M-au angajat în Cişmigiu, să dau muştele afară

Mitică
Când este criza mai aspră, când banii sunt mai puțini, bolile și grijile sunt adunate multe, frigul este case și mizeria pe străzi, apar brusc preocupații cu contor. Sau bocitoarele de profesie. Sau pilduitorii cu condicuță, ăștia-s ăia mereu mâhniți și gârboviți de grija cetății.
Sau toți odată.
Este abrupta creșterea prețului la energie? Este! Este creșterea asta pe alese (creșterea prețului la carburanți este mult sub creșterea la energia electrică)? Este! Este inexplicabilă creșterea? Este! Se comportă inept instituțiile statului? Se comportă! Este criză economică? Este! Dispar locuri de muncă? Dispar! Este inflație vârlavă? Este! Suntem de vreo doi anișori în stare de alertă? Suntem! Este hărțuită permanent populația cu thrillerul „Masca, injecția și certificatul”? Este! Se joacă pe graniță alba neagra de-a războiul? Se joacă!
Ei bine, grija cea mare a parlamentarilor principalului partid de opoziție, USR-PLUS (asta în timpul în care nu se bălăcăresc între ei pentru plecarea voluntară de la ciolanul cărnos al guvernării) este necesitatea marcării filmelor create-n perioada comunistă.
Ăștia sunt preocupații cu contor.
Găsesc problema la care nu te-ai fi gândit vreodată că există. Despre nimic. Apoi propun și o rezolvare. Evident tâmpită. Filmele create-n comunism au fost marcate de multă vreme. Cele ce au fost populare atunci sunt populare și acum. Celelalte nu. Este simplu. Temerea că cineva va simpatiza cu comunismul vizionând filme cu Birlic, Giugaru, Draga Olteanu Matei, Caragiu, Dinică, Iordache, Ciobanu, Marin Moraru, Jean Constantin, Tamara Buciuceanu, Dumnezeu să-i ierte, am pomenit doar dintre cei morți, este ori comică ori de rea credință.
Este vorba doar de distragerea atenției.
Ei bine, la cam douăzeci de ani după faptă, apare exact la timp dezvăluirea plagiatului prim ministrului. Tevatură mare. De când s-a dat legea aceea cu sporul la leafă pentru doctorat s-a umplut țara de eminenți. Curios, nu a crescut numărul doctoratelor în științe exacte, în medicină sau biologie, aici cam dai de greu, ci în politici de apărare, strategie, contraterorism și alte chestii d-astea complicate. Avem geopoliticieni fără număr! Dar sporu-i spor, titlul e titlu, așa că țara-i plină de clausewitzi și kissingeri. Vai și amar de cine ar îndrăzni să ne atace! Iar prim ministrul nu face excepție de la regulă, asta e limpede. Dar doamna Șercan, oare fapta nu-i cam veche? Abia acum?
Aici avem de a face cu o bocitoare de profesie.
Bocitoarea găsește exact când trebuie diplome dubioase. Apoi plânge îndelung situația. Dar oricine poate găsi d-astea. Oricând. E suficient să citești CV -urile parlamentarilor, miniștrilor, șefilor de tot felul. Bacalaureate întârziate, universități greu de găsit pe hartă, treaba este generală. In definitiv, am avut, în plină criză sanitară, un ministru al sănătății fără școală. N-a mai bocit nimeni. Avem primarul Brașovului și câți alții în aceiași situație. Plânsete? Probleme de morală? Întrebarea este ori comică ori de rea credință. Trecerea printr-o închisoare americană a precedentului prim ministru, a fost considerată suficient de nesemnificativă încât acesta să fie acum al doilea om din stat. Un accident la schi și am pus-o!
Este vorba doar de distragerea atenției.
Ei bine, a venit vremea să aflăm de ce procentul nostru de injectați cu licorile minune este mic. Răspunsul ar fi că suntem ortodocși! Aici e buba! Ortodoxia! Spitale nu catedrale! Injecții nu icoane! Vina e generală. A găsit-o doamna Mungiu. Țările ortodoxe au procentul de înțepați mult mai mic decât restul. Deci este limpede, de la icoane și anafura dospită ni se trage. Domnu’ Pârvulescu, dacă aveam și noi parte de purgatoriu precis ne repezeam mai mulți la tighelat. Dar așa, na că am rămas mistici și neînțepați.
Aici avem de a face cu pilduitorii cu condicuță, mereu mâhniți și gârboviți de grija cetății.
Pilduitorul este moralist și-și tot ceartă posac neamul. Îi tot cercetează obiceiurile rele. Credința greșită. Caută cu încăpățânare să afle de unde vin problemele obștei. Află răspunsul și înțelept arată unde-i greșeala. Acum, pentru procentul mai subțire de înțepați, ortodoxia cică este vinovată. Cică e mistică. Auzi tu, religie mistică! Afirmația este ori comică ori de rea credință. E suficient să privești harta. Cu excepția Greciei, toate celelalte țări ortodoxe au fost presate, vreme patru decenii și mai bine, de dictaturi comuniste. Dure. Statul comunist a fost un opresor de care te temeai, de ale cărui măsuri te fereai, pe care nu-l credeai. Cetățenii căpătau rapid imunitate naturală la propagandă. Pe viață. Așa că nu „mistica” ortodoxă, ci imunitatea dobândită natural la molima propagandei a făcut ca injectarea cu orice preț să nu aibă succesul planificat. De fapt, s-a îndeplinit planul, dar cam cum se îndeplinea planul odinioară la orzoaică. Icoanele sunt nevinovate.
Este vorba doar de distragerea atenției.
Dar stați! Avem un preocupat cu contor și la primăria capitalei! Bocitor meseriaș și mare pilduitor cu condicuță! Este frig în case? Este Bucureștiul murdar ca acum zeci de ani? Este transportul în comun pe ducă? Zac șantierele părăsite? S-au făcut angajări ilegale pe posturile grase ale primăriei? Ei bine, dacă vor fi date afară stăncuțele (căutați singuri sinonimul) din Cișmigiu toate acestea vor fi rezolvate!
Este vorba doar de distragerea atenției.
Indiferent de crize, boli sau alte dezastre, grija cea mare în cetate ar trebui să fie mereu apărarea democrației și a instituției fundamentale a acesteia, parlamentul, „eklessia” în limba acelor greci care, acum mai bine de două milenii și jumătate, au inventat forma aceasta de guvernare, singura care asigură fiecărui membru al obștii dreptul la o judecată dreaptă, „isonomia” și de a vorbi liber și fără frică, „isegoria”.
Restul sunt nimicuri pentru distragerea atenției.
(Emanuel – Bogdan Bobic)