Marea Teroare Binomistă

Momente și evenimente comentate de mine. La cererea autorului, am scris o amplă prefață la volumul lui Gabriel Oprea, Confesiuni din sufrageria lui Oprea. Volumul a fost lansat în decembrie 2020. Cu șase ani în urmă publicam astfel o radiografie necruțătoare a ceea ce s-a numit Mare Teroare Binomistă.

2015 rămîne în Istoria postdecembristă drept Anul Teroarei Cătușelor. Un asemenea an e greu de întîlnit chiar și în Istoria României moderne. Poate doar 1950, an de culme al Terorii staliniste în România, îl mai egalează. În 2015, Binomul SRI-DNA face ravagii pe scena noastră publică. Politicieni, judecători, procurori, oameni de afaceri sînt înhățați de DNA pe baza unor dosare întocmite ilegal de SRI, care a folosit pentru asta un număr incredibil de mare de abuzuri, de încălcări ale drepturilor omului, reținuți pentru 24 de ore, tîrîți în instanță cu propunerea de arestare preventivă, arestați preventiv, uneori mai multe luni, pentru a fi trimiși apoi în judecată pe baza unui dosar fabricat la iuțeală. Ani întregi după aceea, Justiția din România, ajutată de CCR să redevină independentă, a respins dosare după dosare. Chiar DNA, după plecarea Codruței Kovesi din fruntea instituției, a clasat multe dosare. A fost obligată la asta, pentru că aceste dosare nu conțineau nici o probă. Baza o constituia un Rechizitoriu redactat în termeni strict publicisticii, sprijinit de stenograme transcriind ore întregi de interceptări ale acuzatului de către SRI, absolut inutile juridic, deoarece nu aduceau nici o mărturie. Mulți dintre cei achitați se întreabă și azi dacă vor reuși vreodată să recupereze pagubele uriașe produse de Teroarea cătușelor: bani cheltuiți pe avocați, familii descumpănite, pierderea funcțiilor, terfelirea publică. Dacă avem tăria sufletească să revedem ororile unei Terori ar trebui să ne reamintim întreaga atmosferă, incredibilă azi pentru un om care n-a trăit teroarea stalinistă.

Victima afla de la televizor că e convocată la DNA înainte de a ajunge la intrarea din față a sediului, un fel de poartă a Infernului. Cînd ajungea, se năpustea asupra ei haita echipelor de televiziune convocate de dimineață, prin e-mailuri trimise personal de Codruța Kovesi. Contrar tuturor normelor gazetărești, victima nu beneficia de prezumția de nevinovăție. Fătuce agresive pînă la isterie se năpusteau asupra ei și, gata să-i dea cu microfonul în moalele capului, o întrebau rechizitorial:
De ce ai furat? Nu ți-a fost rușine?

N-apuca victima să ajungă în fața procurorului că deja pe televiziuni curgeau pagini întregi din actul de acuzare și mai ales fragmente compromițătoare din stenogramele interceptărilor. Cu o bucurie de drogați, cei din studio reproduceau fragmente de conversații intime fără nici o legătură cu acuzarea, decupate însă de Binom astfel încît victima să pară o analfabetă sau o deșucheată. Asta fără a mai pune la socoteală imaginea de coruptă. Victima era scoasă în cătușe din sediu în prime time, astfel încît televiziunile de știri să transmită în direct momentul. Cînd victima era pe cale să fie dusă la dubă,haita de jurnaliști era anunțată de cineva dinăuntru că vine prada și în consecință se bulucea la intrare. Camerele video erau ațintite asupra cătușelor. Victimei nu i se permitea să înainteze; jandarmii primiseră consemn să n-o protejeze în drumul către mașină, s-o țină cît mai mult în prim plan, ca să vadă Națiunea cum arată un Corupt al Neamului. În cele 24 de ore, cît victima era reținută, presa Binomului SRI-DNA era alimentată – ilegal, firește – cu zeci de documente din dosar. Victima, năucită, ajunsă la pușcărie, nu se putea apăra, mai ales că fusese luată pe nepregătite. Cînd ajungea în fața judecătorului, era de mult fezandată. Terorizați de Secția de anchete a DNA, dar mai ales de teama că presa i-ar putea acuza de blîndețe față de criminalii corupți, judecătorii admiteau toate cererile de arestare preventivă.

Lista victimelor acestor execuții staliniste ne oferă amploarea Terorii care definește anul 2015:
Elena Udrea, Sebastian Ghiță, Viorel Hrebenciuc, Laura Georgescu, Pinalti, Darius Vîlcov, Sorin Oprescu, Andrei Chiliman, Cristian Popescu Piedone, Dan Șova, Ioan Oltean, Alina Bica, Dan Motreanu, Horia Simu, Toni Greblă, George Scripcaru, Robert Raduly, Gabriel Berca, Gheorghe Nichita, Marian Vanghelie, Mihail Vlasov, Teodor Niculescu, Ion Ariton, Laszlo Borbely, Mircea Cosma, Tudor Chiuariu, Cristian David, Daniel Dragomir, Dorin și Alin Cocoș, Adriean Videanu.

Să adăugăm acestora pe Victor Ponta, premierul României la vremea respectivă. Victor Ponta n-a fost arestat. A fost însă convocat la DNA pe 5 iunie 2015 și trimis în judecată pe 17 septembrie 2015.

Dosarul Victor Ponta a fost nucleul întregii Terori din 2015. Convocarea și trimiterea în judecată au avut drept scop crearea unei presiuni insuportabile pentru ca Victor Ponta să plece din funcția de premier.

Imediat ce Victor Ponta a fost convocat la DNA, Klaus Iohannis i-a cerut, printr-o declarație de presă, să demisioneze. Victor Ponta i-a răspuns că rămîne premier. Seara, la TVR, Klaus Iohannis a susținut că Victor Ponta va demisiona. În zilele următoare, asupra lui Victor Ponta se exercită o presiune ieșită din comun. În paralel, se lucrează astfel ca Gabriel Oprea, vicepremier și șef al UNPR, să se dezică de Victor Ponta la Moțiunea de cenzură, din 12 iunie 2015, votînd împotriva PSD. Gabriel Oprea n-a făcut-o. I-a venit și lui rîndul să plătească, un pic mai tîrziu. Cum Victor Ponta a rezistat, a fost nevoie de Diversiunea Colectiv pentru ca anul 2015 să-i aducă lui Klaus Iohannis ceea ce-și dorise imediat după cîștigarea alegerilor: Guvernul Meu, condus de Dacian Cioloș.

Avem astfel cauza de fond a Terorii din 2015:
Pentru ca Klaus Iohannis să aibă Guvernul Meu – așa cum am scris zi de zi de-a lungul lui 2015 – s-a declanșat Teroarea cătușelor. Pe lîngă crearea condițiilor pentru ca Guvernul PSD, condus de Victor Ponta, să plece de la Putere în afara alegerilor parlamentare, lăsînd locul Guvernului Meu,Klaus Iohannis avea nevoie de curățarea de pe scena politică a tot ce i-ar fi putut stînjeni afirmarea. Înhățarea Elenei Udrea s-a vrut o lovitură dată moștenirii lăsate de Traian Băsescu. O moștenire electorală care-l deranja pe Klaus Iohannis.

La începutul lui 2015, deși ajuns președinte, lui Klaus Iohannis nu-i convenea de loc situația.
Era președinte, dar n-avea Guvernul Meu. În Republica semiprezidențială care e România, un politician ca el nu se simțea președinte dacă n-avea și un Guvern allui.
Pe deasupra Klaus Iohannis rămăsese, la începutul lui 2015, ceea ce fusese înainte de a parveni la Cotroceni:
Un provincial fără o minimă experiență a politicii la nivel înalt.

Deși propulsat primvicepreședinte PNL în februarie 2014, ca moment din Planul impunerii sale ca președinte, Klaus Iohannis nu stăpînea nimic. Nici PNL-ul; cu atît mai mult PNL-ul. Era nevoie, pentru a-l face președinte și în realitate, nu numai pe hîrtie, de două operațiuni:

• – Cea de aducere la Putere a Guvernului Meu.
• – Cea de curățare a scenei politice de oricine i-ar fi stat în cale, fie concurîndu-l, fie opunîndu-i-se.

Misiunea de susținere a celor două campanii a revenit Binomului SRI-DNA, mai precis cuplului Florian Coldea – Codruța Kovesi.
Firește, după ce au făcut treburile murdare, cei doi au fost azvîrliți cu un picior în fund tot de Klaus Iohannis.

Pentru a înțelege sinistrul an 2015, trebuie să ținem cont de un amănunt:
Avînd mînă liberă să facă ce vor pentru a îndeplini ambiția lui Klaus Iohannis, cei doi și-au rezolvat și treburile lor. Antipatiile și simpatiile, interesele politice și interesele financiare.