Ghidul „A look into Tokyo” vorbește mai mult decît convingător despre piața de mărfuri electronice din capitala Japoniei. Această piață poartă titlul pompos de Akihabara Electrical Products District. Potrivit textului, se găsesc aici șase sute de magazine cu produse electronice de ultimul răcnet, cu atît mai îmbietoare cu cît sînt mai ieftine cu cincizeci la sută decît în restul orașului. Nu de asta am insistat eu pe lîngă însoțitoare să facem o descindere în cunoscutul district. Luasem cu mine computerul personal, sedus de persectiva de a-mi trimite în țară, prin modem, corespondențele de la fața locului. La doar cîteva minute de la intrarea în camera de hotel, am reușit să-i stric computerului transformatorul. M-am gîndit imediat că la Akihabara trebuie să găsesc unul. Am coborît, în aceeași după-amiază, din mașina pusă la dispoziție de organizatori, în plin tărîm electronic. Era, într-adevăr, așa cum glăsuia ghidul, un rai al invențiilor japoneze în materie de scule moderne. Totuși, nu-ți venea să cumperi nici măcar un întrerupător. Erau mult mai scumpe decît în Europa. Japonezii au prețuri mici doar în străinătate. Pe plan intern, ei le mențin la nivelul descurajării totale. Și, în plus, funcționau la tensiunea de 110 volți. Ca să te folosești de unul dintre ele, trebuia să cumperi și, mai ales, să cari, ditamai transformatorul. Pornit în căutarea ustensilei pentru computerul meu, am luat magazin după magazin, apelînd din plin la principiul didactic al exemplului: arătam peste tot transformatorul stricat. Fiecare vînzător îl lua și, după ce îl răsucea pe toate părțile, mi-l înapoi împreună cu declarația: nu ținem așa ceva! Că n-aveau mi se părea într-un fel explicabil. Japonia își are și ea lipsurile ei! Nu înțelegeam însă de ce interlocutorii mi-l dădeau înapoi supărați, atît de supărați că păreau gata, gata să mă bată. Pe drumul către hotel însoțitoarea a avut amabilitatea să se uite la transformatorul meu stricat. Și mi-a explicat imediat enervarea vînzătorilor, Pe transformator scria: Made in Coreea. Cerusem unui japonez un produs din țara concurentă! Ca să nu mai spun că-i supărasem rău de tot nu atît pentru îndrăzneala de a dori să cumpăr la Tokyo ceva ce se fabrica la Seul, ci mai ales pentru că avusesem nerușinarea să cumpăr un produs electronic sud-coreean în loc de unul japonez.
(Sfîrșit)
Un comentariu pentru articolul „Magazinele de pe pătură”