Magazinele de pe Pătură

2. Nu război, ci o hîrjoană între Poliție și proprietarii păturilor

Plazza del Popolo din Roma. Domină, în vastul spațiu, tinerii veniți în grupuri de pe Corso. Fetele, în fuste scurte, ciorapi negri, cu sau fără zbenghiul de la gleznă, ascunzîndu-și privirile în spatele ochelarilor de soare, înguști ca o privire suspicioasă. Băieții, în pantaloni cu șolduri largi și glezne subțiri, tunși pînă în creștet. Unii poartă ochelari asemănători cu ai fetelor. Tînăra generație a Romei, tînăra generație a lumii de azi, prin nimic deosebită, ca vanitate, de lungul șir al generațiilor tinere anterioare. Deși turiștii nu lipsesc, cei mai numeroși sînt localnici. Unii stau la taifas pe scările celor două fîntîni din centru. Alții joacă badminton în țarul străjuit de indicatoarele care interzic accesul mașinilor. Puști băgăreți lunecă primejdios pe patine cu rotile. Adolescenții dau sîrguincios din picioare la multibiciclete. Aceste instrumente de umblat sînt aici în număr destul de mare. Nu departe de piață, se află garat un autobuz de la care pot fi închiriate. Suporterii lui A.C. Roma se întorc de la un meci indecis. Unii, pe jos, alții, în autobuze speciale. Și unii, și alții bat din tobe cît mai convingător posibil. Ieșit pînă la brîu pe fereastra unui autobuz, un tînăr entuziast agită revoluționar drapelul lui A.C. Roma, echipă care, potrivit versurilor strigate în cor, e mai bună decît A.C. Milan. Toată lumea din piață chiuie la vederea unui elicopter al Radioteleviziunii Italiene. Se distinge la bord obiectivul aparatului de filmat.

Pe marginile pieței se înșiruie în soare magazinele de pe pătură. Din cînd în cînd, în depărtare, își face apariția o motocicletă a Poliției. Ca la un semn, magazinele se închid. Proprietarul își strînge la iuțeală pătura, o ia în spinare și o șterge din loc. La sosirea echipajului, asfaltul e gol-goluț. Magazinele au dispărut. Nu peste noapte, cum zice metafora, ci peste o clipă.

Putem vorbi de un război între Poliție și proprietarii magazinelor de pe pătură? Am serioase îndoieli. O scenă văzută pe treptele de la Sacré-Coeur din Paris m-a convins că e vorba mai mult de o hîrjoană decît de o conflagrație. Ca și la Roma, treptele gemeau aici de magazine pe pătură. Abia dacă găseai unde să poți pune talpa pentru a urca pînă sus, la Basilică. Reușind totuși să ajung lîngă treptele celebrului edificiu, am putut remarca, privind la terasele din vale, o mișcare de vălmășeală și neliniște provocate de eminența unui taifun. Magazinele de pe pătură dispăruseră ca și cum nici n-ar fi fost. Pe una dintre terase își vîrîse botul o mașină a Poliției. Ca să fiu exact, trebuie să spun că nu toate magazinele de pe pătură, ci numai cele de pe terasa unde se ivise vehiculul se închiseseră. Proprietarii își strînseseră mărfurile cu o dexteritate de nebănuit, își înșfăcaseră magazinele, transformate acum în desagi, și o șterseseră la cîțiva metri distanță. De acolo arătau către polițiștii descinși din automobil ceva ce se voia zîmbet. Adică proprietarii își adunaseră lucrurile, dar nu-și aruncaseră păturile în spinare. Le țineau de cele patru colțuri strînse într-unul singur, gata să le înșface și să o ia la goană. Situația corespundea în plan comercial serios unui magazin care, deși închis, n-are încă lacătul pus. La intrare stă însă, absolut descurajantă, o tăbliță cu inscripția Fermé. Reprezentanții ordinii franceze, deși coborîți din mașină, nu par hotărîți a-i urmări pe negrii care au fugit de la fața locului. Nici aceștia nu lasă impresia c-ar fi speriați prea tare. Au rămas totuși la o distanță pe care polițiștii, dacă și-ar propune, ar da-o gata în doi timpi și trei mișcări! Am însă impresia că ei nu vădesc nici o ambiție în acest sens. De altfel, contravenienții sînt prea surîzători pentru niște oameni care ar trebui să fie în preajma unei perechi de cătușe. E limpede că între ei și Poliție e un pact tacit, în virtutea căruia totul e o comedie. Polițiștii se fac că-i prind. Iar negrii se fac și ei că se sperie. După cîteva minute, spectacolul, ca orice spectacol de pe lumea asta, ia sfîrșit. Polițiștii urcă în mașină și pleacă. Negrii se întorc și-și redeschid magazinele. A rămas în urmă doar o întîmplare. Asupra căreia s-au năpustit, ca o haită de lup flămînzi, sutele de turiști, ca s-o înghită cu privirile și s-o retrimită, în amintirea încăpătoare ca un stomac, pentru a o evacua peste o oră. De unde trag concluzia că și raidul polițist face parte din plăcerile puse la cale pentru călătorii străini.

(Va urma)

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii