Magistrații spun că se realizează premisele compromiterii unor principii esențiale ale procedurilor judiciare, cum ar fi secretul deliberării

Asociația Magistraților din România (AMR), Uniunea Națională a Judecătorilor din România (UNJR) și Asociația Judecătorilor pentru Apărarea Drepturilor Omului (AJADO) își exprimă sprijinul ferm față de decizia Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), concretizată prin Hotărârea Secției pentru Judecători nr. 1519 din 5 septembrie 2024, prin care sunt evidenţiate riscurile de afectare a independenței justiției şi de încălcare a principiului separației puterilor în stat, create în urma deciziei de centralizare a întregii infrastructuri IT din instanțe la nivelul Ministerului Justiției, în calitate de administrator central al acestei rețele. Centralizarea se va materializa printr-un proces de înrolare în domeniul just.ro a tuturor calculatoarelor din instanțele de judecată, inclusiv servere (ECRIS şi cel pe care rulează Dosarul Electronic Naţional) și calculatoare ale judecătorilor şi grefierilor.

În contextul riscurilor majore mai înainte enunțate, solicităm ferm ca autorităţile statului să demareze demersurile necesare, inclusiv pe cele legislative, pentru a asigura transferul către puterea judecătorească a tuturor atribuțiilor ce revin Ministerului Justiţiei în domeniul IT, vizând instanțele judecătorești, incluzând şi clarificarea relației profesionale a specialiştilor IT cu conducătorii instanţelor, ai căror angajaţi sunt, potrivit legii.

Ne exprimăm îngrijorarea că, din punct de vedere tehnic, sistemul astfel creat va permite accesarea oricăror informații din orice dosar, precum şi accesarea oricărui calculator profesional al oricărui judecător sau grefier, în condiţiile în care sistemul de jurnalizare, care ar putea conduce la identificarea unor astfel de acţiuni, va fi situat la nivelul administratorului acestui sistem centralizat, adică la Ministerul Justiţiei, parte a puterii executive.

Se realizează, astfel, premisele compromiterii unor principii esențiale ale procedurilor judiciare, cum ar fi secretul deliberării, necesitatea asigurării confidenţialităţii datelor personale, a confidenţialităţii procedurilor declarate de lege secrete sau a celor declarate de judecător nepublice, a confidenţialităţii datelor economice şi comerciale care sunt prezentate în litigiile cu profesioniști sau a confidenţialităţii datelor, persoanelor şi activităţilor din faza de urmărire penală şi din procedura de judecată în materie penală.

Soluţia gândită la nivelul Ministerului Justiţiei nu este acceptabilă atât timp cât există simpla posibilitate tehnică de a avea acces la informatiile din dosarele aflate pe rolul instanțelor, în condițiile în care datele create, primite și comunicate de instanțe în procedurile judiciare vor fi gestionate, păstrate şi administrate de puterea executivă.

Toate aceste aspecte sunt de natură a afecta principiul independenţei justiţiei şi încrederea publicului în sistemul de justiție – punând sub semnul întrebării reperele activității instanțelor într-un stat democratic.

De asemenea, interferenţa Ministerului Justiţiei în activitatea profesională a puterii judecătoreşti, prin intermediul Direcţiei Tehnologia Informaţiei şi prin intermediul specialiştilor IT din instanţe care, deşi sunt angajaţi ai instanţelor, totuşi, sunt subordonaţi profesional ministerului, reprezintă o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat, prevăzut de art. 1 din Constituţia României.

În contextul acestei dezbateri, observăm că, în cazul parchetelor, a fost găsită soluţia care implică acelaşi sistem centralizat, dar care nu va fi administrat de Ministerul Justiţiei, ci va fi gestionat la nivelul unităților de parchet: Parchet General, Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Deşi procesul de îmbunătăţire a sistemului tehnologic la nivelul instanţelor, atât în termeni de hardware, cât mai ales în termeni de software, este necesar să se realizeze, fiind întârziat din multe puncte de vedere, acesta nu poate fi făcut prin afectarea principiilor independenței justiției şi separației puterilor în stat.

Astfel de inițiative nu pot fi justificate nici prin invocarea unor angajamente asumate unilateral de puterea executivă în cadrul mecanismului de finanțare prin Planul Naţional de Redresare şi Reziliență care, în ultimă instanţă, pot fi modificate în urma unor discuții la nivelul Comisiei Europene, aşa cum s-a procedat în alte situaţii.

Reamintim că, prin Avizul nr. 24/2021 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) privind evoluția consiliilor judiciare și rolul acestora în cadrul sistemelor judiciare independente și imparțiale, s-a subliniat „importanța tot mai mare a tehnologiei informației pentru viitorul sistemului judiciar și a recomandat ca, acolo unde există, consiliile judiciare să aibă un rol în acest domeniu pentru a proteja în mod adecvat independența sistemului judiciar și a se asigura calitatea activității judecătorilor în viitor”.

În acelaşi sens, în Avizul nr. 26/2023, CCJE a arătat că „măsurile eficiente de securitate și protecție a datelor necesită o supraveghere eficientă și independentă a tehnologiei utilizate de autoritatea judecătorească, așa cum se întâmplă în general în societate. O astfel de supraveghere ar putea prezenta un risc semnificativ pentru independența sistemului judiciar dacă ar fi efectuată de un organism executiv sau de reglementare, cum ar fi o autoritate națională de supraveghere a protecției datelor, iar nu de un organism din cadrul sistemului judiciar” .

În concluzie, în vederea respectării principiilor democratice ale independenței justiției, separației puterilor statului și cooperării loiale între acestea, solicităm ferm ca autorităţile statului să ia măsurile necesare pentru a asigura transferul către puterea judecătorească a gestionării tuturor sistemelor informatice, la nivelul instanțelor, cu excluderea puterii executive – Ministerul Justiţiei din administrarea acestora.