La mulți ani, România! La mulți ani, români!

Lunga boală a sufletului e moartea sigură a speranței

Nu am mai scris de ceva timp, dar cred că nici nu aș fi avut de spus nimic care să capteze în vreun fel atenția voastră. De ce? Pentru simplul fapt că evenimentele s-au succedat cu repeziciune și cu atât de mult nonsens. Dar noi suntem o gloată care ne acceptăm umili traiul mizer.

Să scriu despre politică? Nu e punctul meu forte, iar experiența dobândită în urma unei campanii electorale mă face să mă închid într-o cochilie și să îmi astup ochii și urechile, pentru a nu fi parte a acestui joc macabru.

Să scriu despre trăirile noastre zilnice și care ne reflectă pe fiecare dintre noi, iarăși e inadecvat, pentru că unii se simt lezați și direct vizați, iar alții cred că am picat într-un sac de melodramatism sau de depresie. Nu că nu am avea motive! Dar, noi, românii, găsim mereu o doză de optimism în străfundul inimii noastre și ne împingem traiul zilnic, cu speranța că mâine va fi diferit.

Noroc cu social media și Facebook, care îmi amintește dimineața, când îmi savurez, în liniștea deplină a casei, cafeaua, ce vremuri frumoase și pline de speranță trăiam înainte de 2020.
Cel puțin mie îmi stârnește nostalgia evenimentelor de fashion, a galelor, a podiumurilor și a multitudinii de colecții încununate de succes.
Ce amintiri frumoase! De fapt, vorbim despre faptul că trăiam, aveam viață, iar atât timp cât exista viață, exista speranță și bineînțeles și viceversa, atât timp cât există speranță, există viață.

Dacă ucidem speranța, viața, cu întreaga și fascinanta ei varietate de experiențe și bucurii, se va reduce la o simplă stare vegetativă, neinteresantă, searbădă, mizeră și dezgustătoare și va deveni o povară pe care nu am mai putea să o îndurăm.

Majoritatea ne clădim viitorul singuri, ne place să privim înainte, să visăm, să plăsmuim evenimente fericite în viitor, să tânjim după mai frumos decât ne-a fost dat să trăim în trecut.
Dacă ne înecăm speranța, ne vom vedea secătuiți de energie, de entuziasm și încântare și vom trăi în apatie, inerție și tristețe.
Avem atât de multă nevoie de speranță în inimile noastre, pentru a rămâne ancorați în umanitate și normalitate.

Avem nevoie să credem că niște măscărici patetici, precum marele om de televiziune și europarlamentar, mereu asortat și ferchezuit, încât îl poți pune direct pe podium la ,,Bravo, ai stil!”, nu va mai apărea, ca în telenovele, cu lacrima în colțul ochiului, să ne spună cât de tare îi pasă lui de noi. Avem nevoie să credem că se vor opri cu toții din acest carusel macabru, de a dansa pe suferințele, durerile și neputințele noastre, avem nevoie de speranța că mai există oameni printre cei ce ne conduc destinele, că mai coboară din bulele lor efemere și înțeleg că nu sunt veșnici acolo și că nimic nu îi poate îndreptăți să se hrănească din răul pe care ni-l provoacă.

Sperăm! E tot ce mai putem face pentru a ne agăța de viață, să fim exemple pentru copiii noștri, pentru a clădi viitor, pentru a putea rezista acestor vremuri triste și lipsite de orice frumusețe. Lunga boală a sufletului e moartea sigură a speranței.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Lunga boală a sufletului e moartea sigură a speranței”

  • Speranța, doar ea singura, fara o acțiune care să o sprijine, este sinucidere curată. Adica cum? Să sperăm, să așteptăm să ne pice norocul din cer, si noi sa nu facem nimic?
    E la fel ca si norocul: norocul si-l face omul cu mâna lui!

  • Nu stiu cum reusiti sa scrieti intotdeauna fara sa spuneti nimic. E si asta un talent.

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog