Majoritatea românilor consideră că situaţia generală a ţării este mai rea comparativ cu cea din urmă cu 30 de ani, potrivit rezultatelor unui sondaj INSCOP

Macron între scheletele napoleoniene și afacerea Pegasus

Regele Marocului Mohammed VI și alți 50000 de utilizatori pe lista Pegasus[1]

Spioni de secole și-au ațintit privirile asupra celor care modelează destinele națiunilor: președinți, prim-miniștri, regi. Chiar și aceștia au în buzunar, în secolul XXI, un smartphone. Și de aici până la utilizarea unui program soft de spionare nu este decât un pas. Trei președinți, 10 prim-miniștri și un rege, în afară de jurnaliști au fost pe lista de persoane spionate în ultimi ani cu softul Pegasus. Niciunul dintre cei mai importanți lideri aflați pe listă nu au oferit iPhone-ul sau dispozitivul Android spre verificarea către publicația The Washington Post sau către una dintre cele 16 organizații de știri care au examinat lista numerelor de telefon[2]. Asta înseamnă că testarea criminalistică, pe acele dispozitive, care ar fi putut dezvălui infecția cu software-ul spyware semnat de NSO Group, Pegasus, nu a fost posibilă. Cine a livrat softul Pegasus pe telefoanele acestor lideri de țară? Serviciile, organizațiile non-statale sau persoane și firme particulare ajunse în posesia produsului NSO Group? Au reușit aceștia să transforme aceste dispozitive extrem de personale în spioni de buzunar capabili să urmărească aproape orice mișcare, comunicare și relație personală a unui lider național? Dar iată cine este pe lista cu telefoanele infectate: trei președinți în funcție, francezul Emmanuel Macron, irakianul Barham Salih și sud-africanul Cyril Ramaphosa; trei prim-miniștri actuali, Imran Khan din Pakistan, Mostafa Madbouly din Egipt și Saad-Eddine El Othmani din Maroc, șapte foști prim-miniștri, care, conform amprentelor de timp de pe listă, au fost plasați acolo când erau încă în funcție- Ahmed Obeid bin Daghr din Yemen, Saad Hariri din Liban, Ruhakana Rugunda din Uganda, Franța Édouard Philippe, Bakitzhan Sagintayev din Kazahstan, Noureddine Bedoui din Algeria și Charles Michel Belgia și un rege Mohammed VI din Maroc. Lista devoalată de presă conține 50000 de numere de telefon. Examinarea criminalistică efectuată de Amnesty Security Lab pe 67 de smartphone-uri afiliate cu numerele de pe listă a dus la descoperirea că 37 dintre ele, au fost fie penetrate cu succes de Pegasus, fie au arătat semne de tentativă de penetrare. Analizele efectuate de Amnesty au constatat, de asemenea, că multe dintre telefoane au prezentat semne de infecție sau tentative de infecție la câteva minute sau chiar secunde după marcajele de timp care au apărut pentru numerele lor pe listă. NSO Group- doar unul dintre cei câțiva jucători majori de pe această piață – spune că are doar 60 de clienți care au cumpărat softul dintre care 40 sunt agenții guvernamentale. În fiecare caz, spune compania, țintele ar trebui să fie teroriști și criminali, pedofili, lorzii drogurilor și traficanți de persoane. Compania spune că interzice (!?) în mod specific vizarea cetățenilor care respectă legea, inclusiv a oficialilor guvernamentali care își desfășoară activitatea obișnuită. Oricât de frecvente ar fi spionarea liderilor naționali în general, dezvăluirile publice cu privire la această operațiune provoacă deseori controverse. Când fostul contractor al Agenției Naționale de Securitate a SUA, Edward Snowden, a dezvăluit în 2013 că Statele Unite penetraseră un telefon folosit de cancelarul german Angela Merkel, acest fapt a provocat luni de revoltă în Germania și a tensionat relații dintre Berlin și Washington. Ziarul francez Le Monde a raportat că numerele de telefon ale lui Macron și ale membrilor guvernului din 2019 au fost identificate printre alte mii de numere presupuse a fi fost selectate de clienții softului NSO Group pentru potențiale supravegheri. În acest caz ”franțuzesc”, clientul era un serviciu de securitate marocan neidentificat, potrivit Le Monde. Telefoanele mobile ale președintelui francez Emmanuel Macron și ale celor 15 membri ai guvernului francez ar fi putut fi printre potențialele ținte de supraveghere de către spyware realizat de grupul NSO din Israel, potrivit unui raport publicat de ziarul Le Monde. Procuratura din Paris a anunțat că investighează utilizarea suspectă, pe scară largă, a spyware-ului Pegasus pentru a viza jurnaliștii, activiștii pentru drepturile omului și politicienii din mai multe țări. Forbidden Stories și Amnesty International au avut acces la o scurgere de peste 50000 de înregistrări ale numerelor de telefon pe care utilizatorii softului NSO le-au selectat pentru supraveghere. Potrivit unei analize a acestor înregistrări făcută de către Forbidden Stories și partenerii săi, telefoanele a cel puțin 180 de jurnaliști au fost selectate în 20 de țări de cel puțin 10 clienți ai softului NSO. Acești clienți guvernamentali variază de la autorități autocrate (Bahrain, Maroc și Arabia Saudită) la autorități democrate (India și Mexic) și se întind în întreaga lume, din Ungaria și Azerbaidjanul în Europa până în Togo și Rwanda în Africa.

Amploarea uimitoare a supravegherii jurnaliștilor

Trebuie menționat că este imposibil să știm dacă un anumit număr de telefon care apare în listă a fost compromis cu succes fără o analiză a dispozitivul. Cu toate acestea, Laboratorul de Securitate al Amnesty International, în parteneriat cu Forbidden Stories, a reușit să efectueze analize criminalistice pe telefoanele a mai mult de o duzină dintre acești jurnaliști dezvăluind faptul că 37 de telefoane au fost infectate printr-o breșe de securitatea a iPhone-urilor. Numerele de telefon filtrate, pe care Forbidden Stories și partenerii săi le-au analizat de-a lungul lunilor, dezvăluie pentru prima dată amploarea uimitoare a supravegherii jurnaliștilor și apărătorilor drepturilor omului – în ciuda afirmațiilor repetate ale NSO Group că instrumentele sale sunt utilizate exclusiv pentru a viza criminali și teroriști – și confirmă temerile susținătorilor presei cu privire la domeniul de aplicare al spyware-ului folosit, în general, împotriva jurnaliștilor. În total, Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor (CPJ) a documentat anterior acestui caz 38 de alte cazuri de ”programe spion” – dezvoltate de companii de software din patru țări – utilizate împotriva jurnaliștilor din nouă țări din 2011. Eva Galperin, directorul securității cibernetice la Electronic Frontier Foundation (EFF), a fost unul dintre primii cercetători în domeniul securității care a identificat și documentat atacurile cibernetice împotriva jurnaliștilor și apărătorilor drepturilor omului din Mexic și Vietnam, la începutul anilor 2010. ”La acea vreme majoritatea atacurilor malware erau mai puțin sofisticate decât sunt astăzi”, a explicat ea. „În 2011, primeați un e-mail, iar e-mailul trimis către computerul dumneavoastră avea un malware-ul conceput pentru a se instala pe acestaAbia în jurul anului 2014 a devenit populară o abordare de tip ”mobil-first” de spionare a jurnaliștilor,pe măsură ce smartphone-urile au devenit omniprezente”, a declarat ea.

„Ingineria socială” versus „zero-click”

Clienții companiilor precum NSO, Hacking Team și FinFisher (producătoare de spyware) au folosit de-a lungul timpului „ingineria socială” pentru a trimite mesaje special concepute către țintele lor, adesea atrăgându-i cu potențiale informații ce vizau membrii familiilor lor. Țintele trebuiau să facă doar clic pe un link pentru ca malware-ul să fie instalat pe telefoanele lor. Jurnaliștii sunt ținte evidente pentru servicii fiind mereu în căutare de noi surse de informații – deschizându-se ușor în fața încercărilor de phishing – și pentru că mulți nu respectă adesea „cele mai bune practici din industria IT privind securitatea digitală”. Încă din zile de început ale lansării aplicației, instalarea spyware-ului Pegasus pe smartphone-uri a devenit mai subtilă decât cele de până atunci (unele dintre primele infecții cu Pegasus ale jurnaliștilor au fost identificate în Mexic în 2015 și 2016). O versiune inițială a Pegasus, din 2016, infecta telefoane cu ajutorul unor linkuri de phishing trimise prin SMS sau e-mail. De atunci, însă, capacitățile de atac au devenit sofisticate. Acum, infectarea cu Pegasus nu necesită acțiune din partea utilizatorilor exploatând vulnerabilități din sistemul de operare al dispozitivului (de aceea sunt necesare upgradările softului telefonului permanent). În 2019, WhatsApp a dezvăluit că soft-ul NSO a fost folosit pentru a trimite malware către 1400 de telefoane prin folosirea unei astfel de vulnerabilități – doar printr-un apel pe WhatsApp, telefonul țintă putea fi infectat cu Pegasus, chiar dacă persoana nu a răspuns la telefon. În loc ca ținta să facă clic pe un link pentru a instala spyware-ul, așa-numitele exploatări „zero-click” permit atacatorului să preia controlul telefonului fără niciun angajament din partea țintei. Odată instalat cu succes pe telefon, programele spion Pegasus oferă atacatorului acces complet la dispozitiv și, prin urmare, posibilitatea de a ocoli chiar și aplicațiile de mesagerie criptate precum Signal, WhatsApp și Telegram. Pegasus poate fi activat după bunul plac până când dispozitivul este oprit. De îndată ce este repornit, telefonul poate fi reinfectat. Potrivit experților operatorii Pegasus sunt capabili să înregistreze de la distanță audio și video, să extragă date din aplicații de mesagerie, să utilizeze GPS-ul pentru urmărirea locației și să recupereze parole și chei de autentificare, printre altele.

„Hit-and-run”

Faptele de spionaj ale guvernelor s-au îndreptat în ultimii ani către o strategie „hit and run” pentru a evita detectarea: infectarea telefoanelor, exfiltrarea datelor și ieșirea rapidă din dispozitiv. Inteligenta artificială a preluat acum controlul informațiilor. Ea va face posibilă procesarea într-un singur centru de putere a unei cantități uriașe de informații. Se poate ca sistemele centralizate să fie chiar mai eficiente, pentru că inteligenta artificială funcționează cu atât mai bine cu cât are mai multe informații. În acest fel, marele handicap al regimurilor autoritare în secolul 20 – dorința de a concentra informația și puterea în același loc – ar putea deveni avantajul decisiv al acestor regimuri în secolul 21.

Macron vizat de Pegasus în turneul diplomatic din Africa

Numărul de telefon al lui Macron a fost adăugat pe listă pe măsură ce se pregătea să se angajeze într-un turneu prin Africa, în martie 2019, cu escale în Kenya și Etiopia. La acea vreme, vecina Marocului, Algeria, se afla în frământări interne. Conducătorul său autoritar, de lungă durată, Abdelaziz Bouteflika, tocmai anunțase că nu intenționează să candideze pentru realegerea sa. Algeria a purtat un război sângeros de independență față de Franța în anii 1950, iar mulți cetățeni francezi sunt de origine algeriană, cele două țări păstrând legături puternice și relații pe lina de schimb de informații de interes pentru marocani dar și pentru francezi. La acea vreme națiunile din Uniunea Africană ratificau un acord major de liber schimb. Din punct de vedere istoric, comerțul și alte negocieri internaționale au fost ținte majore pentru colectarea informațiilor guvernamentale, deoarece toate părțile caută o perspectivă asupra gândirii partenerilor lor de negociere. Pe acea listă lângă Macron s-au adăugat cam în același timp telefoanele a 14 miniștri francezi și cel al primului-ministru belgian Charles Michel. „Dacă faptele sunt adevărate, acestea sunt în mod clar foarte grave”, a spus Palatul Elysée într-o declarație. „Se va face o investigație amănunțită asupra acestor devoalări din presă.” Înalți oficiali ai guvernului francez au de obicei acces la dispozitive securizate pentru comunicațiile oficiale, la fel ca în oricare alt stat, dar politicieni francezi spun că unele afaceri sunt tranzacționate și de pe dispozitive iPhone și Android mai puțin sigure. În plus față de iPhone-ul său personal, Macron folosește două telefoane mobile speciale/criptate, foarte sigure, pentru conversații mai sensibile, spun asistenții săi. IPhone-ul său personal este cel mai puțin sigur dintre dispozitivele pe care le folosește în mod regulat și al cărui număr îl împărtășea în mod obișnuit jurnaliștilor înainte ca acesta să fie ales în funcția de președinte. Numărul unuia dintre telefoanele sale personale a fost publicat online în 2017, după ce cineva a furat telefonul unui jurnalist care avea datele de contact ale lui Macron. Însă oficialii familiarizați cu obiceiurile sale spun că de obicei Macron nu folosește niciunul dintre telefoane personale pentru discuții despre informații clasificate, de teama de a nu fi spionat. El rămâne la liniile fixe criptate și la alte instrumente pentru a discuta probleme sensibile, au spus oficialii, vorbind sub condiția anonimatului. Și cu toate acestea președintele francez Emmanuel Macron și-a schimbat numărul de telefon în lumina acuzațiilor potrivit cărora spyware-ul Pegasus l-ar fi putut viza, și a convocat o întâlnire de urgență la Palatul Elysee cu privire la securitatea cibernetică a comunicațiilor.

Adevăruri complicate pentru președintele Macron

Și fiindcă lucrurile nu sunt simple, viața îți oferă din când în când surprize. Comemorând bicentenarul morții lui Napoleon, Macron a îmbrățișat pe deplin vasta moștenire a împăratului în construirea majorității instituțiilor statului francez modern, de la codurile penale și civile până la curtea de apel și liceele. Comemorarea lui Napoleon făcută de Macron este în esență o mișcare politică înaintea alegerilor prezidențiale din 2022. Îi permite să răsfețe alegătorii conservatori pe care îi cucerește cu nostalgia pe care o au mulți pentru ceea ce ei percep ca fiind un moment glorios pentru Franța. De ce aceste încercări de a recurge la istorie? Pentru că el a primit deja critici dure pentru abordarea sa referitoare la istoria Franței, atât din partea liderului de extremă dreaptă Marine Le Pen, cât și a posibilului candidat la președinție conservatorul Xavier Bertrand. Ambii au pus sub semnul întrebării, dar separat, dorința declarată a lui Macron de a „deconstrui” istoria franceză. Le Pen și Bertrand îl acuză pe Macron că cedează în fața celor care folosesc ca arme problemele colonialismului și ale sclaviei pentru a ataca Franța și Occidentul. Vorbim aici de neo-marxiști francezi și nu numai. Macron, la fel ca Bonaparte, nu a crescut la Paris și, ca el, a ieșit de nicăieri pentru a asalta lumea politică și a cuceri puterea într-un timp record. „Îl iubim pe Napoleon pentru că viața lui poartă în ea promisiunea a ceea ce este posibil, o invitație de a-și asuma riscuri”, a adăugat Macron, pentru modul în care pariază pe inițiative îndrăznețe.

Scheletul de sub ringul de dans din Smolensk

Și totuși…scheletele nu se ascund întotdeauna în dulapuri, unele dintre ele se ascund sub ringurile de dans, așteptând o petrecere deosebit de agitată pentru a le disloca. Asta este povestea unuia dintre generalii preferați ai lui Napoleon, César Charles Etienne Gudin de La Sablonniere, ale cărui rămășițe pământești au fost descoperite sub un ring de dans din Smolensk în 2019, la peste 200 de ani de la moartea sa datorată unei ghiulele de tun în timpul invaziei franceze în Rusia în 1812. Scheletul său, cu un singur picior, a fost repatriat în Franța cu un avion privat închiriat de oligarhul rus, Andrei Kozitsin. Nu este un mod rău de a călători pentru un soldat napoleonian. Descoperirea rămășițelor lui Gudin și aducerea lor acasă dezgropă câteva adevăruri complicate pentru președintele Macron. După ce a navigat recent în bicentenarul morții lui Napoleon, cu un discurs trepidant despre virtuțile epocii napoleoniene, Macron se regăsește din nou în focul încrucișat napoleonian care împarte stânga de dreapta în Franța. Descoperirea rămășițelor lui Gudin devoalează câteva adevăruri complicate pentru președintele Macron. Ca un om, adeseori comparat cu împăratul, Macron a decis în 2019 să celebreze întoarcerea rămășițelor lui Gudin cu o comemorare națională și o ceremonie pentru a marca înmormântarea lor la Les Invalides. Acesta ar fi fost un gest simbolic potrivit pentru a însoți încercările lui Macron de a aduce Rusia din zona glacială a relațiilor cu europenii, atunci când Putin a vizitat casa prezidențială de vară, Fort de Bregancon, în 2019. Dar, ca și corpul lui Gudin, a cărui inimă a fost smulsă din piept și îngropată în cimitirul Pere Lachaise, la scurt timp după bătălia de la Smolensk, căruța a venit în fața calului. În urma pandemiei și după arestarea de către Rusia a disidentului Alexei Navalnîi, entuziasmul lui Macron cu privire la acest dar diplomatic adus lui Putin a scăzut. Președintele a refuzat să facă o cerere oficială Rusiei de a repatria corpul și a spus că nu va exista o comemorare națională pentru general la întoarcerea sa în Franța. Întoarcerea cu 180 de grade a lui Macron ar fi putut avea de-a face cu istoricul care se află în spatele poveștii de aducere a rămășitelor lui Gudin, Pierre Malinowski. Fost ofițer al armatei franceze și fost asistent al lui Jean-Marie Le Pen, istoricul este văzut de cercul lui Macron ca o asociere riscantă înainte de alegerile de anul viitor. Fără să fie descurajat de apatia lui Macron, Malinowski a făcut ceea ce ar face toți generalii care ”iubesc” imaginea lui Napoleon: a continuat cu încercarea de a repatria rămășitele lui Gudin indiferent de soluția adoptată de Macron. În imposibilitatea de a obține aprobarea de la statul francez pentru a solicita corpului de la guvernul rus, Malinowksi a trecut printr-o altă ușă legală, eliberând o cerere pentru rămășițele lui Gudin în numele descendenților săi. Dintre descendenți, Albéric d’Orléans a denunțat deschis decizia lui Macron de a nu onora pe cineva care și-a dat viața pentru Franța. O astfel de retorică, care a venit la scurt timp după votul de neîncredere al armatei franceze în Macron, a fost o ”muzică” greu de suportat de urechile președintelui.

„Les Grognards” și rămășitele generalului Gudin

Cu toate aceste impedimente, cu sprijinul unui oligarh rus, așa cum am precizat mai sus, și cu un avion privat, rămășițele lui Gudin au aterizat pe aeroportul Le Bourget lângă Paris, pentru o primire deplin napoleoniană. Coborât din avion între rândurile de Les Grognards în ținută militară completă (grognard-soldat al gărzii imperiale create de Napoleon I în 1804 și care și-a făcut ultima apariție la Waterloo), sicriul acoperit cu tricolorul francez a fost primit cu toate onorurile militare și astfel generalul Gudin a obținut venirea acasă pe care împăratul și-ar fi dorit-o pentru prietenul său. Unde se vor îndrepta rămășițele sale de la aeroport a fost în cele din urmă stabilit de către ministrul veteranilor francezi, Geneviève Darrieussecq. Ajuns la ceremonie, spre surprinderea familiei reunite, Darrieussecq a anunțat că rămășițele lui Gudin vor fi îngropate la Les Invalides cu omagiu național complet pe 2 decembrie, aniversarea victoriei franceze la Austerlitz. Asigurarea că Gudin va fi îngropat la Les Invalides printre cei mari și cei mai buni ostași ai Franței va veni ca o ușurare pentru descendenții săi, cu siguranță, dar și pentru cei pregătiți să-l abandoneze pe Macron în cazul în care el va trăda trecutul militar francez. Gudin a fost, la urma urmei, un general al cărui nume a fost înscris pe Arcul de Triumf și care are un bust la Versailles. Acest lucru nu l-a împiedicat pe primarul orașului natal al lui Gudin, Montargis, să declare că pur și simplu „nu aveau mijloacele de a construi un mausoleu pentru” general. Făcându-i loc lui Gudin la Les Invalides, Macron și-a păstrat mesajul către Napoleon, dacă nu slugarnic, atunci cel puțin potrivit cu momentul. Pentru Malinowski, recunoașterea lui Gudin de către Republica Franceză, cu toată pompa și circumstanțele pe care le implică, va conta ca o victorie. După ce a încercat de ceva timp să creeze o alianță franco-rusă și ca prieten al lui Putin, Malinowski a forțat mâna lui Macron în favoarea Kremlinului printr-un amestec de manevre politice și șantaj sentimental. Astfel de victorii, așa cum ar atesta Gudin însuși, sunt greu de câștigat. Macron ar putea face bine înainte de alegerile prezidențiale să se ferească de alte schelete ca să nu devină marioneta lor.


[1] Proiectul Pegasus este o investigație colaborativă care implică peste 80 de jurnaliști din 17 organizații de știri coordonate de Forbidden Stories cu sprijinul tehnic al Laboratorului de securitate al Amnesty International.

[2] Lista celor care au colaborat la investigație preluata din Washington Post : reporterii Timberg and Harwell de la Washington, Birnbaum de la Brussels, Sabbagh reporter la the Guardian, Reed Albergotti din San Francisco; Karen DeYoung, John Hudson și Dana Priest din Washington, Niha Masih și Joanna Slater din New Delhi, Mary Beth Sheridan din Mexico City, Sarah Dadouch in Beirut, Sam Sole of the investigative nonprofit amaBhungane in South Africa, Damien Leloup și Martin Untersinger de la Le Monde, Michael Safi și David Pegg de la the Guardian, Bastian Obermayer și Frederik Obermaier de la Süddeutsche Zeitung; Kristof Clerix de la Knack, Joël Matriche de la Le Soir, Hala Nasreddine, Alia Ibrahim și Hazem Amine de la Daraj, Miranda Patrucic, Vyacheslav Abramov și Peter Jones de la the Organized Crime and Corruption Reporting Project, Holger Stark de la Die Zeit, Jacques Monin de la Radio France și Sandrine Rigaud de la Forbidden Stories.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Macron între scheletele napoleoniene și afacerea Pegasus”

  • N-am rabdare sa citesc balariile conforme ale gheneralului. Interesant e daca Le Petit a fost inregistrat dans le budoire. Iti dai seama ce veselie era pe aia care urmareau show-ul!

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog