Lumea: un reality show marca Trump

De când se știe el, guvernul SUA a generat revoluții și schimbări de regim în zonele sale de interes, zone care, pe măsură ce SUA a devenit o putere mondială, au ajuns să se confunde cu întreaga lume. Recenta ,,operațiune specială” din Venezuela este doar o reconfirmare a unor năravuri vechi.

Ne-ar trebui mult prea mult timp să inventariem toate ,,operațiunile speciale” derulate de SUA în istoria sa. De reținut că, numai între 1946 și 2000, SUA este creditată cu 81 de intervenții în alegerile altor state. Acest ,,export al democrației americane” către alte state nu a fost niciodată dezinteresat economic și, cel mai grav, a distrus țări sau le-a lăsat într-o situație jalnică.

Este suficient să ne amintim de lovitura de stat iraniană din 1953, orchestrată de SUA împotriva prim-ministrului Mossadegh, măsură care a dus, mediat, la instaurarea ayatolahilor în 1979. Să ne amintim că în 1954 SUA a răsturnat  regimul președintelui Jacobo Arbenz din Guatemala doar pentru că acesta a inițiat o reformă agrară care lovea în interesele companiei americane United Fruit, lovitură care a dus la dictatură militară și la un război civil încheiat abia în 1996. Nu trebuie uitat că în anii 60 SUA l-a propulsat la putere în Zair (Republica Democratică Congo de azi) pe celebrul Mobutu Sese Seko, dezaxat care a distrus țara și a ucis fără milă mii de oameni până în anul 1997. În 1973 SUA l-a înlăturat pe Salvador Allende, președintele socialist democratic ales în Chile, și l-a înlocuit cu generalul Augusto Pinochet, dictator care a stat la putere până în 1990 și a lăsat în urmă mii de victime. Și exemplele ar putea continua pe multe pagini. Cuba, Nicaragua, Costa Rica, Coreea, Vietnam, Indonezia, Filipine, Panama, Egipt, Iugoslavia, Irak, Siria, Libia, Palestina, etc. sunt alte state în care intervenționismul american a răsturnat regimuri doar pentru a menține sau extinde sfera sa de influență politică, economică și militară. Ne place sau nu, starea proastă în care multe dintre aceste țări se găsesc și în 2026, subdezvoltarea lor și sutele de mii de morți generate de aceste operațiuni sunt atribuibile și SUA. Istoria a dovedit că acesta este efectul garantat de ,,backfire” al operațiunilor de genul acesta.

O asemenea  atitudine agresivă și intervenționistă a SUA, specifică secolului trecut, nu mai poate fi tolerată însă în 2026 și trebuie denunțată drept ceea ce este: un abuz, un reflex imperialist, neocolonial și antidemocratic specific unei perioade istorice pe care o credeam depășită încă din anii 90. Din păcate, nimeni din occident, din Europa, nu demască și nu condamnă dur ,,operațiunea specială” din Venezuela.

Îmi pare rău pentru simpatizanții domnului Trump și ai SUA dar, la scara istoriei moderne, doar URSS a mai reușit să etaleze o asemenea conduită disruptivă și distructivă în politica externă. Evident că și Rusia de azi, dacă ar putea, ar face în estul Europei exact ce face SUA zilele acestea în Venezuela. Din fericire pentru noi cei din estul Europei, Putin nu are (încă) forță militară pentru asemenea scamatorii și cred că, în sinea lui, moare de ciudă privind la eficiența militară a SUA. În aceste condiții, pe bună dreptate, unii au pus egal între operațiunea specială a rușilor în Ucraina și aceea a SUA în Venezuela. Dacă Zelenski era extras în 3 ore din Kiev și dus la Moscova acum Ucraina ar fi fost ferm sub talpa grea a rușilor iar comunitatea internațională ar fi rămas cu gura căscată a neputință.

Viteza, aceasta este în 2026 diferența dintre un imperialism eficient și pasabil mediatic și unul incompetent și lesne condamnabil. Eficiența este totul, dacă îți iese operațiunea specială repede și bine atunci mapamondul, prins în offside, nu mai are ce face și aderă, de nevoie, la motivele alea de doi lei pe care le arunci în media pe post de justificare. Ce să mai spună și ONU, Europa, Rusia, China, planeta … când nici nu au apucat să deschidă televizorul și Maduro era deja în SUA? Să recunoască sincer că nu mai au ce-i face marelui jupân planetar SUA?

Indiferent de ce spun unii, … ce a făcut SUA intră însă la agresiune. Pur și simplu așa ceva nu se face în dreptul internațional și, dacă mai vrem să ne numim oameni și nu maimuțe la costum, orice acțiune de înlăturare a unui șef de stat sau a unui regim trebuie precedată de o rezoluție ONU sau, măcar, de o decizie/condamnare/arestare la Curtea Internațională de Justiție sau Curtea Penală Internațională. A decide soarta unei țări ,,pe persoană fizică”, după cheremul unui șef de stat sau al unei administrații, a extinde efectele dreptului penal al SUA asupra altei țări, a derula operațiuni militare asupra altui stat fără rezoluție ONU sunt inepții juridice ce nu se pot primi.

În cel mai nepotrivit moment, SUA a creat un precedent care ar putea fi folosit fix de cine nu trebuie. Dacă în fața legii internaționale este clar că nu mai suntem ,,pedepsibili” este posibil ca unii să ajungă și ei la concluzia că merită să recurgă la abuzuri. Astfel, după acest precedent, devine la fel de abuziv dar totuși permis ca rușii, din motive de interese strategice, să-l extragă pe Zelenski iar un tribunal rusesc să-l condamne pentru fascism, acțiuni ostile statului rus și deținere ilegală de arme. Pe aceeași metodă și pe modelul american ,,we need Greenland”, China ar putea extrage conducerea Taiwanului urmând a proceda la administrarea acestei țări în conformitate cu interesele sale strategice pe raționamentul ,,we need Taiwan”. Mai era unul care zicea că are nevoie de spațiu vital și știm cum s-a terminat povestea.

Este evident că Trump&Co. ignoră că aceste instituții și instrumente de drept internațional au fost instituite în urma lecțiilor dure ale celor două războaie mondiale și urmăresc prevenirea unui al treilea. ONU poate părea depășit, curțile penale internaționale pot părea lipsite de putere efectivă, întreg sistemul de drept internațional poate părea o formalitate dar aceste instrumente sunt singurele opreliști puse de civilizație în calea unui nou război mondial. Tocmai atitudinea corectă și în concordanță cu dreptul internațional a marilor puteri dă forță și caracter efectiv acestui sistem de drept internațional. Drept urmare, orice stat, cu atât mai mult unul ca SUA, care desconsideră sistemul de drept internațional operează împotriva interesului comun al speciei umane și pune în pericol întreaga planetă.

“I don’t need international law”, a declarat domnul Trump ziarului The New York Times, certificând retragerea totală a SUA din sistemul internațional de drept. “I’m not looking to hurt people” a mai adăugat domnul Trump cu naivitatea liderului autoritar care crede că poate controla butoiul cu pulbere după ce i-a aprins fitilul. Îndrăznesc să-l contrazic pe distinsul domn Trump și să pariez că, din păcate, anularea dreptului internațional de către SUA va duce inevitabil, mai devreme sau mai târziu, la suferința a miliarde de oameni, posibil la un al treilea război mondial. Mereu am avut rezerve cu privire la capacitatea domnului Trump și a echipei sale de a conduce SUA și lumea. Privind la aroganța cu care oamenii ăștia cred că pot controla soarta lumii precum controlezi o companie de imobiliare mă face să cred că le lipsește simțul realității și sunt de fapt „unfit for office”.

Mai de speriat este că, prin ceea ce a spus și a făcut zilele acestea, Trump a dovedit că ambițiile sale nu se limitează la a conduce autoritar SUA. Acestea sunt doar ambiții demne de dictatori mai mici precum Putin. Prin modul fățiș, discreționar și arogant prin care a acționat în Venezuela dar mai ales prin sabotarea sistemului de drept internațional Trump a declarat de facto că ținta sa este de fapt lumea întreagă, lume pe care vrea să o transforme într-o ,,operațiune specială Trump” sau, mai bine, într-un ,,reality show marca Trump”, show în care el poate face absolut tot ce poftește, evident pentru pacea lumii și interesul strategic al SUA, unicul stat care merită să existe pe pământ. În postura aceasta de CEO al ,,USA Earth&Co.”, construcție mercantilă a oligarhiei americane, Trump îmi pare mult mai periculos decât în postura de tătucă al americanilor, asta cu tătucul fiind deja o fază depășită pentru el, bună doar pentru alde Putin sau Xi.

Cred că l-am subestimat foarte grav pe domnul Trump și i-am nesocotit ambițiile. De fapt omul se visează Cezar nu Ronald Reagan.