Magazinele de pe Pătură

5. Cînd ești în străinătate mergi dacă poți numai pe jos

Îndrumătorii de pe vremuri cereau literaturii și artei să reflecte viața. Nu știu cît de entuziaști au fost cei care au dat curs acestei mărețe indicații. Unii au făcut-o din convingere. Alții, probabil, din plăcere. Acum spun cu toții c-a fost vorba de sula vîrîtă în coaste. N-am însă nici un dubiu în ce-i privește pe autorii de ghiduri. Aceștia manifestă o atît de mare atenție la prefacerile din realitate că ar putea stîrni aplauzele lui Stalin, personal. Sub acest semn, era imposibil ca un ghid al Seulului să nu se refere pe larg și la comerțul ambulant. Din cele douăzeci și șase de obiective turistice asupra cărora poposește ghidul Travel Koreea Your Way de Richard Saccone, cinci sînt piețe: Namdaemun, Myongdong, Tongdaemun, It’Aewon, Insadong. Potrivit cărții, toate merită vizitate. Vizitate e un fel de a spune, fiind vorba de locuri ghiftuite de mărfuri, îndemnul e de fapt unul la cumpărare. Din acest punct de vedere, ghidul nu-și precupețește metaforele. Despre Myondong, precizarea că e un fel de Beverly Hills al Coreii are menirea de a descuraja nițel avîntul spre cumpărare. În schimb, cîntarea pieței Tongdaemun te face să nu-ți mai găsești locul pînă n-o pornești în goană spre ea. Chiar la București fiind, anunțul că aici prețurile sînt mici și, pe deasupra, negociabile, te-ar îmboldi să te urci în primul avion, și pînă la Tongdaemun să nu te mai oprești. Toate punctele dedicate activității comerciale sînt înfățișate cu o sîrguință depășind-o pe cea pusă de Balzac în zugrăvirea caselor în care stau, picior peste picior, conți și contese. Aflăm astfel că la Seul pe primul loc se situează piața din Namdaemun, „cea mai mare și mai populară piață din Coreea”. Numără nu mai puțin de zece mii de prăvălii cutreierate zilnic de aproape jumătate milion de cumpărători. Ca să nu te rătăcești printre atîtea mărfuri, ghidul îți pune la dispoziție o hartă. Cercetînd-o, descoperi zguduitorul adevăr că Namdaemun e împărțită în următoarele mari grupuri: Confecții femei, Confecții bărbați, Alte produse textile, Aparatură de bucătărie, Aparatură electronică, Produse de artă populară, Alimente, Produse din import, Accesorii. Acesta în linii mari. În linii mici, lucrurile se complică. Am numărat pe hartă nu mai puțin de patruzeci și nouă de magazine.

Ca orice român, mă dau în vînt după fleacuri electronice. Explicabil de ce, o dată ajuns în Seul, nu mi-am găsit liniștea pînă nu m-am văzut în Yongsan Electronic Arcade. Cuvîntul electronic din această sintagmă era suficient să mă împingă într-acolo. Bănuiam că, fiind vorba de o piață de electronice și nu oriunde, ci în Coreea de Sud, nepoata industriei electronice moderne, mătușa fiind, desigur, Japonia, voi da aici peste raiul aparaturilor sofisticate. Îmi imagineam că în spațiul faimoaselor arcade voi găsi dispozitive la care nici nu gîndești, așa de ale dracului sînt. Nu știu cum s-a făcut, dar n-am reușit să ajung la Yongsan decît spre sfîrșitul vizitei. Beneficiind de faptul că însoțitoarea mă lăsase să răsuflu și eu puțin, am luat-o, într-o după-amiază, spre celebra piață. Se putea ajunge, în zece minute, cu metroul. Deși la Seul, instrumentul acesta e foarte practic și, mai ales, lesnicios, dat fiindcă are doar patru linii, diferențiate prin culori, să le priceapă și analfabeții, am apelat totuși la străvechea noastră învățătură: cînd ești în străinătate mergi dacă poți numai pe jos! Ai următoarele avantaje: a) slăbești; b) nu riști să te încurci în mașinării; c) economisești valută. Ultimul argument – se înțelege – e hotărîtor pentru noi, românii. Sub stindardul lui, am pornit-o per pedes apostolorum de la hotel Lotte din centru, unde ședeam, spre Yongsan Electronic Arcade. Cărînd cu mine, ca un asin, camera de luat vederi, ghidul, harta și o pungă cu mere. Am mers așa, pe dibuite, vreo oră. Cînd am ajuns, toate magazine închiseseră deja. Nu mi-am dat pumni în cap pentru că n-am luat metroul. Yongsan Electronic Arcade s-a dovedit, judecînd cel puțin după vitrine, o imensă dezamăgire. Piața e specializată în piese de schimb pentru aparatură electronică. Dincolo de sticlă, privirile mele întîlneau sîrme, sîrmulițe, diode și alte asemenea complicații, pentru a căror cumpărare trebuie să fii cel puțin absolvent al lui Harvard Institut, secția Electronică.

(Va continua)

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii