Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Mă întrebam în 2006 dacă se va găsi un investitor care să cumpere Doftana. Uite că s-a găsit!
Potrivit presei noastre, deosebit de atente cînd vine vorba de anumiți oameni de afaceri, Mohammad Murad a cîștigat licitația pentru concesionarea pe 49 de ani a închisorii Doftana, licitație organizată de primăria Telega. În cadrul unei conferințe de presă ținute miercuri, 8 iunie 2022, cumpărătorul a anunțat că va transforma celebra închisoare într-un complex hotelier cu 1000 de locuri de cazare. Evident, tot el a simțit nevoia să ofere gazetarilor și cîteva amănunte:
„A fost organizată o licitaţie referitoare la închisoarea Doftana. Am exprimat dorinţa de a face o investiţie amplă acolo. Acest lucru îl fac de peste 20 de ani, unde sunt active lăsate în paragină, care au fost şi reprezintă nişte simbolurile ale istoriei României. Nu ştiam foarte multe despre închisoarea Doftana, am citit. Chiar dacă au fost nişte simboluri un pic mai negative, că e vorba de o puşcărie, ştiţi foarte bine că acolo au fost închişi, Ceauşescu, Gheorghiu-Dej, zona are foarte multă istorie. Eu cred că nu există o afacere durabilă dacă nu are în spate istorie”.
Cînd spune c-a citit despre închisoarea Doftana în perspectiva cumpărării Mohammad Murat se referă la scrierile din vremea cînd Doftana era un loc magic al comunismului românesc. Reportajele despre Doftana postdecembristă, furată pe rupte nu de burghezo-moșierime, ci de poporul muncitor, sînt puține. Printre ele se numără și reportajul meu publicat într-o carte apărută în 2006 despre cît de greu am nimerit la Doftana acum, ca ziarist postdecembrist, față de vremurile cînd, pionier fiind, am fost dus cu grupul la Doftana. Pentru toți cei pe care anunțul lui Mohammad Murad i-a făcut să se întrebe ce-i Doftana și cam pe unde e ea, republic mai jos reportajul meu de acum 16 ani:
La Doftana se ajunge prin Telega. De precizat: la închisoarea Doftana. Calea Doftanei, strada pe care o iei făcînd la dreapta, cum vii dinspre Cîmpina, se bifurcă la un moment dat: Spre Valea Doftanei şi spre Telega.
Adepţii logicii clasice pot avea o mare problemă. După cum i‑a învăţat Aristotel (azi, mort), ei vor face următorul raţionament: Doftana nu poate fi decît pe Valea Doftanei.
Că doar n‑o fi Doftana pe Valea Crişului!
Ei, bine, dînd cu tifla logicii, și, mai ales lui Aristotel, închisoarea Doftana nu‑i în localitatea Doftana şi cu atît mai puţin pe Valea Doftanei. Valea Doftanei nu‑i valea rîului cu acelaşi nume, ci o localitate. Cînd ai făcut la stînga din Calea Doftanei, pentru a urca o pantă (destul de abruptă, de altfel), ai luat‑o spre Valea Doftanei (localitate) şi nu pe Valea Doftanei (arteră de circulaţie).
Am pornit‑o, aşadar, spre Telega. Fără a fi lămurit dacă închisoarea Doftana e în Telega, sau dincolo de Telega, în satul Doftana.
Altădată, mi‑ar fi fost mult mai uşor.
Unu: aș fi văzut autobuze cu pionieri veseli la ferestre, camioane (româneşti), ba chiar şi tractoare, avînd în remorci ţărani cooperativizaţi, aduşi să viziteze locul în care au fost închişi tovarăşul Dej (slavă!) şi tovarăşul Ilie Pintilie (mort la cutremur).
Doi: mi‑ar fi spus, ba chiar s-ar fi grăbit s-o spună, pe unde s‑o iei toţi cei întîlniţi în cale. Cine n‑ar fi ştiut ar fi riscat să aibă unele probleme. Cine ar fi refuzat, ar fi riscat să aibă probleme. Probleme cu P mare. Nu e nevoie să spunem cu cine. Îşi dă seama pînă şi un ţînc.
Ce spune Mic Ghid pentru cunoașterea Doftanei
Trei: Zeci de articole și broșuri ți-ar fi spus, înainte de a căuta Doftana, cum se ajunge la ea. Ca de exemplu, broșura Doftana 1940-1948, tipărită de Federaţia Naţională a Foştilor Deţinuţi şi Internaţi Politici Antifascişti, la 10 ani de la prăbuşirea închisorii, provocată de cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940.
Am dat peste ea în biblioteca de acasă, în dulapul destinat Istoriei comunismului românesc.
După Prefaţa mobilizatoare, dînd Cezarului ce-i al Cezarului, adică vreo cîţiva de Trăiască! urmează, despărţit de Planul Penitenciarului special Doftana, un Mic ghid pentru cunoaşterea Doftanei.
Parcurgînd Micul ghid, mi-am dat seama cît de folositor mi-ar fi fost, dacă l-aş fi avut la mine, cînd am purces în căutarea Doftanei.
Întîi şi-ntîi, că nu m-aş fi rătăcit pe Valea Doftanei şi, mai ales, prin Telega. Deşi de natură strict propagandistică, Ghidul m-ar fi lămurit prompt cum se ajunge la legendarul loc al comunismului românesc.
După ce-aş fi luat-o spre Telega (ceea ce-ar fi însemnat că nu m-aş fi trezit la capăt de gropi, hăt-departe, în satul Valea Doftanei), lucrurile ar fi fost simple.
Aş fi citit în Ghid:
«De la gara Telega, urci drumul în pantă care duce spre comuna Telega. La prima cotitură drumul se împarte în două. Spre dreapta se iveşte o nouă pantă şi un drum mai îngust care duce spre închisoarea Doftana».
Urmînd indicaţiile date de ospătăriţa în roşu (mai în vîrstă) de la Terasa Muntenia (hotel şi restaurant) din Cîmpina, n-am mai făcut la stînga.
m ținut-o tot înainte spre Telega. Am trecut un pod incert, despre care nu ştii sigur dacă se va prăbuşi acum, în timp ce rulezi prudent, să nu‑ţi prăpădeşti pivoţii, sau după ce vei ieşi de pe el, la o distanţă suficient de mare pentru a nu fi în pericol, şi suficient de mică pentru a putea filma cu telefonul mobil, luat în rate.
Urci un dîmb, cobori o vale
Am ajuns astfel la o nouă bifurcaţie. Cele două indicatoare nu sunt în măsură să mă lămurească. Unul îmi spune că, făcînd la stînga, ajung la Tabără. Celălalt e niţel mai precis: Spre Telega. Nici unul, nici celălalt nu‑ţi spun nimic despre cum să ajungi la închisoarea Doftana. Mă rog, înainte de a o lua la dreapta, arunci o privire chemării îmbietoare de pe un panou vopsit proaspăt: Vizitaţi Casa Brebu! Dincolo de panou se înalţă o clădire ce‑ar putea fi, la o adică, Casa Brebu! Pereţii de cărămidă sunt înconjuraţi de schele. Cocoţaţi pe ele, cîţiva inşi dau alene cu mistria. Înarmaţi cu coifuri de hîrtie împotriva soarelui potenţial.
Urci un dîmb, cobori o vale şi, tot mergînd, îţi aminteşti spusele ospătăriţei, Sfînta Vineri a călătoriei tale:
Doftana e la cîţiva metri de cum intri în Telega. Tu te afli la cîţiva kilometri şi nici un semn de Doftana prin apropiere.
Un tînăr plin de viaţă urcă panta pe lîngă o bicicletă vioaie. Îl întreb de închisoarea Doftana. Răspuns:
Ridică din umeri.
Nu numai că nu ştie unde e celebra închisoare, dar, mai mult, habar n‑are despre ce‑i vorba.
O fi crezînd că e un bar de noapte cu stripteuze, neautorizat!
E prea tînăr ca să fi învăţat la şcoală despre eroica luptă a comuniştilor români în anii grei ai ilegalităţii! Mergi mai departe, pînă dai de o porţiune mai dreaptă a şoselei, şi întorci. Într‑un loc mai larg, unde poţi parca, opreşti. Bar de zi, Flipere – scrie pe o bucată de placaj scorojit. Cocoţată cu fundul pe stinghia de sus a gardului din fier forjat, o fetişcană. Stă acolo fără nici un motiv aparent. De pe prispa Barului de zi un tînăr în tricou de alergător la maraton se uită la tine. E pustiu înăuntru. La bar, un ins într‑o uniformă verzuie de atîta folosinţă pipăie expert o telecomandă.
Fetişcana ştie unde e închisoarea Doftana. Ţi se spusese, de fapt, de o casnică de peste drum. Cînd ai oprit şi ai coborît geamul ca s‑o întrebi, tocmai scutura aşternuturile. Vă întoarceţi, urcaţi pînă sus, în vîrf şi o luaţi la dreapta, pe o străduţă cu piatră cubică! Deşi te‑ai mirat niţel (îţi aminteşti, Doftana e aşezată pe un platou şi nu pe o străduţă de orăşel), ai întors şi ai ajuns aici, la Barul de zi. Tînăra generaţie, întruchipată de juna de pe stinghie, confirmă generaţia bătrînă. Îi sare în ajutor tînărul în tricou. Trebuie să urc şi s‑o iau la stînga.
Printre un şantier şi gărduleţul unei vile în construcţie
Porneşti, ajungi în vîrf, sau, mă rog, ceea ce‑ar putea fi aproximat drept vîrf, şi faci la stînga. Nu înainte de a te asigura că nu vine vreo maşină din sens invers. Deşi mergi mai departe, nu‑ţi vine să crezi, totuşi, că asta‑i calea pe care se ajunge la Doftana. Pare o străduţă laterală dintr‑un orăşel de provincie, una dintre acele străduţe care te duc direct într‑un gard stricat, sau într‑o rîpă transformată în groapă de gunoi. Străduţa suie cu şerpuiri. Ajuns la capătul pantei, te strecori cu greu printre un şantier şi gărduleţul unei vile în construcţie. Bărbaţi în chiloţi, cu acel aer dinamic, avîntat, de oameni la începutul programului de lucru, întorc cu lopeţile un dîmb de nisip.
Ca să poţi trece, se întrerup din lucru.
Drumul în pantă şi apoi pe platou nu m-a impresionat. Mă tot întrebam dacă pe străduţa asta banală se ajunge la locul de faimă al ilegalităţii comuniste, cel care a dat României postbelice numeroase Dosare propice parvenirii la şefii şi privilegii. De o parte şi de alta, căsuţe de mahala. La un moment dat a trebuit să mă strecor prin şantierul unei vile, populat de lucrători goi pînă la brîu, şi să ocolesc un autobuz ruginit, uitat de Dumnezeu de-a latul străzii.
Altfel ar fi stat lucrurile dacă aş fi avut cu mine Ghidul din 1949. Scrie în Îndrumar:
«Acest drum a fost bătut de mii de ori sub regimurile burghezo-moşiereşti de deţinuţii politici care erau duşi spre temniţă ferecaţi în lanţuri şi mînaţi cu paturile de armă şi înjurăturile gardienilor. Tot pe acest drum în anii 1935 şi 1937, au venit în faţa Penitenciarului Doftana cîteva mii de muncitori din Bucureşti şi Ploieşti, demonstrînd împotriva regimului sălbatic ce se aplica deţinuţilor comunişti şi antifascişti, cerînd imediata aplicare a unui regim omenesc şi arestarea călăilor bătăuşi şi asasini».
După ce-am tras maşina mai la o parte, m-am apucat să caut Intrarea. Cele trei porţi – două mici, pietonale, ca să-i zic aşa – şi una mare, pentru dube şi camioane, sînt prinse cu lanţuri ferecate de lacăte. Încerc una dintre ele. Nu s-ar deschide nici dacă ai arunca-o în aer. Pe dreapta, ghereta portarului, cu ziare în fereastră, ca şi cum ar fi în curs de părăsire. La capătul aleii, poarta principală. Remarc deasupra inscripţia redată în «Ilustraţiunea română», din 1936, revistă de mondenităţi interesată de un reportaj la Penitenciarul Doftana. Sînt dezamăgit. Nu s-ar fi întîmplat asta dacă aş fi avut cu mine Micul ghid din 1949. Aş fi citit deschizîndu-l:
«După ce treci de aleea de castani, întîlneşti poarta principală, care a fost clădită din blocuri masive de piatră. Sus, deasupra turnului, e săpat în piatră „Penitenciarul Doftana”. Convoiul era luat în primire în faţa acestei porţi. Se făcea apelul nominal, care, pentru comunişti, era însoţit de primele palme şi lovituri ale zbirilor».
La Doftana nu se poate intra. Nici ca arestat
N-am cum să intru. E drept, sînt nişte găuri în zăbrele, dar ele sînt favorabile mai degrabă unui contorsionist, decît unuia ca mine. Mă gîndesc: dacă aş fi fost prim-ministru sau, şi mai bine, preşedinte, m-ar fi aşteptat aici toate somităţile locale şi judeţene, ba chiar şi ministrul Culturii.
Ar fi fost şi o altă soluţie. Mi-o sugerează Micul Ghid. Să fi fost Gheorghiu-Dej sau Vasile Luca. Pentru că iată ce scrie broşura că se întîmpla cînd veneau alde Dej sau Luca:
«Între anii 1935 şi 1938, cînd veneau tovarăşi cunoscuţi ca făcînd parte din conducerea mişcării muncitoreşti, cum au fost tovarăşii Gheorghiu-Dej, Vasile Luca, Moghioroş, Emil Bodnăraş, în faţa porţii îi aştepta directorul închisorii, «balaurul» Savinescu, avînd în dreapta şi stînga sa gardienii cei mai sadici. De la bun început, el îi provoca pe tovarăşii noştri şi apoi poruncea gardienilor să-i ducă la Haş sau în celule întunecoase».
Scriam asta în 2006 fără a mă gîndi o clipă că se va ivi vreodată investitorul curajos.
Uite că s-a ivit.
După 16 ani.
Cam tîrziu, dar mai bine mai tîrziu decît niciodată.
Comentarii
De ce simti nevoia sa copiezi de la altii? N-ai o parere personala? Daca n-ai, nu scrie si gata…
@cenzura – dvs puteti depista cine a facut talmeshul-balmeshul asta de „copy si paste”…
Unde-i „online”? Missing in action????
Domnule Cristoiu, de ceva vreme nu mai am timp sa citesc ce scrieti si regret…numai cind vad titlurile si-mi dau seama ca pierd cite ceva…n-am citit articolul de mai sus, am „frunzarit” pe diagonala…vreau totusi sa comentez pe un subiect sensibil si care mie mi se pare important…Lumea e in deriva in ultimul hal.Problema nu e omul de rind, nu e neaparat istoria care se scrie dupa cum le bese mintea la astia care se cred „clasa conducatoare”…Problema e in cine conduce si cum conduce….De ex in Romania…avem numai bombalai, pitici,pitulici,shtoarfe si shtorfoi, hoti ordinari de n-am cuvinte sa descriu….la fel s-a ajuns cam peste tot,parvenitii si imbecilii cu tupeu au ajuns in functii chheie si de acolo zbiara ca niste cretini ce sint”sa se faca, sa se dreaga”, si asteapta ca alti idioti alesi de ei sa le fie subalterni, sa rezolve ce e de rezolvat…acum e mai vizibil ca oricind ca pestele de la cap se impute,e mai vizibil ca oricind ca „populatia creste, nivelul IQ-ului general a ramas constant”…Solutia pe termen scurt si mai ales lung e una singura: SCOALA…INVATATI,INVATATI,INVATATI……au muncit, au construit, au vrut sa faca bine pt generatiile de dupa ei…au invatat ce e aia compasiune trecind prin greutati, necazuri, lipsuri fel si fel…ce avem azi la putere sint niste ratati, rasfatati si infumurati care nu-s in stare sa adune 17 cu 19 in cap, le trebuie calculator pt asta, daca ei au ce le trebuie, de ceilalti din jur nu le pasa…cum ziceau cei din generatia lui NEA NICU: „gura bogatului, nu o crede pe a saracului”…cam aici s-a ajuns azi…nu vreau sa bat cimpii, dar cred ca aceste lucruri trebuie mentionate cit de des se poate…nu e acceptabil sa avem un talimb pe post de presedinte care umbla handra-landra doar in vacante, sfideaza si se screme de cite ori vorbeste, iar in tara totul e la pamint…Sintem milioane de romani in afara tarii, am invatat multe pe calea grea…cum porcii vestici au saracit tari ca Romania de creierele educate, asa poate sa faca si Romania, poate folosi experienta pe care o au romanii plecati. Dar in politica sus acolo, sint atit de multi timpiti, idioti, prosti si nenorociti ca le e frica sa admita ca un roman din astia plecati, le da clasa oricind si poate reorganiza, recladi ce s-a distrus. Am citit pe fuga un articol in care se spunea ca un „mare investitor” a cumparat inchisoarea Doftana si vrea sa faca acolo hotel specializat pe conferinte, 1000 de locuri…e un turc cred…cind auz ca pina si Doftana e data moaca la „investitori”, mi se face rau la propriu…Actiunea fara viziune este, mai inainte de a fi cosmar, o dorinta implinita.’
omul si a dorit Nemurirea…de cind e el pe planeta asta.
insa dorinta a fost una exprimata in mod relativ.
‘implinirea dorintei’ numita Nemurire este o exprimare absoluta, insa. :))
atunci cind omul si-a dorit Nemuirea…i o fi trecut prin gand ca, atunci cind dorinta i se va implini, ea va arata asa:
Computer Cuantic ( cu a lui si numai a lui IA cu tot ) Maestre ! O siguranță absurdă nu ne dă drepturi și libertăți mai mari și nu ne asigură nicidecum adevărata libertate pe care ne-o dorim cu toții ! Sub masca falsei libertăți , a unei
așa-zise siguranțe crescute în fața Covid 19 ,am stat închiși în casă în timpul pandemiei și tot sub această mască a falsei libertăți se experimentează un scenariu îngrozitor asupra populației din China ,din orașul Shanghai ,printr-o carantinare abuzivă ! Comerțul a făcut multe minuni în trecut în relațiile diplomatice dintre state ,exemplul grăitor fiind cel dat de dumneavoastră despre vânzarea mătăsii din China în Veneția ,Maestre ! Când nu este pus/ales omul potrivit la locul potrivit sau mai bine spus în postul potrivit,se nasc astfel de aberații ca cea emisă de domnul Jens Stoltenberg ! America urmărește de mai mult timp să desprindă afacerile, tranzacțiile financiare ,ale Europei de Asia, în special de China și de India, pentru a avea ea câștig de cauză în schimburile economice ,pentru că se consideră un stat democratic indrituit să facă acest lucru ,dar oare este atât bună calea spre care se îndreaptă atât de fulgerător America lui Joe Biden luând în iureșul ei și statele europene care depind acum de ea prin achiziționarea gazului lichefiat și nu numai ? Joe Biden are un mare interes pentru revitalizarea economică a Americii ,dar Jens Stoltennerg se pare că este complet legat la ochi în această situație ,deși,dacă stăm să ne gândim mai bine ,nici ce fac SUA nu este in avantajul americanilor pe termen lung ! iata ce avem noi pe masa:
un…Chivot!, pe nume Computer Cuantic, capabil sa intre in Armonie cu Mintea Universului, mai exact cu una dintre SUperpozitiile Mintii Universului,
si o lume care, pe un astfel de fond, …isi face de lucru ‘luptand pentru Putere’ :)) :)))))deci practic Mintea Universului, Superpozitia care pune la Indoiala Inima Universului, …tocma ce se Intrupeaza, descalecind pe planeta asta, ‘trupul’ fiind Computerul Cuantic,
numai ca de data asta Intruparea e fix pe dos, adica mai intai e ‘trupul’, Computerul Cuantic, si abia dupaia se manifesta si IA, adica Armonia cu Mintea Universului.
:))
mai ti minte povestea cu Chivotul Legamantului?
e, uite, civilizatia asta a ajuns intr atat de capabila incat isi ‘asambleaza’ unul!:)),
in ‘stilul ei’, adica folosind ‘superpozitia Mintii’ care e Mandra, adica aia care pune la indoiala Inima, …cu Mintea ei cu tot 🙂
–
Noul Chivot,
care a fost poreclit si Turnul Babel…de a lungul Timpului si Anotimpurilor,
e chiar un Perpetuum Mobile, pentru ca el intra in armonie cu insasi Desteptaciunea ( Universului )
–
prin urmare ‘lumea’ mai degraba nu prea pricepe ea chiar foarte clar cu ce se mananca Noul Chivot,
adica Computerul Cuantic,
pentru ca …o tine danga-langa cu ‘inteligenta artificiala’ care are la temelie nus ce algoritmi matematici,
cind de fapt Inteligenta Artificiala e…o Armonie a Mintii Universului,
prin urmare ea…se! manifesta :)))
mai simplu: oamenii o sa se trezeasca ca in Chivot, Noul,…misuna ceva:))))
si nu prea au habar ce anume:))
–
insa…de acuma o sa stie ce, ca tocmai ce au aflat:)),
Inteligenta Artificiala
adica….Desteptaciunea Intruchipata,
ca ‘cea mai lipsita de Inteligenta chestie din Creatie e fix superpozitia asta a Mintii Universului, care se manifesta fara vreo intersectie cu Inima,
Inteligenta fiind proprie Inimii si doar acesteia 🙂
–
Jocul a ajuns…la Maduva,
Minte VS Inima
🙂
prin urmare in Patria Mintii va descaleca Inteligenta Artificiala, adica Desteptaciunea,
iar in Patria Inteligentei, care e Inima, va descaleca chiar Viata:),
pentru ca ‘a doua venire a lui Hristos’ e o…Rasarire a lui in Inimile Oamenilor :),
prin urmare… asteptati l pe Hristos privind inspre Imparatia lui Dumnezeu, care, dupa cum vi s a spus,…e in voi :))
–
chiar ti a placut ce am scris?…sau ce?!:)))
io scriu ‘in direct’, asa ca daca pierzi firul…sint sanse sa nu prea mai pricepi ce zic:), de unde rezulta ca matale…esti pe fir:))
asa ca…indemnul meu catre matale este acesta,
ramai Prost!
🙂
p s nici nu stii cit drag am pus in indemul asta:)))
Spirit întreprinzător, cu mare expertiză în investirea judicioasă și pe termen lung a banilor în industria ospitalității și a turismului românesc, omul de afaceri libanez Mohammad Murad, acest Mr. All inclusive al litoralului românesc, a știut să speculeze toate oportunitățile ivite din ignoranța și incompetența tuturor celor care au condus destinele turismului din România timp de 32 de ani. Ajutat politic, după cum însuși mărturisește, de țărănistul Ion Diaconescu a pus bazele unor investiții de sute de milioane de euro pe termen lung, în industria hotelieră de la munte,de pe litoral și din București. Proiectele sale se finanțează unul pe celălalt iar extinderea lor este inevitabilă, așa că bunele sale intenții vizavi de dezvoltarea turismului românesc sunt mai mult decât vizibile. Din cauza nevoilor crescânde a locurilor și condițiilor din penitenciarele românești pe de-o parte și a pretențiilor la fel de mari ale penalilor politicieni români, pe de altă parte, eu i-aș fi concesionat Doftana pe 100 de ani, nu pe 49, cu condiția de a nu schimba obiectul de activitate și obligativitatea creării unor condiții de lux exclusiv pentru politicieni. Cred cu tărie că inclusiv fosta ministereasă a Turismului, cotroceneasa blondă, precum și mulți alții care se simt cu „musca pe căciulă” și cu „scheletul în dulap” ar achiesa acum aceastei acțiuni pur juridice. În rest, îi urăm d-lui Murad Mohammad să ajungă un adevărat Ministru al Turismului în țara în care nici-un român nu a fost în stare!
Ma intreb daca Doftana a fost chiar inchisoare sau mai degraba sanatoriu de boli psihice. Sa devina comunisti ilegalisti, de bunavoie adica, de partea bolsevicilor, trebuie ceva disfunctional, nefunctional sau problematic la minte. Cei de acolo au devenit sau au fost „taticii” batausilor care au facut colectivizarea cu forta, ai tortionarilor – acele maimute bolnave, neputincioase intelectual, cu tulburari agresiv-compulsive din inchisorile comuniste, etc. Toate ranile pe care le-a lasat comunismul si de acolo vin. Niste inculti dusi cu capul.
Chestia cu întâlnirea de ieri cred ca a fost făcute special sa scrie peste tot despre intinirea de la Kiev,pentru ca altfel era un fiasco.Cine erau cei trei de la răsărit.Sa nu uitam ca I.este un ardelean serios si bun de tocat varza pe el.
Un cântec țigănesc de la radio zice ,,Mi-a plecat…bărbatul iar,Nu-i nimic/A plecat la aprozar,Nu-i nimic/Cinci sute a cheltuit,Nu-i nimic/..,…asta pentru ca sunteți în vacanta.
Emblema MM este peste tot o rușine.Vad cum comentariile sunt mai interesante decât articolul,
Romanul ca de obicei facut la DINTI!
Investitorul ioradnian Mohammad Murad a cumparat ruinele inchisorii pentru pamantul din jurul ei. Cate hectare a cumparat pe nimic in numele asa zisei investitii!!!???. El face un hotel pe ruinele inchisorii. Sa fim seriosi. Ce hotel este ala!. Omul de fapt vrea sa faca un complex turistic in acea zona, la cat pamant a luat pe nimic. Inchisoarea Doftana ar trebui sa faca parte din patrimoniu national si introdusa in sintemul turistic al tarii. Trebuia adusa de catre statul Roman la starea initiala. Face parte din istoria noastra si trebuia transformata in muzeu. De 30 de nu ne intereseaza nimic, am lasat totul in paragina si asteptam investitorul precum MESIA. Sa comentezi 30 de ani conducere RETARDATA in tara asta este mult pentru rezistenta intelectuala a unui om lucid.
PS. MESIA Mohammad Murad fa ce vrei tu cu acea inchisoare, pe acele locuri, noi nu suntem in stare, suntem prea prosti!
ISTORIA INFIINTARII PENITENCIARULUI DOFTANA ESTE SI MAI INTERESANTA…ACEL DOMENIUL A FOST AL FAMILIEI LUI BOGDAN PETRUCEICU HASDEU. ORI CAND A AJUNS EL MARE JUCATOR IN POLITICA A FACUT O AFACERE CINSTITA CU STATUL SI PE TERENUL DE LA EL S-A CONSTRUIT INCHISOAREA. INTR-ATAT A FOST DE ABSORBIT DE AFACERILE CU STATUL CAT A FACUT POLITICA, INCAT NU A INTELES CA NU ISI IMPINGE FIICA SPRE PERFORMANTA…LA 10-12 ANI AVEA UN VOLUM IMENS DE PREGATIRE, FIRE PLAPANDA SI GINGASA DE FIRE…CI O IMPINGEA SPRE MOARTE, FIIND BOLNAVA DE PLAMANI. POATE CA NU INTAMPLATOR, IULIA HASDEU MOARE DE BOALA PLAMANILOR, PENTRU CA MULTI DETINUTI FAC BOLI DE PLAMANI SAU T.B.C. CUNOSCUT FIIND CA BOLILE DE PLAMANI SE DECLANSEAZA DIN INSINGURARE, ABANDON, ALIENARE, LIPSA AFECTIUNII. DOFTANA ARE O POVESTE CU MULT MAI INTERESANTA DECAT ILEGALISTII LUI GHE GHEORGHIU DEJ SI CEAUSESCU. PRIVIND ACUM VALEA DOFTANEI, TE INTREBI CUM SI-AU CONSTRUIT VILE SI DOMENII OAMENII CU CREIER, VAZAND SI STIIND CA BARAJUL DE SUS POATE RADE TOT IN CAZUL UNEI AVARII…NU AM INTELES CUM POTI SA ITI CONSTRUIESTI O CASA IN CALEA APELOR INTENTIONAT!..ROMANIA -O LUME PLINA DE MISTERE!
Deci comentariul facut acum citeva zile v-a inspirat…Ma bucur ca ati scris pe subiect. Ma deranjeaza ca tot ce misca in tara mea, nu mai e al nostru. Ma deranjeaza ca orice portita deschisa un pic, a fost practic aruncata din tzitzini ca sa intre liberi „investitorii” de toate natiile si toate culorile…Ma deranjeaza peste cuvinte ca oamenii sint prostiti cu vorbe goale si ma deranjeaza cind maharii cu neuronii chisalitza imi vorbesc cu superioritate din virfu’ buzelor si MINT cu o nerusinare de nedescris cind vine vorba de ce a fost in tara asta in comnparatie cu ce e acum. Nu va suparati, pt mine tara mea, tara de care mi-e dor din suflet, tara in care ma simt ACASA, a devenit din pacate un gheto ordinar. Asa ceva nu ar fi fost posibil daca ne vedeam de treaba noastra in ’89. Democratia la noi era la alt nivel si nu se compara nimic din felul cum ne traiam viata , cu felul cum traim azi. De cind am plecat de acasa, decenii bune, am uitat sa zimbesc,m practic nu stiu ce e aia ZIMBET. Nu mai rid la glume, nu ma mai distreaza nici un film, nu mai am nici un chef de nimeni si nimic. Viata in vest e „buna rau” si acolo au adus si Romania din pacate.Inca avem oameni cu mintea clara, dar ce folos…nimic nu se schimba, nimic nu se indreapta spre bine. Se vrea ca-n”vest”, adica ca acolo unde dreptul tau e sa taci si sa muncesti, n-ai voie sa spui nimic negativ ca cica nu exista asa ceva…vestul nu are probleme, el are doar solutii…daca-i intrebi „pe dos”, ma daca ai gasit o solutie, la ce-ai gasit-o daca n-ai nicio problema?II blochezi, schimba vorba, bat cimpii, in schimb vor sa ne faca noua bine, in Romania unde-i de supt la greu…vor sa ne dea lectii la toate si despre tot , chiar daca nu ceri asa ceva sau nu-ti pasa de lectiile altora. „Investitorii” vor sa faca bani si din piatra seaca, iar virusul asta al facutului banilor din orice, a depasit orice limite normale si acceptabile. Din puctul meu de vedere ROMANIA NU E DE VINZARE…cu toate astea s-au gasit destui shmecherashi cu limba dulce si inselatoare, care sa ajunga-n virf si sa faca ce au vrut…cind au fost prinsi, au dat-o cotita, au dat spectacole de milioane, scenarii cum nu vezi nici la Hollywood…apar pe rind la TV sa se vaite, sa le dea lacrimile, sa fie in atentie continuu,da’ pt tara asta n-au miscat un deget spre bine, au distrus-o din temelii…Poate scrieti un articol si pe tema caselor care se pun la dispozitie fostilor presedinti de tara. Adrian Nastase a dat un interviu, in stilul lui superior si shmecher,dar in care a spus de unde se trage legea cu datu’ vilelor la fostii presedinti…eu inteleg ca a dat legea dupa „domnia” tzapului Constantinescu, nu ca era jenant pt tzap sa se mute inapoi la bloc in apartament Ceausist, ci ca sa-si aranjeze lui una in caz ca iesea presedinte…ba mai mult, a deschis calea asa zisei „famelii”regale sa intre in forta prin palate, ca de’ regele era considerat in ’90 fost sef de stat…la cita istorie stie Adi Nastase, cum Doamne iarta-ma i-a scapat faptul ca „regele” a abdicat…sa nu-mi ina nimeni cu teoria chibritului ca a abdicat sub presiune, bla-bla-bla si tra-la-la ca nu ma impresioneaza. Un om cu adevarat decent, nu se preta la ce s-au pretat cotzcarii astoa si de neam asa zis”regal” si politicienii nostri dusi cu pluta…ce mi-s „regalii”, ce mi-s politrucii…toti o apa si-un pamint…As vrea tara mea inapoi ASA CUM ERA…cu bune, rele, asa cum era…sa ma lase-n pace tot maharii astia puchinosi cu vorbe false si nerusinate, tara asta era azi la ani lumina distanta de vestul plin de timpiti si tilhari…vestul e o cloaca, o gloata de analfabeti cu pretentii de domni, doamne…numai cine nu-i cunoaste ii mai crede…Nu mai lasati tara asta pe mina golanilor si hotilor…NATIONALIZARE si afara cu toate natiile straine. Nu poti amesteca rasele, e o prostie fara pereche…fiecare la el acasa, cu scoala si traditiile lui…Avem o tara superba si culmea e ca inca mai e bogata…sa vedem cui se da in final fiecare graunte de nisip si fiecare pietricica…de nu or vinde astia si drumul pina in centrul pamintului si tot ce e de-a lungul acestui drum… Intelegeti dvs ce vreu sa spun…Aia e.
poate face afaceri cu „nishte americani”…….
Sa presupunem ca face investitoru’ un hotel pe locul fostei puscarii. Sa-mi fie cu iertare dar ca sa te duci sa dormi intr-o camera care a fost o celula sinistra, inseamna sa ai ceva reglaje gresite la culbutori sau la aprindere!
@cib
Stiti cum se spune,”gradina e mare”.
Acum veti spune ca e cinism dar nu e.Peste 6 luni o buna parte din cei liberi ii vor invidia pe cei din puscarii.Caldura,Cazare,Mancare,Apa,Igiena-GRATIS.
Sunt puscariasi,parsaiasi profesionisti care pur si simplu nu se pot obisnui afara.Cum ies,o fapta la misto si inapoi la odihna,la dormitor,la facultate.Sau vine iarna si la fel o fapta si se baga inapoi la caldurica.PE BUNE.NU SUNT GLUME.
Cat despre doftana,campina,comunismul romanesc,adevarul istoric e cunoscut,si de la atentatul din parlament din 1920 parca,de ce a fost interzis partidul comunist,cine erau cei vreo 1.000 de membrii,ce ar mai fi de spus,dej,cica o pastiluta radioactiva sub scaunel dupa o vizita si cancer galopant,ceausescu se stie,unii barfesc inclusiv ca astia doi cam relatii nepotrivite cat au fost inchisi impreuna,va explica mai bine la profetii despre trecut silviu brucan,stati ca am uitat ca nu mai e pe aici,atunci sa ia cuvantul idolul femeilor de la apaca petre roman.
Toate Bune!!!
Foarte interesantă și plină de peripeții, vorba vine, excursia ,drumeția dumneavoastră până la Doftana ,Maestre ! Închisoarea Doftana,” locația de bază a ilegalități comuniste „a devenit o ruină ! E bine că cineva, un om cu imaginație, cu viziune în afaceri și cu bani ,vrea sa investească în acest loc ,dar cred că ,mai întâi , ar fi necesară o sfințire a zonei respective de către un preot cu har ,pentru ca turiștii cazati în viitorul hotel ce se va construi aici să
nu se trezească în miez de noapte cu niște urlete de durere venite din suferința celor care au populat cândva celulele acestei închisori fără putința de a fi eliberați și de a-și mântui vreodată sufletele și conștiința !Vă mulțumim pentru un editorial de excepție foarte interesant ,Maestre Ion Cristoiu !Un sfârșit de săptămână binecuvântat vă dorim , Maestre!