocazia să cunosc și să înțeleg un pic mai mult din realitatea înconjurătoare. Am fost, într-un parcurs picaresc aleatoriu înșiruit, profesoară de limba română, corector și editor de carte, editorialist politic la un ziar financiar, vânzătoare MLM, redactor la o revistă, cercetător științific, agent imobiliar, consilier politic, activist ONG, funcționar parlamentar și mai sunt probabil și alte joburi de care am uitat.
Acum sunt artist plastic cu normă întreagă și încerc să ajung la performanța de a trăi din asta (ceea ce, deocamdată, pare a fi un deziderat apropiat de utopie).

Această alegere a mea, sticla, ca și cariera artistică, sunt destul de recente în viața mea. Aceasta a avut o cotitură serioasă în jurul vârstei de 40 de ani, când, nemulțumită de existența mea și de șirul lung de întrebări fără răspuns pe care maturitatea le aduce cu ea, am decis să îmi remodelez cariera (și viața, implicit!). O norocoasă vizită turistică la Veneția m-a aruncat sub vraja artei sticlei și, de atunci, continuu să sper că voi putea să aduc și eu lumii un strop de frumusețe, în oceanul de artă. Cum sticlă de artă în România e aproape imposibil să faci dacă ești, așa cum eram eu, absolut dinafara domeniului artistic, fără să cunosc pe nimeni și nimic, fără a avea acces la cursuri independente, mi-am dat seama că singura cale de a ajunge în interiorul “cercului inițiaților” era să intru la secția de sticlă de la facultatea de arte decorative, ceea ce am și făcut. În 2010, am dat examenul de admitere și, la 40 de ani, eram din nou studentă în anul I, la sticlă, în custodia domnului profesor Dan Popovici. Începusem să îmi materializez visul și, totodată, șirul de sacrificii pentru realizarea sa, căci a trebuit să renunț la slujba pe care o aveam pentru a face facultatea și la multe altele ulterior, pentru a-mi face și utila propriul atelier de sticlar (recunosc că fără sprijinul soțului meu nu aș fi reușit). Trei ani mai târziu terminam studiile și îmi dădeam licența, obținând patalamaua de absolvent și ceva mai multe cunoștințe despre sticlă decât aveam la început (dar nici pe departe atâtea pe câte mi-aș fi dorit). Terminarea facultății m-a aruncat brusc într-o lume în care nu numai că eram singură, dar eram și complet debusolată: ce puteam face ca să fac în continuare sticlă, să devin artista care știam că pot fi? Răspunsul școlii a fost o ridicare din umeri destul de nepăsătoare. După cum se știe generațiile actuale de absolvenți nu mai beneficiază de contactul direct cu fabricile de sticlă sau atelierele, de ucenicia în fabrică, în fața cuptorului, iar orele de atelier, în care am lucrat concret sticlă în facultate sunt impardonabil de puține. În aceste condiții e greu să deprinzi meseria de sticlar, căci, în ciuda faptului că știu că nu voi avea probabil niciodată măiestria unui meșter sticlar cu experiență de 20-30 de ani și că nu voi fi, tehnic, capabilă să fac ceea ce face Lino Tagliapietra – probabil cel mai desăvârșit artist al sticlei încă în viață – , eu cred că pentru a fi artist în sticlă trebuie să știi și meșteșugul ei, chiar dacă întotdeauna vor fi și alții, tehnicienii specializați, care te ajută la facerea pieselor.

Anii care au urmat au fost ani în care am încercat, de una singură, să îmi dau seama ce trebuie să fac. Haotic și neexperimentat, după ce am lucrat sporadic pe la cuptoare închiriate (cu probleme multiple), am încropit un mic atelier de artist (în județul Dâmbovița), la care tot adun unelte și utilaje și tot constat că nu am tot ce îmi trebuie, și am încercat să mă afirm, prin participări la expoziții colective ale UAP, inclusiv la aproape toate edițiile Salonului Sticlei din 2008 încoace, prin organizarea de expoziții personale (Miracolul Vieții/Miracle of Life, la galeria Romulus Art, București, în 2012 Curgere/Flißend, la Casa Friedrich Schiller, București, 2013 și Roua Viselor, la Cluj Art Gallery, Cluj Napoca, 2021). Am fost admisă în Uniunea Artiștilor Plastici din România (secția Arte Decorative) în 2014 și în același an m-am înscris în asociația engleză de profil, Contemporary Glass Society, unde particip când și când la expozițiile on-line lansate de ei. Am participat la expoziții colective în străinătate (Belgia, UK, Italia, Republica Moldova) și mi-am completat cunoștințele prin programe de studii în Germania, Anglia, USA. Deși acum știu în linii mari ce trebuie să fac, uneori mă simt copleșită. Pentru că sunt una dintre ființele piezișe, în sensul versului arghezian (Tare sunt singur, Doamne, și pieziș/ Copac pribeag uitat în câmpie,/Cu fruct amar şi cu frunziş/Ţepos şi aspru-n îndârjire vie…”), sunt marginală comunității artistice, mă simt mult prea singură și nu știu dacă arta mea, în care cred și pe care eu una o consider valoroasă, are loc pe lumea asta. Nu mă interesează deloc aprecierile postume; aș vrea să văd că oamenii se bucură de ceea ce creez eu cât mai sunt în viață.

-Impresionant, tot ce ați menționat! Vă spun cu siguranță, arta dumneavoastră are loc pe această lume! Continuăm întrebările. Cum a fost anul 2022 pentru arta dumneavoastră ?
-2022 a fost un an complex, care a venit și cu realizări, dar și cu multă anxietate. La capitolul realizări trec cu bucurie experiența de a învăța să lucrez în tehnica ”Graal”, care m-a intrigat de la începuturile contactului meu cu arta sticlei și care m-a cucerit total în momentul în care am ajuns, în sfârșit, să îi cunosc tainele, în urma unui curs în Germania. ”Graal”-ul este, în sticlă, un obiect misterios și poetic în același timp. Lansată de suedezii de la Orrefors în 1916, tehnica de realizare a ”graal”- ului permite obținerea unor obiecte decorative din sticlă speciale prin modul în care desenul se reliefează în obiectul final – ca o proiecție pe un fundal sau o plutire între straturi de sticlă, care, mai ales în lumina soarelui, pare a prinde viață.

Anxietatea a fost legată în special de grijile materiale, de costul gazelor, care a crescut încontinuu pe parcursul acestui an cu o conjunctură energetică nefericită. Pentru mine, care folosesc gazele pentru cuptoarele în care topesc sticla la temperaturi de 1100-1150 de grade, dar și pentru restul proceselor conexe, prețul acestora a devenit o piedică în calea practicării meseriei de artist sticlar, cel puțin în ceea ce privește sticla suflată, pe care nu o mai produc decât rar. În 2022 am deschis cuptoarele topire doar o dată, pentru circa 3 săptămâni.

-Ce visați pentru anul 2023, dar și pentru următorii ani?
-Visez același lucru ca la începutul carierei mele artistice: să mă ”preia” o galerie sau un impresar, care să se ocupe de toate lucrurile neplăcute pentru mine – marketing, PR, vânzări – și să mă degreveze pe mine de ele, lăsându-mă să mă ocup doar de arta mea. Și, evident, în ipostaza cea mai fericită a acestui vis, să pot trăi din arta mea și chiar să îmi pot permite un pic de răsfăț, cum ar fi călătorii și vacanțe exotice. Sper din tot sufletul ca acest lucru să se întâmple în cele din urmă, căci încep să obosesc de când îl tot aștept .

– Cum vreți să se desfășoare lumea dumneavoastră, lumea artei, lumea în general?
-Lumea mea ideală este una în care oamenii își dau seama ce incredibil de norocoși suntem că trăim pe planeta aceasta și aleg să trăiască în pace unii cu alții, bucurându-se de frumusețe, artă, natură. O lume în care grădinile și arta să fie principalele lucruri. O lume simplă, fără prea multe ierarhii, cu multă bunătate, dragoste, frumusețe. N-ar fi deloc rău să avem parte de paradis aici, pe pământ…

-Vă dorim și ne dorim să se întâmple așa! Să vedem acum niște lucrări semnate de dvs.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *