Agenția de evaluare financiară S&P a înrăutățit perspectiva ratingului României de la stabilă la negativă și a confirmat calificativul la „BBB-”, ultima treaptă din categoria recomandată investitorilor>

Marea problemă a României: Funcționarea precară a statului

Carte. De ceva timp mă țin să notez cîte ceva din și despre cărțile cumpărate sau primite în ultima vreme. Le-am pus pe toate alături de birou, într-un soi de schelărie improvizată. Fiind duminică, după plecarea echipei de la Telecanal Mir, din Moscova, iau prima carte din așezarea în teanc. Se numește Sociologia proastei guvernări interbelice și a apărut la Rao sub semnătura lui Bogdan Bucur. E un cărțoi de 700 de pagini. Pe copertă, o imagine care spune totul despre esența cărții:

Doi cai conduși de un țăran cu pălărie, în genul lui Moromete în interpretarea lui Victor Rebenciuc, trag o mașină rămasă în pană.

Lucrarea, pentru că lucrare e, beneficiază de Cuvînt – înainte de Ioan Aurel Pop, și Cuvînt – înapoi (genială născocire, pentru postfață!) de Hans-Christian Maner. Prezentarea făcută îmi semnalează că a iscălit Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri, o lucrare ce mi-a atras atenția anul trecut, pentru că a fost publicată cu prilejul Centenarului. Din Concluziile lui Bogdan Bucur rețin considerațiile profunde, valabile și azi, despre slăbiciunea mortală a României interbelice:

„Totuși, marea problemă a rămas, dintotdeauna, aceeași: funcționarea precară a statului și recrutarea coruptă a personalului plătit din fonduri publice. În absolut toate epocile istorice, angajările în aparatul de stat au constituit o modalitate preferată de a satisface diverse complicități personale sau de a recompensa clientela politică, în general, incompetentă profesional și coruptă. Din nefericire, niciodată în istoria României nu au existat proceduri de selecție suficient de puternice – care să fie aplicate efectiv și în mod universal –, astfel încît mecanismele de recrutare a salariaților statului să nu fie înfrînte de dorința oamenilor politici de a-și angaja cunoscuții și apropiații. La momentul la care eu termin de corectat această carte (septembrie 2019), toată lumea pare de acord, în spațiul public, că statul trebuie respectat, în condițiile în care, după cîte rezultă din declarațiile oficialilor, aproape 70% dintre salariați sînt absolvenți la fără frecvență ai unor universități private. Cu alte cuvinte, aparatul de stat, de la toate nivelurile, este constituit din persoane care se află, structural, în zona analfabetismului funcțional și a incompetenței profesionale evidente. Presa relatează, încontinuu, despre asemenea situații care sînt scandaloase la modul absolut. Situația funcționarilor publici a fost, însă, similară și în perioada interbelică, întrucît recrutarea acestora s-a făcut, dintotdeauna, în România, prin nesocotirea interesului public. Așadar, indiferent de calitatea membrilor guvernului – în Regatul României, aceștia erau absolvenți ai unor prestigioase universități occidentale –, starea administrației publice este, astăzi, la fel de proastă ca atunci. Căci, ceea ce contează, cu adevărat, mai mult decît calitatea miniștrilor, sînt procedurile performante de funcționare ale instituțiilor publice și mecanismele corecte de selecție a funcționarilor publici.”

Nu e o carte cumpărată, ci una făcută cadou de Adrian Sârbu. Abia după ce-am frunzărit-o și am citit Concluziile, mi-am dat seama că trebuie să-l întreb pe Adrian Sârbu cine e și ce face autorul. Adrian Sârbu mi-a răspuns mai greu decît de obicei. E în străinătate. Cică nici el nu-l știe pe Bogdan Bucur. Cartea a ajuns la el întîmplător. L-a rugat pe un colaborator, care mergea la Tîrgul Gaudeamus, să-i cumpere cîteva cărți, care i se vor părea acestuia interesante. Respectivul a cumpărat Sociologia proastei guvernări. Văzînd titlul, Adrian Sârbu s-a gîndit să mi-o facă mie cadou.

*

Așchii. Ura lui Arghezi față de cler dă naștere – am mai notat – sclipirilor de geniu al pamfletului. Iată un exemplu:

„Jilțul sfîntului Gherasim va fi mobilat cu persoana vehement pîntecoasă a domnului Calist Botoșeneanul, arhiereu care a luat cuvîntul lui Dumnezeu «Crește-ți și vă-nmulțiți» pe șleau, crescînd în contur și înmulțindu-se în mahalalele Bucureștilor cu stăruința simpaticilor gîndaci de restaurant.” (Tudor Arghezi, Doi episcopi noi, în Facla, 11 februarie 1912).


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Marea problemă a României: Funcționarea precară a statului”

  • Maestre!
    Vă urmăresc, vă admir, vă felicit!
    Obs. :
    – corect este ” Abakumov”, nu Abamucov.
    – corect este : el „copiază”, nu el „copie” , etc.
    Vă salut si vă doresc putere și sănătate în continuare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *