Liderii coaliției nu au ajuns la nicio concluzie după câteva ore de discuții. Negocierile continuă

Lumea satului românesc și raportarea ei la Natură

În lumea satului românesc e atâta libertate, dată de Mama Natură, cu condiția să vrei și să știi cum să te bucuri de ea. Paradoxul e că țăranul nu iese din casă și din curte decât cu o treabă: cumpărături sau munci agricole, dacă au teren mai departe de casă. Venind din lumea protestantă a village-ului englez, te izbește o mare diferență în privința relației și a deschiderii pe care locuitorii satelor din cele două spații le au cu exteriorul, cu natura. În lumea protestantă, omul își folosește libertatea pentru a explora spațiul, a-l descoperi la modul estetic sau pentru propria lui bucurie, într-un timp al libertății. Lumea satului românesc se raportează exclusiv pragmatic, utilitarist-materialist la natură și spațiu. Omul se duce într-un loc unde are treabă, pentru a munci, a culege roadele pământului, a se folosi de loc. Dragostea pentru pământ e interesată, mai mult sau mai puțin împătimită. Dar asta nu înseamnă că fiind lângă pământ, nu-l înțelege. Îl înțelege poate chiar mai bine, la fel cum înțelege și mersul norilor, felul cum apune soarele, cum crește și descrește luna. Dar dincolo de treaba- munca lui, pe țăranul și săteanul român nu-l interesează Natura. E indiferent la libertățile, posibilitățile și bucuriile pe care ea i le-ar putea oferi dacă ar ști s-o descopere, să-i iasă în cale.

Așa că, nu poate altfel decât să se închidă în gospodăria si munca lui. Lavița sau prispa și vorba schimbată cu lumea de pe acele ‘corăbii’ ancorate lângă temelia casei sunt maximul lui de libertate dezinteresată în raport cu Natura. De acolo privește dealurile, munții, ascultă păsările și citește pădurea.

Dar pe mine mă îngrijorează aceste limitări pe care și le impune țăranul nostru, omul de la sat în raport cu Natura. Sau i-au fost impuse, iar acum condiționat fiind, e ‘sortit’ să nu se schimbe. Când pământul nu-i va mai putea da roadele, sau ce-i va da va fi prea puțin pentru nevoile lui tot mai asemănătoare cu ale orășeanului, omul nu va mai fi mulțumit de lumea satului și va pleca. Deja sunt prea multe, tot mai multe case de vânzare în zone unde înainte nu vindea mai nimeni. În Mărginimea Sibiului, de pildă.

Ar fi interesant de descoperit ce înțelege omul de la țară prin dezvoltare rurală. Și ce înțeleg și liderii, guvernanții, politicienii. Să asfaltezi șoselele satului, să pui gaz, curent electric, să aduci internetul aproape? Tehnologie modernă și infrastructură? Da, și asta. Dar dacă e doar asta, omori satul, iar în 15-20 de ani riști să ai sate abandonate sau sate locuite de orășeni în weekend, în case de vacanță, vile de odihnă. Ce îl ține pe protestantul englez legat de village, chiar și atunci când se încălzește la șemineu cu lemne, este libertatea și farmecul inepuizabil pe care îl resimte trupul lui când străbate la pas un spațiu al Naturii. A nu fi capabil de această deschidere și bucurie, e ca o înrobire acceptată, între zidurile casei, perimetrul gospodăriei și teritoriul unde te întâlnești cu natura pentru a o folosi, prin muncă.

Dezvoltare înseamnă, în primul rând, să înviezi ceva în oamenii satului românesc, în privința felului cum relaționează cu Natura dată tuturor cu generozitate. E plin de Marte și soți de-ai Martelor în lumea satului românesc. Dar mai nicio ‘Marie’. „Marta, Marta, mult te ostenești, dar Maria și-a ales partea cea bună care nu se va lua de la ea”. Ei bine, îndrăznesc să spun că Natura este partea cea bună. Bănuiesc că povestirile și Cuvintele lui Hristos aveau reverberația și așezarea asemănătoare mișcărilor pe care ți le poate da în suflet contopirea cu Natura.

Pentru a fi înviat omul satului românesc și Biserica poate face ceva. Sa iasă dintre ziduri, dintr-o închidere în Casă, și să devină, la modul fizic, cosmică, prin atingere și așezare pe elementele materiei.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

20 comentarii pentru articolul „Lumea satului românesc și raportarea ei la Natură”

  • sintem mecanici minunati, insa chiar daca acoperim, in stil non, si mecanica cuantica, actiunea le apartine, creca, coreenilor

  • @Monica Simion , @online
    Incantat pt aprecieri . Multumesc !

  • @Monica,

    Biserica se ocupa cu „informatiile” despre Cer si Zei care reprezina „binele”, in timp ce Pamantul reprezinta „blestemul” si „raul”. Cata vreme Biserica nu-si schimba ideile si e evident ca n-o va face vreodata fiidca asta ar insemna sa-si nege propriile „informatii”, nu-l va putea ajuta pe bietul taran sa priveasca spre Mama Natura cu alti ochi decat cei ai „blestematului” care trebuie sa-si scoata hrana din Pamant cu truda. Asta-i povestea satului romanesc si o gasesti in toate romanele si filmele de referinta. Ca sa te uiti la Mama Natura cu alti ochi, iti trebuie o alta poveste, dar in cazul asta devii „eretic” fata de Biserica. Ori lumea protestanta asta a facut in raport cu Catolicismul. A devenit „eretica” si si-a dezvlotat propria „poveste” despre Mama Natura, pe care, in opinia mea, o aveau deja in traditiile considerate „pagane” deci „eretice”. De altfel, si geto-dacii aveau o alta poveste despre Mana Natura, de-aceea ei au fost cu adevarat liberi, dar, evident, erau considerati „salbatici” si „pagani”… 🙂
    PS. Pieile rosii credeau ca dupa moarte ajung in „vesnicele plaiuri ale vanatorii”. Taranului ortodox i se spune ca dupa moarte ajunge „la loc cu verdeata”… elocvent, nu?… 🙂

    • Bună seara, Paul,
      La loc cu verdeață ar fi fost bine să fie trimis din vreme, cât e in viață. Copacul, creanga de salcie, floarea nici nu trebuie a fi ‘crestinate’ sau total legate de datini și tradiții, al căror rost este să randuiasca, adică să constranga. Cu cat mai stufoasa si mai strictă rînduiala, cu atât mai puțină libertatea. Fara o poartă spre libertate, de unde se poate întoarce la rînduiala lui, omul se stinge pe picioare, cu sufletul sau se întărește – ca piatra, fără a deveni puternic. Natura trebuie lăsată în pace și omul lăsat în pace, cu Natura.

  • Monica, înainte sa vina comunistii la putere, bunicul a avut pamântul lui, pe care l-a lucrat cu dragoste si daruire. Tocmai din iubirea pentru pamântul al carui proprietar era, izvora si iubirea pentru natura care-l înconjura, pentru satul pe care nu l-ar fi parasit pentru nimic în lume…
    Când comunistii i-au luat pamântul si animalele si l-au obligat sa lucreze la „colectiv”, ticalosii i-au luat si bucuria pe care i-o aducea minunatia de natura în mijlocul careia traia. Aici e marele bai, as zice eu. Taranii nostri, lipsiti de pamânturile lor mai bine de 30 de ani, nu mai pot avea aceeasi comuniune cu natura ca taranii din occident asupra carora nu s-a abatut niciodata nenorocirea comunista.
    Bunicul meu s-a stins neîmpacat, iar supararea lui a fost transmisa celor care i-au urmat… Când a picat comunismul, am avut o singura parere de rau: ca nu s-a întâmplat pe vremea lui, ca sa-si poata alina oful pentru pamântul furat, marele of care nu l-a parasit întreaga viata.

    • Scuze… mai bine de 50 de ani… 🙂

    • Buna seara, Geo, ai dreptate cu ce au distrus comunistii în taranul român. Dar cred că legătura natura- munca-proprietate- dragoste si nu simplu natura- dragoste, are o rădăcină și în faptul că rumanul (rum cum i se zicea mai demult) nu avea pământ. I se dădea pamant sa-l lucreze, dar nu era a lui și nici timp și libertate nu avea…doar interioară, fiind legat de bucata de pământ obligat s-o munceasca. Cand a devenit proprietar, s-a născut legătura cu Natura, tot prin intermediul muncii, dar și cu dragostea pentru proprietate (pământul, animalele lui).

  • Ce descrieti dv e omul actual al satului si asa e . Comunismul a creat o falie intre mentalitatile pre-si post belice. Dar n-a fost intotdeauna asa. Iar occidentalul a avut parte de o continuitate de evolutie. Ramane totusi o diferenta pregnanta de mentalitate.
    E o teorie a lui Weber . Sombart zice ca spiritul capitalist isi are originea in gandirea economica evreiasca . Nae Ionescu a spus insa ca protestantii au fost protestanti inca inainte de Luther . Erau ca M Jourdain care a aflat ca vorbea in proza . In fapt in vestul Europei erau doua radacini culturale diferite : lumea latina si catolica ( cu dreptul roman ) si lumea germanica si gandind inca in termenii libertatii individuale si a dreptului saxon iesit din democratia militara germanica , o civilizatie a agriculturii fata de una a razboiului [ a vinului , fata de a berii : -) ]. Intamplarea face ca aceasta civilizatie germanica , protestanta avea acces la oceanul planetar , unde individualitatea se putea manifesta plenar . De aici avansul in multiple planuri caci aveau ingredientele fundamentale ale dezvoltarii : intreprinzator + resurse .
    Lumea Occidentului a devenit o lume construita de oameni , Natura trecand in plan secund .
    Alta era situatia la noi , taranul era conectat la natura prin insasi ocupatia lui . Calendarul ritma activitatea sa, traditia ( datini , obiceiuri ) reflectand transformarile din natura si avand rasunet si in calendarul bisericesc. Natura lui era crestinata , si nu intamplator se vorbea de randuiala Firii (Naturii) dar tot de randuiala se vorbea cu referire la cultul ortodox. Eliade chiar vorbea despre „liturghia cosmica„ . Ei bine , omul trebuia sa se astearna , sa urmeze randuiala. E un fel de Dao , sau Rta , sau Maat , sau … Euridice . Iar aceasta gandire isi avea rasunetul in limba .
    Bineinteles, acel taran descris aici apartine istoriei .
    Sant imens de multe de spus. Inchei cu o observatie excelenta a lui Keith Hitchins, Romanii 1774-1866 : “Ep Inochentie Micu Klein (…) a declarat loialitate uniatiei dar nu a desfasurat actiuni de prozelitism, netulburand viata religioasa a satului. (…) Ideile sale fusesera modelate de simtul sau profund de apartenenta la o comunitate bazata pe credintele si obiceiurile ortodoxiei care fusesera temelia trainica a vietii sociale la sate.. (250)(…) Rezistenta ortodoxiei la uniatie are un vadit caracter anistoric, nenational. Cei ce l-au primit pe Visarion si pe Sofronie aveau un redus simt al istoriei. Isi vedeau propriile vieti in termenii pierzaniei si mantuirii. Religia le determina cadrul pamintesc de referinta. (252) “

  • ‘În lumea protestantă, omul își folosește libertatea pentru a explora spațiul, a-l descoperi la modul estetic sau pentru propria lui bucurie, într-un timp al libertății’
    …cam ca atunci cind se perinda prin galeriile de arta:)), …poate.

    „E indiferent la libertățile, posibilitățile și bucuriile pe care ea i le-ar putea oferi dacă ar ști s-o descopere, să-i iasă în cale.”
    …asta cind e la casa lui,…poate. insa pe vremea copilariei lui…sa vezi, nenica, ce bucurii a descoperit si i-au fost descoperite, pe fondul unei libertati platita cu drag cu pretul citorva jordii, mai nimerite, mai…pe linga, dar pe fund:)))

    ‘Ce îl ține pe protestantul englez legat de village, chiar și atunci când se încălzește la șemineu cu lemne, este libertatea și farmecul inepuizabil pe care îl resimte trupul lui când străbate la pas un spațiu al Naturii.’
    spre deosebire de englezul cu pricina, taranul roman isi oglindeste Natura in inima, asa ca daca l vrei sa l vezi zburdind, priveste i si inima, nu numai munca:)

    ‘Ei bine, îndrăznesc să spun că Natura este partea cea bună.’
    Natura este Marta, Natura este Maria.
    dupa cum Marta si Maria au vazut in Hristos,
    …mai nainte de altceva!,
    Pamantul lui, respectiv Cerul lui.
    …si zic mai nainte, pentru ca si Marta l-a vazut Cer, pe Hristos, insa intre toaaate cite trebaluia Marta, Hristos l-a randuit pe cel care ii e cu adevarat trebuincios:)

    Biserica…nu e foc, ci lemn de pus pe foc.
    daca ai un foc in tine,bravo!, s-or mai gasi si lemne, insa poa sa fie si cosmica, Biserica, ca tot lemn de foc ramane, nicicum foc.
    te poti zbengui prin Natura ca Marta, insa o poti face si ca Maria.

    • Astea sunt povești, online. Cu Natura oglindită în inima țăranului nostru. Rrpet: nu îl interesează Natura. Doar stat cât poate folosi din ea. Acolo își oglindește si inima. Dar si Ion din romanul lui Rebreanu si-o oglindea în pământul luat de la Ana. Sateanul englez nu are treaba cu galeriile de artă. Natura nu e galerie pentru el.

      Iar Biserica ortodoxă, ca lemn de pus pe foc, poate ieși din Casa ei, să faca un pas hotărât înspre recuperarea și redarea Naturii celor care nu o mă văd.

      • am intalnit oameni care, …spre ex, unul ii multumea lui Dumnezeu pentru ca a gasit si azi untisor pe dealuri, si a avut ce manca, sau suficiente urzici:)),
        sau ciuperci, iar cind plecau prin paduri sa le culeaga, prin padurile din care lupii se scoborau sa le manance oile, isi lasau viata cu totul in grija Maicii Domnului 🙂
        iar altul isi ajuta vaca, la fatare, rugindu l pe Dumnezeu sa-l ajute pe el!:)))

        eu nu zic ca nu sint povesti, io zic ca am intalnit astfel de oameni, care erau una cu Natura si spre ei mi s-a indreptat gandul atunci cind m am gandit la tarani :), la sate.

        • @online (only)
          Pana acolo, aia pe care ii cunosc e,u au o problema minora pentru mine, judecatorul lor,: saracia. Ei cam fac ce trebuie, s-au bagat datori pana in urechi sa-si cumpere o multime de utilaje, se pricep la agricultura, se pricep la mecanica de ma minunez, dar daca produsele lor nu-s bine primite pe acolo de unde cumparam noi de obicei, au o mare problema cu comercializarea. Atunci, aia pe care ii cunosc eu, isi mai iau cate un job pe la oras, de obicei de noapte, soferie sau ce gasesc, iar ziua ii vezi ca pe niste fantome pe campii, muncindu-si pamantul. Daca au norocul sa le cumpere intermediarii marfa pe un pret intotdeauna penibil, bine, daca nu, ară pământul cu tot cu cultura si mai incerca la anul. De prin piete mai cumpara pensionarii, saracii si poate cativa gurmanzi. Eu, oraseanul, cumpar castravetele produs in alta.. galaxie, chiar daca e mai scump si mai chimic, dar deoarece am auzit de atatea ori „luam si noi ceva de la colt?” cred ca o sa ma dedau si eu la junk-food de „la colt”. Oricum, in piete sunt mai mult intermediarii care vand cu preturi de zeci de ori mai mari decat i-au dat taranului. De sarbatori, cand le mai trebuie vreo bucata de carne de prin magazine, se uita la pretul ei cum ma uit eu la pretul excursiei pe alta planeta. Cand se mai intampla sa ramana si fara jobul ala de noapte, le spune copilul scolar „lasati mamico si taticule, ca imi vand eu laptopul”.
          Acum, nu stiu daca englezul si-a rezolvat singur-singurel toate problemele cu comercializarea. Sau macar nu a fost „putin” blocat, ce s-o mai dam pe dupa cires. Sau poate o fi mai bun morcovul englezesc decat cel de pe Marte si atunci e normal sa fie acceptat in magazin.
          Daca am dreptate si le rezolva cineva o parte din problemele care nu prea ar tine de ei, banuiesc ca nu o sa am loc de tarani pe drumul spre Sinaia sau pe unde si-or dori. Pana se va face dreptate, ala pe care il cunosc eu, nu prea are timp sa mearga in natura nici la cimitir sa taie buruienile de pe la mormintele alor lui. Pana atunci, cand ma mai duc prin sate, ii umplu eu de sfaturi cum sa fie biiiine, ca politicianul din poza de pe afis sau de pe sticla tembelizorului.

          • Si spicy graieste adevăr.

          • unde sta taranul, acolo si capul mesii

          • spicy,
            s-a schimbat piata,
            in curind se va mai vinde exclusiv in exteriorul ei, inauntru mai ramand doar neantul,
            caz in care piata practic dispare, cumparatorii cautandu-si marfa direct la producatori, caz in care si taranii vor fi cautati, dupa gustul legumelor si fructelor pe care le gradinaresc, ca ce se va cauta va fi gustul, parfumul. sau lipsa lui, caz in care morcovii mai sint morcovi si atat, insa printre oua apare si ala absolut…delicios, cu galbenus delicios:)
            succes cu junk-food-ul de „la colt’, ca, pina la urma, ce e junk pe vremurile astea?!

        • @online
          „am intalnit oameni ……” (si tot ce ai mai scris in comentariul acela)
          Printre ei si ca ei as vrea sa fiu, dar cu „modul ideal” e greu.

      • Biserica, aia care conteaza, e in noi. daca e!:))

        • datinile traditiile si obiceiurile sint cele din care se hraneste focul, pentru a se aprinde,
          lemnele ii sustin arderea, insa doar pina cind focul isi soarbe primavara, caz in care apare zambetul, cel Oglindit la Inceput:)

          nu primavara pe care o sorbi…din priviri, e cea care cu adevarat conteaza, ci Primavara pe care o soarbe Focul din tine!:)))

          plimbarea prin Natura, a taranilor, e plimbarea printre datini, traditii si obiceiuri, pentru ca acestea si abia acestea sint cele care sint intersectie dintre a fi si a nu fi, intre on si natura, intre timp si vesnicie…

          plimbatul prin Natura, in lipsa datinilor, traditiilor si obiceiurilor, renaste…datini, traditii si obiceiuri:)), …sau e sec.