Un om din popor, un băiat căruia i se împlinește visul de a trăi pe cele mai înalte culmi. Ajuns al treilea om în stat, se simte important și chiar crede că se poate să ajungă să ne conducă. Se poate și mai mult, și mai bine! Între preocuparea de bine pentru restul și bine pentru El, M. Ciolacu, se identifică cu țara și veghează la propriul ei bine. A trebuit doar să renunțe la titlul de doctor de la Academia SRI. Explicațiile cum că El studiază cu sârg ar fi fost ridicole. Atât de bine încât a explicat de ce votează guvernul PNL. Doar nu o să întrețină o criză politică chiar în timpul Corona? Ce s-ar întâmpla cu România dacă Vela, Arafat și Tătaru nu ar coordona situațiile de urgență prestabilite?
Echipa lui Ciolacu este și ea inspirată. Coordonată de Paul Stănescu! De funcții negociate. Care pe unde a dorit, cu scopul de a-și asigura șefia partidului. Visul de a ajunge șeful PSD. Ce va fi după? Nici că mai contează! La PSD strategia nu este axată pe un mixt între intelectuali și abili politicieni. Ca un mesaj uniform. Aici, intelectuali sunt marginalizați precum în perioada lui Hrușciov. În fond, la un calcul pragmatic, de ce s-ar înconjura de intelectuali partidul? Aceștia sunt complicați, nu aduc voturi brute și pot deveni periculoși încât să încline balanța, poate chiar împotriva șefului.
La această echipă peticită de lideri autonumiți în care nici măcar propriile interese nu coincid, un purtător de cuvânt mai nimerit ca Lucian Romașcanu nici că se putea. Pe când se ocupa de cultură, acesta era responsabil și de Legea Centenarului printre altele. Așa i-a oferit prilejul lui K. Iohannis să o conteste pe motiv că pentru români războiul nu s-a încheiat în 1918. Atât de vastă este cultura senatorului din comisia de cultură!
Chiar dacă partidele sunt grupuri de interes, ele funcționează pe baza unei ideologii care are ca scop convingerea cetățenilor să le voteze. Pentru că abilitatea unui politician se măsoară în rezultate politice de genul menținerea partidului la putere, funcții cât mai importante pentru proprii săi membri, un impact solid în mentalul societății și cel mai important, o activitate în slujba oamenilor pentru a te menține și a rămâne la putere.
Din toate acestea, Marcel Ciolacu nu se califică. Este un băiat de cartier buzoian care vrea și el să-i calce pe urme lui Dragnea prin dezicerea de el! Este un Hrușciov de România care are o părere despre tot și toate, când categorică, când laudativă dar cu același rezultat, steril!
Plecând de la ideea „matură” de a nu se mai certa cu Klaus Iohannis sau cu PNL pentru că nu-i folosește la nimic (observați nu-i folosește) și că el face un altfel de politică în care construiește (oare ce a construit vreodată) s-a gândit la o strategie (sau i-a fost servită) prin care să devină președintele PSD.
Ca într-un tren la care s-a atașat ca locomotivă a mers prin țară pentru a împărți locurile din tren celorlalți colegi. Locuri cu număr și clasă. După ce a vândut biletele de tren se gândește să facă Congresul PSD. Poate online de teamă de a nu strica cineva echilibrul de democrație izvorât din înțelepciunea liderului de Buzău. În caz că vreun lider se va revolta în fața calculatorului, organizatorii să-l poată pune pe mute până se liniștește. Călătorii din tren trebuie ca pentru biletul primit să voteze cu Ciolacu.
Calitățile unui politician experimentat sunt de a duce partidul la guvernare. Cum PSD are prin aliații săi majoritatea în Parlament, cum de nu este la guvernare? Cât de inspirat să fii să-ți autodistrugi propriul partid? Să coincidă interesele membrilor de partid cu interesele lui Marcel Ciolacu? În teoria politică, când situațiile sunt naturale este greu să provoci schimbări de guvern. În practica de azi, este foarte ușor să-ți legitimezi ideile, în caz că le ai.
În echipa lui Marcel Ciolacu nu se regăsesc juriști adevărați. Altfel, după ce au anunțat că nu votează starea de alertă în formula PNL, a doua zi au părut în fața opiniei publice așa cum sunt: caraghioși! Să nu fi înțeles ce au votat cu o lună înainte sau să nu fi intuit ceea ce face PNL? Probabil prima variantă.
În concluzie, PSD levitează cu concursul celor de la Putere în scopul netezirii căilor spre un mandat legislativ de patru ani. Iar liderul M. Ciolacu este doar un pion în această strategie. Pentru că un politician adevărat acționează, nu tărăgănează.
De ce comparația cu Hrușciov? Pentru că acesta se gudura pe lângă Stalin precum a făcut-o Ciolacu pe lângă Dragnea. Apoi, după moartea lui Stalin s-a dezis de el și a condamnat crimele lui Stalin! Nu mai conta că era în echipa sa!
Ajuns în această funcție de președinte interimar și președinte al Camerei Deputaților, acesta este nevoit să acționeze în diferite domenii. Fără a avea tangență cu diplomația, cu administrația ori cu educația, acesta face uz de partid pentru a acționa prin amenințări sau comparații hilare. Tot cu același rezultat steril. Dacă sovieticii și occidentalii au pierdut ani prin politica sa dezastruoasă (copilăroasă am putea aprecia) așa și România pierde ani din cauza acestui Marcel axat pe ideologia ciolacului!
Intr adevar modul in care actioneaza(cel putin pana acum)pentru pregatirea congresului, seamana f mult cu derularea campaniei prezidentiale. Jocurile erau aranjate, castigatorul se stia, asadar competitorii erau desemnati pe post loser-i. Cum aparea unu mai charismatic (vezi Plesoianu), repede se dadea alarma sa l „impacheteze” , sa nu cumva sa strice planu’ . Reteta pare aceiasi, serviciile iar fac jocurile electorale, altele decat cele desemnate in constitutie pt ele. Suntem in acelasi punct. Daca nu va fi competitie reala, la congresul asta al lor, atunci vom stii cum sta treaba..