Lumea fierbe, românii pun paie pe foc

Nu plănuiam să scriu un articol zilele acestea, însă evenimentele fără precedent din țara noastră și din lume mă îndeamnă să spun și eu câteva cuvinte despre ceea ce se întâmplă în „ograda” noastră.

Începând cu 27 ianuarie 2025, conform experților internaționali ai Economist Intelligence Unit (EIU), România este retrogradată la statutul de „regim hibrid”. Cu alte cuvinte, oficial, România nu mai este considerată o democrație, ceea ce ne plasează în rândul acelor regimuri criticate intens în ultima vreme. Cel mai bun exemplu este Rusia, al cărei sistem politic este orice, dar nu o democrație. Țin minte declarațiile unor oameni politici, analiști și jurnaliști de la televiziuni globaliste de tip CNN, care propagau constant narațiunea anti-rusă și foloseau frica de pericolul rusesc ca mijloc de manipulare și justificare a derapajelor democratice din România. Aceștia susțineau că alegerea lui Călin Georgescu ca președinte al României și ideile pe care le-ar pune în practică ar putea duce țara noastră la un rating junk.

Însă, nu declarațiile și ideile lui Georgescu ne-au adus în această situație, ci toate acțiunile așa-zis democratice întreprinse începând cu 6 decembrie 2024. Anularea alegerilor prezidențiale, interzicerea de către CCR a unor persoane de a candida și întregul spectacol al arestărilor și perchezițiilor, acompaniat de propaganda mediatică, au contribuit masiv la acest derapaj, toate făcute în numele democrației, subminând însă principiile acestuia. Sistemul democratic din România devine din ce în ce mai asemănător cu regimul de la Kremlin, un tip de regim de care România ar face bine să se ferească. Oricum, ipocrizia celor care critică regimul de la Kremlin și folosesc frica de pericolul rusesc, în contextul în care România și sistemul său politic nu sunt departe de cel al Rusiei, este una demagogică și contradictorie.

Am asistat săptămâna aceasta la un val de arestări și percheziții în tabăra Georgescu, care au agravat și încins și mai tare spiritele în rândul societății, toate privirile fiind acum ațintite spre România și modul în care gestionăm crizele sociale. Aceste măsuri judiciare controversate nu fac decât să ne adâncească și mai mult imaginea, în ochii comunității internaționale, ca un stat tot mai instabil și imprevizibil. Unele dintre capetele de acuzare primite de Georgescu sunt de-a dreptul interesante. Marți, acesta a fost ridicat din trafic de procurori pe baza unui mandat de aducere, audiat timp de cinci ore și plasat sub control judiciar pentru – iată – instigare la subminarea ordinii constituționale. Este evident că totul rămâne un spectacol menit să arate cât de “fermă” este România și cum instituțiile își fac treaba. Totuși, întrebarea este următoarea: de ce instituțiile statului nu au acționat mai devreme în cazul Georgescu? De ce, în ciuda informațiilor furnizate de SRI și alte instituții, statul român a asigurat cetățenii că nu există riscul unor ingerințe externe în alegeri? Și de ce abia acum?

Timing-ul desecretizărilor și al măsurilor judiciare din aceste zile arată că, în pofida nemulțumirilor publice, sistemul va acționa la fel. Așa că să nu-mi vină Ciolacu, Bolojan sau alți politicieni să ne spună că au înțeles ce își dorește poporul român, pentru că este clar că lecția a rămas neînvățată. Revenind, ce s-a întâmplat marți a fost, evident, un spectacol. Nu înțeleg de ce procurorii au emis un mandat de aducere, în condițiile în care Georgescu nu fusese citat anterior. Ar fi fost mai simplu să emită o citație obișnuită, astfel încât situația să nu pară atât de intruzivă. Ridicarea din trafic, în mijlocul zilei, a unui candidat care urmează să participe din nou la alegerile din mai pare total disproporționată. Întreaga acțiune a fost un „spectacol al cătușelor”, menit să-i afecteze imaginea publică înainte de judecare.

Dar dacă procurorii au probe și justificări solide – ceea ce până acum nu prea pare să fie cazul – am citit printre rânduri ce s-a scris prin presă și unele justificări par de-a dreptul fabricate pentru un dosar fictiv, făcut pe repede înainte, la fel ca documentele CSAT, înainte ca Georgescu să-și depună candidatura. Aceste metode, într-un context electoral tensionat, ridică suspiciuni de politizare a justiției. Sistemul execută atât de prost toate aceste acțiuni, încât nu face decât să alimenteze neîncrederea cetățenilor și să demonstreze, o dată în plus, că prioritatea nu este adevărul sau stabilitatea, ci imaginea și controlul. Ideal era ca Georgescu să fi fost citat mai întâi și să se prezinte voluntar. Dacă refuza sau dacă existau motive de urgență, precum fuga din țară, atunci mandatul de aducere ar fi fost justificat, dar să fi fost executat cu discreție. Până atunci, repet, rămâne doar un spectacol mediatic.

Până la apariția acestui candidat, acesta nu reprezenta niciun pericol, deși, aparent, serviciile și instituțiile statului român dețineau informații despre el. Însă, după alegerile din noiembrie 2024, a devenit instantaneu pericolul numărul unu pentru ordinea constituțională a țării. Mai țineți minte, dragi cititori, afirmațiile generalului SRI Anton Rog, făcute într-un podcast din 2023, în care ne spunea cum poate acționa SRI în cazul în care un partid sau un actor politic utilizează acțiuni hibride pentru a influența alegerile? Cum, mai exact? Prin contracararea campaniilor online, închiderea site-urilor cu ajutorul ANCOM sau DNSC, fără ca publicul să știe că SRI este implicat.

Pe 4 decembrie 2024, documentele CSAT indicau o campanie agresivă de promovare a lui Georgescu, cu finanțare sprijinită de un actor statal. Nici acum nu am aflat cine este acel actor statal, dar toți ‘măcănitorii’ acuzau Rusia. S-a gândit oare cineva din fruntea statului român că, prin faptul că narativul lor atribuie Rusiei această interferență fără dovezi publice, ar putea fi perceput de Moscova ca o amenințare deliberată? Că, prin aceste declarații, am putea deveni o țintă și mai vulnerabilă? Normal că nu, deoarece România este o kakistocrație, condusă de cei mai nepotriviți oameni. Spunea Ciolacu, la dezbaterea moțiunii de cenzură, către opoziție că: „Semnatarii moțiunii nu au înțeles nimic din lumea care se schimbă sub ochii noștri. Zero idei, zero soluții, zero alternativă.” Slava Ciolacu, că înțelege el schimbările din jur, cât despre idei, soluții și alternativă, este și el tot zero.

Revenind însă la declarațiile lui Anton Rog, acestea par să prefigureze exact scenariul din noiembrie 2024: SRI intervine într-un proces electoral perceput ca amenințare la ordinea constituțională, utilizând toate mijloacele de care instituțiile dispun pentru a „elimina” acea amenințare. Toate aceste declarații sugerează că SRI are o marjă largă de discreție în a decide ce constituie o amenințare și ce e constituțional sau nu. Totuși, dacă acțiunile lui Georgescu vor fi dovedite, atunci da, reprezintă o fraudă electorală clară, și anularea alegerilor a fost pentru a proteja democrația. Dar lipsa transparenței și a dovezilor concrete, aflate încă în stadiul de investigație, doar alimentează suspiciuni că decizia are și o componentă politică, nu doar una de securitate.

Am mai spus-o și o mai spun din nou, nu cred că Georgescu este persoana potrivită pentru această funcție, cum de altfel nici contracandidații săi, și mă îngrijorează faptul că România este incapabilă să producă valori și persoane competente, educate și cu bun-simț care să conducă această țară fragilă. Însă faptul că sistemul se află într-un permanent witch hunt, transformând justiția și serviciile în poliție politică, erodând și subminând ei înșiși sistemul pe care pretind că îl apără, ne arată că tensiunile vor continua să influențeze noile alegeri și că democrația noastră începe să fie una inexistentă. În același timp, concentrarea anchetelor pe Georgescu, fără a investiga alte posibile nereguli, creează impresia unui dublu standard. Judecătorii CCR, împreună cu brigada care a orchestrat anularea alegerilor prezidențiale, astfel subminând procesul democratic, nu sunt supuși unei anchete similare, sau subminarea unui proces democratic nu e considerată de SRI ca pericol pentru ordinea constituțională?

Membrii CCR, CSAT și alți oficiali de ce nu au fost chestionați încă despre anularea voinței a peste 9 milioane de români? Nu, că noi măcănim toată ziua ca papagalii despre democrație, valori comune, cât de democratică e România etc. Tare frică mi-e că retrogradarea României la statutul de regim hibrid va eroda această fundație pe care se bazează valorile comune dintre România și SUA. Am văzut cu toții declarațiile membrilor din anturajul administrației Trump în legătură cu situația din România și s-ar putea ca SUA să perceapă România ca nedemocratică și, prin urmare, să nu mai împărtășim valori comune, și să ne trezim cu reducerea sprijinului militar, și un subiect despre care se vorbește mai nou în presă, chiar retragerea trupelor americane, care ar expune România la un pericol rusesc, slăbind flancul estic al NATO, într-un context geopolitic foarte tensionat. Urmăresc cu atenție cum evoluează discuțiile de negociere pentru încetarea războiului din Ucraina și pot spune că situația este foarte tensionată. Voi reveni săptămâna aceasta cu o analiză a acestei situații, dar până atunci să sperăm că democrația noastră fragilă va rezista.

Autor: Roland-David Sólyom