Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

Marea tentație a Chinei: Taiwanul (2)

Pedeapsa istoriei – al treilea Război Mondial

În viitor, decidenții americani trebuie să-și dea seama că Coreea de Nord nu este singura amenințare la adresa păcii în Asia și nici nu este cea mai gravă. China intenționează să invadeze o democrație pro-americană în centrul primului lanț insular, lucru susceptibil să declanșeze al treilea Război Mondial. În lumina acestei realități, cu cât Marina SUA începe mai repede sosirile în porturile din insulă și face exerciții cu militarii taiwanezi, cu atât mai bine. Pregătirile militare din strâmtoarea Taiwan nu sunt o noutate. Un punct standard al discuției dintre oficialii de la Taipei enumeră numărul de rachete balistice pe care Armata de Eliberare a Poporului (PLA[1]) le-a amplasat pe continent și în a căror rază de acțiune este insula. Rachetele au o rezonanță emoțională minimă printre oamenii care nu sunt instruiți în tehnologia militară, inclusiv pentru majoritatea taiwanezilor obișnuiți. Însă pentru militari, utilizare lor  înseamnă o posibilă operațiune reușită. Partidul Comunist Chinez și-a intensificat amenințările în ultimul an în vederea reunificării. Navele de război ale PLA fac acum, în mod evident, exerciții în jurul periferiei insulei, în timp ce avioanele de război ale PLA cercetează în mod curent spațiul aerian taiwanez. Președintele chinez Xi Jinping a declarat la finele lunii martie că Taiwanului se va confrunta cu „pedeapsa istoriei” pentru orice tentativă de separatism, oferindu-i cel mai puternic avertisment de până acum insulei revendicate de China drept teritoriul său sacru.

Un război între Statele Unite și China asupra Taiwanului, va schimba cursul istoriei!

Ostilitatea Chinei față de Taiwan a crescut constant din 2016, când a fost ales ca președinte Tsai Ing-wen, membru al Partidului Democrat Progresist din insulă. China suspectează că Tsai vrea să promoveze o independența consolidată, ceea ce ar trece o linie roșie pentru liderii Partidului Comunist de la Beijing, deși Tsai a spus că dorește să mențină „status quo-ul” și se angajează să asigure pacea. Construcția militară a Chinei amenință vecinii și stabilitatea regională în Extremul Orient dar mai ales pe cea a Taiwanului. Mai mult, expertiza Chinei în războiul cibernetic este bine consolidată și temută. Aceasta a permis hackerilor[2] chinezi să pătrundă în computere și să fure proprietatea intelectuală în special de la companiile producătoare de armament, precum și să facă alte infracțiuni cibernetice benefice economiei chineze (vezi Huawei 5G). Dar îmbinarea capacităților cibernetice în creștere ale Chinei cu cele militare, agresive, se cumulează în aplicarea inteligenței artificiale (AI) în construcția armelor și sistemelor militare sofisticate. Având în vedere gravitatea amenințării cu care se confruntă Taiwanul, este importantă înțelegerea de către comunitatea internațională a intențiilor și  și planurilor Chinei. Americanii trebuie să înțeleagă de ce țara lor s-ar putea afla într-o zi prinsă într-o îmbrățișarea mortală cu China asupra acestei națiuni insulare, iar aliații trebuie să știe ce „părți din piesă” li s-ar putea cere să joace. Dacă va izbucni un război între Statele Unite și China asupra Taiwanului, acesta va schimba cursul istoriei și va produce efecte care se vor repercuta asupra generațiile următoare. Un diplomat chinez din Washington a amenințat în 2018 că China va invada Taiwanul dacă marina SUA ar trimite o navă pentru a vizita insula, lucru cerut de Congresul SUA, Pentagonului, încă de atunci. Este aceasta doar retorică goală sau reflectă intențiile reale ale Beijingului? Este de fapt un pic din ambele. Summitul recent dintre cele două părți, de la Anchorage, Alaska, arată clar că Taiwanul dar și alte probleme de interes pentru SUA vor caracteriza legăturile bilaterale pentru anii ce urmează. În consecință, la sfârșitului anului trecut când Trump a fost învins de Biden, la alegerile din noiembrie, Beijingul a început să solicite o „resetare” a relațiilor bilaterale. Această dorință s-a bazat, fără îndoială, pe convingerea că, odată cu ieșirea din scenă a președintelui Trump, politica SUA față de China va deveni mai permisivă și mai puțin dispusă să conteste ceea ce Beijing percepe drept „liniile roșii” – printre ele Taiwanul, Marea Chinei de Sud și „afacerile interne” ale Chinei în Hong Kong și Xinjiang. Cu toate acestea, apelul Beijingului pentru congresmenii americani, cei care sunt implicați în procesul de elaborare a politicilor de la Washington, nu a fost însoțit de o reducere proporțională a activităților sale amenințătoare din regiune sau a celora care țintesc Taiwanul. În schimb, China și-a susținut presiunea, spunând clar că doar SUA ar trebui să facă concesii. Pentru a înrăutăți lucrurile, Beijingul a citit complet greșit dorința lui Biden de cooperare cu China în combaterea încălzirii globale, atunci când a crezut că Washingtonul se va angaja într-o tranzacție de dragul participării chineze. În schimb – așa cum a arătat clar reprezentantul lui Biden pentru schimbările climatice, John Kerry – SUA nu va schimba colaborarea chineză cu privire la climă (ceea ce SUA numesc „o problemă independentă critică”) în schimbul abandonării de către Washington a protecției drepturilor omului. Statele Unite tratează Taiwanul ca fiind din ce în ce mai mult ca o țară independentă. Administrația Biden pregătește noi orientări care să faciliteze întâlnirea diplomaților americani cu omologii taiwanezi, bazându-se pe o tendință care a început anul trecut. Aceiași „piesă” a lui Trump în altă cheie! Acest lucru vine după ce ambasadorul SUA în Palau s-a alăturat președintelui din Palau într-o vizită recentă la Taipei, devenind primul ambasador al SUA care a vizitat Taiwanul în ultimii 42 de ani. Un ajutor medical constând în 750000 doze de vaccin anti-Covid-19 pe care SUA le-a donat Taiwanului este pe cale să tensioneze și mai mult relațiile cu Beijingul, scrie CNN[3]. Delegația de senatori americani care au mers în Taiwan să anunțe donația a aterizat pe aeroportul Songshan din Taipei cu un avion militar american strategic, de transport, C-17 Globemaster III, capabil să transporte trupe și armament greu. Până acum, delegațiile oficiale americane veneau la Taipei cu avioane C-40, care este versiunea militară a Boeing 737, potrivit agenției taiwaneze Central News Agency. Un analist de politică externă chinez, apropiat guvernului de la Beijing, a calificat gestul drept „cea mai serioasă provocare” a Statelor Unite.

Campania de presiune asupra Taipei-ului

Campania de presiune a Chinei asupra Taiwanului include zece elemente care, în general, sunt menite să interacționeze și să se consolideze reciproc. Unele sunt noi, altele nu. Majoritatea celor care nu sunt noi s-au intensificat în ultimii doi ani. Aceste elemente sunt: vânătoarea aliaților diplomatici ai Taiwanului, constrângerea militară, constrângerea economică, excluderea Taiwanului din organizațiile internaționale unde este încă prezent, presiune asupra corporațiilor străine prezent în China în vedere opririi cooperării cu Taipeiul, presiune asupra aliaților nediplomatici ai Taiwanului, presiune economică, război politic, spionaj cibernetic și spionaj tradițional.

Cum ar putea China să înceapă un război împotriva Taiwanului (scenarii)

Astăzi, există mulți oficiali în Washington, care se opun abandonării conceptului de „ambiguitate strategică” utilizat de zeci de ani cerând în schimb emiterea de garanții de securitate explicite Taiwanului. Oricare ar fi beneficiile pe care acești „avocați” le-ar aduce Americii, dintr-o astfel de schimbare, ar trebui să ia în considerare costul catastrofal care ar cădea asupra Statelor Unite, dacă ar trebui să îndeplinească vreodată promisiunea de a apăra Taiwanul. Răspunsul scurt este: în scenariul cel mai puțin rău, schimbarea ar putea costa locul de preeminență în afacerile globale al Washingtonului și ar putea pune în pericol securitatea SUA – și, în cel mai rău caz, armele nucleare chineze ar putea vaporiza milioane de americani. Astăzi, însă, atât membrii Congresului, cât și lideri de opinie influenți solicită, cu o stridență sporită, să se abandoneze ambiguitatea strategică pentru o garanție de apărare „excesivă” pentru Taiwan. Unele dintre preocupările lor sunt pe deplin valabile și includ dorința de pace în regiunea indo-Pacifică și dorința de a descuraja China să atace o insulă pașnică și democratică. Totuși, ceea ce acești avocați nu abordează în mod corespunzător este raportul cost-beneficiu pentru Statele Unite. Mulți vor recunoaște costul ridicat al victoriei – cum ar fi cei 100.000 de soldați care au fost uciși în Primul Război Mondial sau cei 400.000 din al doilea Război Mondial?. Cu toate că armata SUA este într-adevăr foarte puternică, totuși, nu este atotputernică dovadă fiind Afganistanul în care implicare în luptele cu talibanii și teroriștii au durat 20 de ani.

Preludiul unui atac al Taiwanului similar cu invazia aliată în Normandia din 1944

Orice atac chinezesc va veni  dintr-o necesitate militară, un șoc care îi va lua pe toți prin surprindere la fel ca invazia aliată a Normandiei din 1944, sau ca faimoasele aterizări ale lui Mac Arthur la Inchon în războiul coreean și poate chiar ca blitz-ul Germaniei din 1939 în Polonia, și va fi crucial pentru forța care atacă ca apărătorul să fie în afara poziției de luptă și nepregătit pentru lovitura inițială. Forța care atacă va fi complet pregătită mental, va ști exact ce ar trebui să facă în fazele de deschidere a operațiunilor militare și va fi probabil foarte motivată/îndoctrinată. Aproape sigur așa vor începe atacul chinezii asupra Taiwanului. Un lucru trebuie menționat: faptul că geografia Taiwanului semănă izbitor de mult cu cea a Norvegiei, iar un asalt al plajelor va fi extrem de dificil și deci pregătirea trebuie să fie exemplară. Momentul de început va fi critic pentru atacul chinez. Aceasta începe cu pregătirea prin misiuni și exerciții de recunoaștere aeriană. După ce summit-ul G7 a subliniat importanța păcii și stabilității în strâmtoarea Taiwan, Taipei a raportat, pe 15 iunie (odată cu summitul Rusia-SUA) prezența a 28 de avioane chineze în vecinătatea insulei, între care 20 de avioane de luptă (14 J-16 și 6 J-11), 4 bombardiere H-6K, 2 KJ-500, un aparat Y-8 EW (război electronic) și un aparat cercetare Y-8 ASW. Astfel apar tot felul de mesaje pe care le transmit chinezi, unele diplomatice prin declarații ale oficialilor altele prim misiuni militare/exerciții de pregătire. Este foarte important ca acestea să fie urmărite și descifrate în întreaga lor complexitate. Acțiunea celor 28 de avioane ale Forțelor Aeriene Chineze, avioane de vânătoare și bombardiere cu capacități nucleare, este cea mai mare intruziune de acest fel, în spațiul aerian taiwanez, de până în prezent. De la începutul acestui an, Armata Populară de Eliberare a trimis un număr din ce în ce mai mare de avioane militare în zona de Apărare și Identificare Aeriană din Taiwan (ADIZ). Misiunea despre care vorbim a fost una complexă. Ministerul taiwanez al Apărării a precizat că a trimis avioane de luptă (al căror tip nu a fost specificat/probabil F16) pentru a intercepta formațiunea chineză. Aceasta din urmă s-a împărțit în mai multe grupuri. Cele două avioane KJ-500 (avion cisternă pentru alimentare în aer) au rămas în sudul Taiwanului, sub protecția a 10 avioane J-16 și 6 avioane J-11. Apoi, două bombardiere H-6K au zburat spre sudul insulei înainte de a se întoarce înapoi. Dar alte două, însoțite de 4 avioane J-16 și un H-6 ASW, și-au continuat călătoria, până deasupra bazelor militare taiwaneze Taitung și Chiashan[4].

Derularea invaziei. Obiectivele primare ale loviturilor forțelor speciale chineze

În vederea creării condițiilor optime pentru succes, înainte de lansarea invaziei, China va căuta să paralizeze capacitatea Taiwanului de a comanda și controla propriile forțe, astfel încât atunci când începe faza deschisă a atacului, haosul și indecizia să poată duce la rămânerea unor zone de apărare ale Taiwanului inactive. Pentru a îndeplini acest obiectiv, China va activa echipele forțelor speciale care au fost pregătite cu ani înainte și care se vor infiltra pe insulă pentru a efectua asasinarea unor lideri taiwanezi cheie. Obiectivele primare vor fi liderii cu autoritatea de a ordona forțelor militare instalarea în poziții defensive, a responsabililor de asigurarea faptului că toți apărătorii sunt avertizați și au primit ordinele necesare pentru luptă și a celor însărcinați să mențină ordinea. Aceste echipe vor fi alcătuite din oameni care se prezintă ca turiști chinezi, oameni de afaceri chinezi care lucrează, înainte de atac, de luni sau de ani de zile în Taiwan și – în unele cazuri tulburătoare – cetățeni taiwanezi care simpatizează Beijingul. Unele din ultimele grupuri pot fi alcătuite din civili în poziții cheie ale guvernului, poliției și armatei. Acest ultim grup va fi, de asemenea, esențial în desfășurarea fazelor următoare ale planului. De reținut că unitățile pentru operații speciale chineze sunt o creație recentă a PLA. Primele grupări de forțe speciale din PLA au fost înființate în anii 90. În anii 2000 s-au format unități militare pentru operațiuni speciale, fiecare având seturi de competențe și cunoștințe specializate. Fiecare armă, din interiorul Armatei de Eliberare a Poporului, are un regiment sau un batalion de forțe speciale atașat[5]. În ceea ce privește comando-urile navale, în 2002 marina Armatei de Eliberare a Poporului a creat Jiaolong-ul („Dragonul de apă”). În 2015, aceste unități au evacuat resortisanți străini din conflictul din Yemen, iar în 2017 au recucerit un vas deturnat de pirații somalezi din Golful Aden, ca parte a patrulelor anti-piraterie aflate sub mandat internațional. Cu câteva ore înainte de începerea invaziei, Forțele Speciale Chineze vor fi inserate sub acoperirea întunericului, de pe mare, în câteva locații cheie, izolate. Odată ajunși la țărm, aceștia se vor „lega de colaboratori” (mulți din categoriile menționate mai sus) și se vor deplasa în poziție astfel încât, la un moment dat sau la un anumit semnal, să poată efectua sabotarea infrastructurii critice[6]. Sabotarea va include mijloace de comunicații, rețele electrice, turnuri de telefonie mobilă și va perturba alte mijloace de comunicații, de asemenea, se vor distruge poduri sau vor bloca drumuri specifice care vor fi utilizate de unitățile taiwaneze trimise către apărarea țărmului, odată ce alerta a fost dată. În cele din urmă, vor exista echipe trimise să fie gata să distrugă avioane la sol, rachete în containerele lor de depozitare și piese de artilerie care vizează strâmtoarea. Un alt element cheie al planului lor va fi atacarea cazărmilor, trupelor din detașamentele de securitate însărcinate cu asigurarea securității aerodromurilor și a forțelor de reacție imediată. Fiecare „infiltrat” de trupe chineze va ucide, fiecare avion va fi distrus la sol, fiecare rachetă va fi distrusă înainte de a ajunge la platforma de lansare. Ultima componentă a operațiunii de pre-invazie, dar cea mai importantă, va fi confiscarea a cel puțin trei aerodromuri din teritoriul Taiwanez, aeroporturi care sunt suficient de mari pentru a primi avioane de transport de trupe de invazie și echipamente militare ușoare. Asaltarea unei plaje este ultimul lucru pe care Armata Populară de Eliberare vrea să îl facă. Este mult mai bine să debarce trupe și echipamente de invazie prin avioane de transport și elicoptere, permițând trupelor lor să atace plajele din spatele liniilor de apărare a acestora. Cu mult înainte de a avea loc invazia, China și-a poziționat în prealabil forțele de rachete, concentrările de trupe, activele Forțelor Aeriene și Forțele Navale la mai multe baze de lângă țărmurile Chinei, făcându-le să pară forțe standard plasate la baze militare. Nu va fi nevoie să se efectueze mobilizarea pe scară largă a activelor militare – ceea ce ar elimina ca serviciile de informații americane și taiwaneze să reacționeze – deoarece acestea sunt deja pregătite pentru o lansare „operativă” fără o mobilizare. Cele trei chei ale operațiunilor inițiale ale Chinei vor fi secretul, calendarul și viteza. Este absolut vital ca, atunci când primele rachete își vor atinge țintele, toată lumea de pe insulă să fie șocată și nepregătită. Pentru a atinge acest obiectiv, calendarul va fi critic: dacă încep operațiunile de sabotare prea devreme, autoritățile își vor da seama la timp de ce se întâmplă pentru a trage alarma națională, o așteptare/întârziere va duce la eșuarea misiunii. Asta înseamnă că operațiunile inițiale trebuie să înceapă cu doar 30 de minute înainte de începerea invaziei. Odată ce încep acțiunile sub acoperire, va fi esențial ca acestea să se miște cât mai repede posibil. Viteza va fi critică și odată cu începerea războiului cu cât trupele PLA vor fi mai rapide și vor prelua aerodromurile și vor putea anihila pozițiile de apărare de pe mal, cu atât mai repede pot muta mai multe trupe pe insulă. Dacă China va reuși, dincolo de așteptările sale, în faza de preinvazie, conducerea politică și militară taiwaneză ar putea fi fatal slăbită până la punctul în care atacul principal îi va scoate din război pe taiwanezi în doar 48 de ore. Odată ce sosește „ora-H” (începutul operațiunilor evidente), nu vor mai exista acțiuni secrete și toată lumea va ști ce se întâmplă. Și atunci începe pericolul pentru America! Vestea bună este că armata chineză aproape sigur nu ar putea astăzi să facă o invazie pe scară largă a Taiwanului care să reușească. Chiar dacă câțiva generali chinezi ar fi pregătiți să arunce zarurile, costurile și riscurile implicate de război ar fi enorme și potențial fatale pentru regimul de la Beijing. Strategii PLA știu că mai au un drum lung de parcurs înainte de a-și putea atinge obiectivul. Vestea proastă este că liderii Chinei recunosc obstacolele din calea lor și vor continua să investească în mare măsură într-o strategie de înșelăciune (un fel de maskirovka rusească), de colectare de informații, de război psihologic, de antrenament consolidat și de construire de arme avansate. Cu excepția eforturilor compensatorii, investițiile lor ar putea duce la un conflict care va zgudui lumea și va aduce o imensă tragedie umană.

Manualele secrete, de geografie militară și aviație, ale Beijingului

Manualul de cursuri despre geografia militară a strâmtorii Taiwanului este un manual PLA cu acces restricționat, folosit pentru a preda la seminariile derulate pentru ofițeri superiori de la Beijing. Acesta avertizează cititorii, din datele furnizate de ofițerii de informații aliați prezenți în China, că o armată externă ar putea folosi într-o bună zi Taiwanul pentru a întrerupe liniile comerciale ale Chinei, sugerând că insula ar putea fi folosită ca bază militară de către Statele Unite pentru a bloca China și a submina ascensiunea sa rapidă la statutul de mare putere. Pe această bază, manualul susține controlul fizic asupra insulei ca fiind vital pentru protejarea împotriva blocadelor străine. Importurile de petrol pe cale maritimă ale Chinei, importuri care trec prin strâmtoare, sunt extrem de vulnerabile, „așa că protejarea acestui pasaj maritim strategic nu este doar o activitate militară, ci mai degrabă un act de strategie națională” Acest manual face apoi un pas mai departe, spunându-le cititorilor (militari) că Taiwanul este un punct principal de utilitate pentru blocarea Japoniei. Strâmtoarea Taiwan, menționează el, este o linie de salvare maritimă japoneză care pleacă din Europa și Orientul Mijlociu și, pe baza studiilor PLA, Japonia primește 90% din importurile sale de petrol, 99% din resursele sale minerale și 100% din necesarul său de combustibil nuclear de la nave care călătoresc peste aceste benzi maritime. În total, 500 de milioane de tone de importuri japoneze trec pe lângă apele taiwaneze în fiecare an, 80% din toate navele de containere japoneze călătorind chiar prin strâmtoare, echivalentul unei nave de marfă japoneze la fiecare zece minute. În consecință, aceste ape „vor afecta în mod direct viața sau moartea Japoniei, supraviețuirea sau dispariția acesteia”. Intențiile și planurile PLA pentru cucerirea Taiwanului sunt prezentate clar într-un alt document intern, Forța de autoapărare aeriană japoneză, un manual studiat de ofițerii de la Colegiul de comandă al forțelor aeriene PLA din Beijing. Scopul declarat al textului este de a ajuta piloții și ofițerii de stat major chinezi să înțeleagă punctele tari și punctele slabe ale adversarilor lor japonezi. Îngropate printre sute de pagini de hărți detaliate, coordonate ale țintei, organigrame, date despre arme și imagini de luptă cu avioane sunt următoarele lecții: „de îndată ce Taiwanul se reunifică cu China continentală, liniile maritime de comunicare ale Japoniei se vor încadra complet în limitele de lovire ale avioanelor de luptă și ale bombardierelor din China … Analiza noastră arată că, folosind blocade, putem reduce importurile brute ale Japoniei cu 15-20 %, ceea ce va fi o lovitură grea pentru economia Japoniei … După ce importurile au fost reduse cu 50%, chiar dacă folosesc raționalizarea pentru a limita consumul, economia națională a Japoniei și potențialul de război se vor prăbuși în întregime … blocadele pot cauza ca transporturile să scadă și chiar pot crea foamete în insulele japoneze”. Aceste lecții ilustrează valoarea imensă acordată Taiwanului de Armata Populară de Eliberare și articulează în mod clar rațiuni strategice pentru invadarea insulei și transformarea acesteia într-un „portavion chinez de nesfundat”. Este de remarcat faptul că poziția Taiwanului în centrul Primului Lanț Insular înseamnă că, odată ce va intra sub controlul chinez, marina Armatei Populare de Eliberare va avea accesul asigurat în Pacific și o pârghie imensă asupra statelor vecine. Pentru a atinge această viziune viitoare, notele Armatei Populare de Eliberare afirmă că armata chineză trebuie să stăpânească toate domeniile de război. Cărți precum Știința strategiei militare și Știința campaniilor militare indică faptul că unitățile care atacă Taiwanul vor trebui să fie capabile de asalt amfibiu, manevră, incendii, război urban și război montan. Manualul de teren, Operațiuni armate informatizate, scris de o echipă de ofițeri de la Academia de Comandament a Armatei PLA din Nanjing, indică faptul că ar fi o luptă brutală și sângeroasă. Mai întâi atacurile surpriză ar trebui executate pentru a lăsa calea forțelor terestre să treacă Strâmtoarea. Operațiunile ar include totul, de la atacuri cu rachete balistice la atacuri cu drone, de la infiltrarea cibernetică la războiul spațial și de la raiduri ale forțelor speciale la operațiuni psihologice. Cu toate acestea, invazia Taiwanului ar fi, în esență, să pună „cizme pe sol” și tancuri pe străzile din Taipei. În cuvintele manualului de teren al PLA, „Trebuie să ne anihilăm dușmanii (taiwanezi) în număr mare, apoi să cucerim și să controlăm întreaga insulă”.


[1] People’s Liberation Army

[2] Atenție știrea este din 2013! In 2013, o societate americana specializata in securitatea pe internet, Mandiant, a afirmat, pe baza a sute de anchete derulate in șase ani, ca armata chineza controlează unii dintre cei mai virulenți hackeri din lume, care au furat date in valoare de sute de milioane de dolari. Mandiant, unul dintre consilierii guvernului american in materie de securitate informatica, sustine ca a identificat sursa a sute de atacuri cibernetice intr-un imobil de 12 etaje din Shanghai. Clădirea adăpostește o filiala a Armatei de Eliberare a Poporului, denumita Unitatea 61398, una dintre cele mai prolifice grupări de hackeri de pe glob. Imobilul cu 12 etaje din Pudong, un district aglomerat al orașului Shanghai, nu se deosebește foarte mult de celelalte clădiri din metropola chineza. In mulțimea de zgârie-nori ce se înalță in orașul cu 23 de milioane de locuitori, construcția nu iese prea mult in evidenta. Însă poate acesta a fost si scopul oficialilor chinezi care au decis ca aici sa funcționeze una dintre cele mai prolifice grupări de hackeri din armata chineza. Unitatea 61398 este constituita din sute sau poate chiar mii de oameni antrenați special in activități derulate în rețele de securitate, de prelucrare a semnalului digital, comunicații sub acoperire si lingvistica engleza. Clădirea in care activează unitatea de spionaj electronic a fost dotata de către China Telecom cu infrastructura de comunicații din fibra optica speciala, „in numele apărării naționale”. Mandiant afirma ca unitatea secreta a armatei chineze este responsabila de atacurile electronice împotriva a peste o suta de companii din întreaga lume. Compania americana a precizat ca a descoperit atacuri cibernetice împotriva a 141 de instituții guvernamentale si private din Statele Unite, Canada, Marea Britanie si din alte tari. 115 din acestea sunt americane.

 

[3] Departamentul de Stat al SUA a autorizat exportul de rachete Boeing AGM-84H SLAM-ER, aer-sol, și de rachete, sol-sol, Lockheed Martin M142 High Mobility Artillery Rocket System cu MGM-140 Army Tactical Missile System, un sistem cu rază actiune de peste 300 km pentru controlul zonei maritime proprii, listată ca una dintre prioritățile Taiwanului ca mod de rezistență la o invazie chineză peste strâmtoarea Taiwan.

[4] În ianuarie 2021, în timp ce președintele american, Joe Biden tocmai preluase funcția iar portavionul USS Theodore Roosevelt (Carrier Strike Group 9) a fost desfășurat în Marea Chinei de Sud, 15 avioane ale PLA, au fost observate în ADIZ din Taiwan. Și asta, la o zi după o primă demonstrație de forță care a implicat nu mai puțin de 8 bombardiere strategice H-6K. Apoi, la sfârșitul lunii martie, PLA a ridicat miza, cu 20 de avioane, din care patru bombardiere H-6K s-au aventurat spre coasta de est a Taiwanului, unde se află două baze importante ale forței aeriene taiwaneze, și anume cele din Chiashan și Taitung. Luna următoare, apărarea aeriană taiwaneză a fost chemată din nou să urmărească o formațiune de 25 de avioane ale PLA. De data aceasta, avioanele chineze s-au mulțumit să patruleze în sudul Taiwanului.

[5] China a devenit public o supraputere a forțelor speciale ca urmare a primei evaluări cuprinzătoare din timpul exercițiul său denumit Ingenious Special Operations Soldier-2018. Exercițiul „a testat toate nivelele de comandă, inclusiv brigada, batalionul, compania, elementele tehnice și capacitățile de interacție în interiorul fiecărei echipe.

[6] Pentru specialiștii din domeniu, progresul antrenamentului unității Jiaolong demonstrează că forțele speciale chineze operează într-o gamă largă de medii, de la deșert până la munți înghețați, conducând misiuni de infiltrare aeriană, de suprafață și subacvatică. Aceste evoluții tactice conduc la concluzia că forțele speciale navale au roluri importante în modul în care China ar putea duce, la nevoie, războaie pe o serie succesivă și diferită de teatre de luptă. Desigur, la fel ca în Statele Unite, unde fiecare armă simte obligația să aibă propria unitate de operațiuni speciale, și aviația militară a Chinei are o astfel de brigadă. În 2011 a fost creată unitatea Leishen „Zeii tunetului”. În calitatea lor de parașutiști de elită, membrii unității se antrenează sărind din diferite aeronave și folosind diverse configurații de parașută și manevre. Membrii Leishen au participat la Școala de Vânători din Venezuela pentru a învăța războiul în junglă și au participat la mai multe competiții ale forțelor speciale internaționale.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog