Mă întrebam pe 14 noiembrie 2014: Sunt românii capabili, duminică, la al doilea tur, de o Revoluție prin vot?

Moto: „Anunț de pe acum că așa cum am procedat în întreaga campanie, cum am procedat de mai mult timp între cele două tururi, voi căuta să-mi păstrez luciditatea în furtuna de zbierete pro și contra din jurul meu.” (Evenimentul zilei”, joi, 6 noiembrie 2014)

Am pus acest Moto luat dintr-un comentariu publicat în „Evenimentul zilei”, pe care l-am reluat și pe cristoiublog.ro, din credința că trebuie să-i avertizez pe cititorii și telespectatorii mei, tot mai puțini în aceste zile de patimă electorală sălbatică, o patimă care va trece (garantez) la scurt timp după anunțarea rezultatelor, să nu se aștepte de la mine la chibițăreală electorală pro sau contra.

Spuneam în articolul citat din „Evenimentul zilei”, că am votat în primul tur cu Klaus Iohannis. Voi vota în al doilea tot cu Klaus Iohannis. Nu-mi îndemn cititorii și telespectatorii să mă urmeze, deoarece cred, cred sincer, că românii trebuie să voteze după cum îi duce pe ei capul, și nu după îmboldelile noastre, ale liderilor de opinie. Misiunea noastră e să le oferim informații corecte și comentarii lucide pentru a le înlesni o decizie corectă. În niciun caz misiunea noastră nu e de a fi agent electoral al unuia sau altuia dintre candidați.

Sub acest semn să purcedem la analiza a ceea ce mi se pare mie mai important, dacă nu cel mai importat la primul tur de scrutin de anul acesta.
În cîteva comentarii anterioare, dar și în cîteva intervenții la Realitatea TV, am subliniat importanța deosebită a locului al treilea în rezultatele celui de-al doilea tur.

O recapitulare a alegerilor prezidențiale postdecembriste ne poate ajuta în radiografia rezultatului din 2014.
Dacă ierarhizăm locul al treilea după procentajul obținut de titular vom avea următoarea situație:

• Petre Roman – 20,54% în 1996. A cîștigat Emil Constantinescu, după ce Petre Roman a anunțat că-i dă voturile.
• Crin Antonescu – 20,02% din 2009. A cîștigat Traian Băsescu, după ce Crin Antonescu a anunțat că-i dă voturile lui Mircea Geoană.
• C.V. Tudor – 12,56% în 2004. A cîștigat Traian Băsescu, după ce C.V. Tudor a anunțat că-i dă voturile lui Traian Băsescu.
• Theodor Stolojan – 11,54% din voturi, în 2000. A cîștigat Ion Iliescu împotriva lui C.V. Tudor, după ce Theodor Stolojan a anunțat că votează pentru răul cel mai mic Ion Iliescu.
• Gheorghe Funar – 10,88% în 1992. A cîștigat Ion Iliescu după ce Gheorghe Funar a anunțat că-i dă voturile. Nici nu se putea altfel cîtă vreme adversarul lui Ion Iliescu era Emil Constantinescu.

Primul tur al alegerilor din 2014 ne aduce o surpriză de proporții:
Locul al treilea are doar 5,36%! Aproape jumătate din cel mai slab scor post-decembrist, cel al lui Gheorghe Funar în 1992.

E mai mult decît surprinzător că 5% e în ceilalți ani prezidențiali scorul obținut de cel de-al patrulea clasat:

• 2000 – Mugur Isărescu – 9,53, iar cel de-al cincilea clasat, G. Frunda, a obținut 6,21, mai mult decît Cătălin Popescu Tăriceanu în 2014.
• 1996 – G. Frunda – 6,02%.
• 2009 – C.V. Tudor – 5,55%.
• 2004 – Marko Bella – 5,10%.
• 1992 – Caius Dragomir – 4,75%.

Cum se explică incredibilul procentaj obținut de locul al treilea în 2014?
Răspunsul ni-l dau procentajele primilor doi clasați:

• Victor Ponta – 40,44%.
• Klaus Iohannis – 30,37%.

O simplă statistică ne spune că primul clasat Victor Ponta a obținut al treilea scor de prim clasat din istoria postdecembristă, după Ion Iliescu în 1992 – 47,34% și Adrian Năstase în 2004 – 40,93%.

Anul de referință pentru turul al doilea din 2014 trebuie să fie 2004:

1. Ca și în 2004, primul clasat e candidatul PSD-ist.
2. Ca și în 2004, cel de-al doilea clasat, e candidatul unei alianțe anti-PSD.
3. Ca și în 2004, cel de-al doilea clasat are de depășit nu numai handicapul diferenței mari de primul clasat (10 și ceva acum!), dar și pe cel al alianței de două partide care-l susține. În 2004, de exemplu, Traian Băsescu a răsturnat scorul primului tur prin prestația sa extraordinară între cele două tururi, dar mai ales prin angajamentul că, deși, PSD cîștigase parlamentarele, dacă va ajunge președinte, îl va pune premier pe Călin Popescu Tăriceanu. Activul PNL s-a mobilizat atunci în chip extraordinar, animat de gîndul parvenirii la putere.

Ce putem spune despre rezultatul primului tur din 2014 prin raportare la rezultatele primului tur din 2004?

1. Pentru al doilea tur, Klaus Iohannis nu mai beneficiază de avantajul angajamentului că va numi un premier după alegeri. De altfel, din cîte se vede, spre deosebire de Victor Ponta, Klaus Iohannis nu se afișează cu viitorul premier, Cătălin Predoiu.
2. În 2004, Traian Băsescu a beneficiat de cei 12,56% ai lui Corneliu Vadim Tudor. În 2014, Klaus Iohannis ar beneficia de voturile Monică Macovei și ale Elenei Udrea. Admițînd că toți votanții celor două merg la vot (greu de crezut) și că-l vor vota pe Klaus Iohannis (mai mult ca sigur), procentajul însumat va fi de 9,64%. Asta în condițiile în care electoratul lui Cătălin Popescu Tăriceanu, animta de stindardul guvernării, poate ieși la vot în proporție de sută la sută.
3. În 2004, ceilalți 9 candidați de la locul al treilea în jos au obținut, cu excepția lui Marko Bella, voturi sub 2%. Ponderea lor în votul total de la al doilea tur a fost minoră. În 2014, lucrurile stau net diferit. De la Monica Macovei, clasată pe locul al cincilea cu 4,44%, sunt candidați cu scoruri însemnate în economia finală a votului: Dan Diaconescu – 4,03%, C.V. Tudor – 3,68%, Kelemen Hunor – 3,47%, Theodor Meleșcanu – 1,08%. Această parte a clasamentului arată tendința de vot. Nu rezultatul lui Victor Ponta ar trebui să îngrijoreze electoratul anti-PSD, ci rezultatele lui Dan Diaconescu și C.V. Tudor. Spre deosebire de Monica Macovei și de Elena Udrea, cei doi n-au beneficiat nici de sprijinul intelectualilor, nici de aparițiile pe televiziuni. De ce au fost ei votați și nu Victor Ponta? Pentru electoratul lor, Victor Ponta a fost prea proeuropean. E greu de crezut că cei care au votat cu Dan Diaconescu, condamnat în primă instanță pentru corupție, vor vota în al doilea cu Klaus Iohannis.
4. Dacă PNL și PDL nu s-ar fi concubinat, la sfaturile diversioniste ale lui Cozmin Gușă, consultantul politic al Elenei Udrea, și ar fi avut fiecare candidat la președinției, altfel ar fi stat lucrurile înaintea celui de-al doilea tur. Unul dintre candidații de Dreapta ar fi fost pe locul al doilea cu un scor foarte bun. Un alt candidat ar fi fost pe locul al treilea cu un scor onorabil. La turul al doilea, aceste scoruri s-ar fi adunat automat din antipatie față de PSD.

Strategii ACL trebuie să rezolve din acest punct de vedere două probleme:
Atragerea a cît mai mulți alegători ai Elenei Udrea și a Monicăi Macovei. Aducerea la urne a cît mai mulți alegători de Dreapta, care, de obicei, stau acasă.
Pentru aceasta, în ultimele zile, Klaus Iohannis a lansat provocarea privind Legea amnistiei.

Desigur, cum remarca bine Adrian Năstase, Legea poate fi respinsă acum de Parlament și reintrodusă mai tîrziu sub o altă formă. Klaus Iohannis știe că nu se poate convoca Parlamentul peste noapte. N-ar veni nici ai lui în aceste condiții. De ce insistă totuși? Știe că Victor ponta nu-și poate permite să fie categoric pentru respingerea legii acum, înainte de turul al doilea al turului de scrutin. Pînă la urmă, mai toți cei din mașinăriile de partid, inclusiv din cele ale PDL și PNL – primari, șefi de județe – speră într-o Lege a amnistiei. Victor Ponta ezită să respingă Legea amnistiei acum, pariind pe trecerea de partea sa a corupților din mașinăria lui Klaus Iohannis. Klaus Iohannis, brusc macoveizat, pariază pe stîrnirea electoratului lui Traian Băsescu, sedus – crede candidatul ACL – de radicalizarea sa în privința anti-corupției. Klaus Iohannis pariază și pe o stîrnire a electoratului de Dreapta, care ar trebui să vină la urne pentru a apăra DNA.

Concluzia concluziilor:
Confruntarea de duminică rămîne cea dintre mașinăria de partid și Revoluția prin vot.

Sfatul meu pentru cititorii „Evenimentului zilei”:
Nu trebuie să vă dați peste cap duminică pentru a afla scorurile din sondaje.
Urmăriți prezența la vot.
Dacă e uriașă față de primul tur, Klaus Iohannis e președinte. Dacă e la fel sau mai mică, Victor Ponta e președinte.

Eu unul voi vota, ca și-n primul tur, cu Klaus Iohannis.
Jurnalist sceptic fiind, nu cred într-o Revoluție la vot.
Știind însă că Istoria e plină de hachițe, nu pot exclude Revoluția la vot.

Întrebarea rămîne:
Sunt capabili românii de o Revoluție prin vot?!