Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

Măreața tradiție a operațiunilor de compromitere a jurnaliștilor incomozi de către Serviciul Secret

Cei care au eșuat în alte ocupații

Părerea lui William Faulkner despre slujbele politice:

„Şi-anume, premisa că poliţia şi slujbele politice nu sunt şi n-au fost niciodată, metode şi mijloace prin care să putem guverna în pace şi demnitate şi onoare şi siguranţă, ci sunt refugiul nostru naţional pentru incapabilii noştri care-au eşuat în orice alte ocupaţii şi-au găsit aici un mijloc de trai pentru ei şi familiile lor, şi pe care, în consecinţă, noi trebuie să-i hrănim, să-i adăpostim din buzunarele şi cu mijloacele noastre personale.”

*

Cum se combate un condei

N.D. Stănescu, subdirector clasa I în cadrul Serviciului Secret de Informaţii, descrie în volumul memorialistic Întîmplări şi oameni din Serviciul Secret manevrele instituției împotriva jurnaliştilor care-l criticau pe Carol al II-lea. Un crîncen duşman al Regelui era Stelian Popescu, director-proprietar şi editorialist al cotidianului de tiraj şi influenţă „Universul”:

„Stelian Popescu conta ca unul dintre fruntaşii anticarlişti, iar «Universul» era oficina de unde porneau şi se difuzau informaţiile potrivnice lui Carol II şi anturajului acestuia, cunoscut sub numele de camarila”.

N.D. Stănescu ţine să precizeze, într-o paranteză tipică Serviciului Secret, că directorul administrativ-financiar al ziarului, Ion Jean Zaharof, era omul lui Moruzov, „căruia îi furniza informaţii”.

Cum se combate un condei? Dîndu-i în cap cu un alt condei! SSI îl plăteşte pe Victor Eftimiu să scrie şi să publice în 1936, broşura Jos laba de pe tricolor:

„Moruzov a iniţiat acţiunea menită să-l discrediteze pe Stelian Popescu, iar Victor Eftimiu, probabil subvenţionat fiind, a scris lucrarea amintită, în care se arăta că naţionalismul directorului «Universului», era numai de paradă, iar că Popescu era un personaj care tocmai făcea caz de caracterul său pentru că nu-l avea”.

Serviciul se ocupă, aşadar, de finanţarea comenzii: plata autorului, peste costul scrisului, evident banii de tipar.
Lucru mult mai important la o astfel de lucrare. SSI îşi ia în grijă difuzarea. Care difuzare îmbracă o formă extrem de originală:

„Cît priveşte lucrarea lui Eftimiu Jos laba de pe tricolor agenţii Serviciului Secret au primit sarcina şi o difuzau, prin aruncarea în cutiile de scrisori de la blocuri”.

*

Tradiția scoaterii dosarului

Încă general, Ion Antonescu trece drept duşman de moarte al Elenei Lupescu, metresa lui Carol al II-lea. Serviciul Secret de Informaţii, sub conducerea lui Moruzov, primeşte dispoziţie să-l pună cu botul pe labe. Nimic mai simplu în astfel de cazuri. Ca şi acum, se umblă la dosar. Duşmanului i se descoperă rapid ceva compromiţător. Maria Antonescu, nevasta Generalului, fusese căsătorită, la Paris, cu evreul Füller. Deşi se despărţise de acesta, ea nu-şi transcrisese în România hotărîrea de divorţ din Franţa. Fostul soţ, antreprenor de tripouri, lesne de şantajat, aşadar, e convins destul de uşor să depună plîngere împotriva Mariei pentru bigamie.

*

Vremuri excelente pentru satiră

Scrie Eugen Lovinescu în Istoria civilizaţiei române moderne despre originile social politice ale satirei:

„O societate dislocată din vechea sa aşezare şi aruncată pe povârnişul prefacerilor vertiginoase, este fatal dezarmonică; oamenii sunt zvârliţi în situaţii nepotrivite; între formă şi fond se sapă un contrast, din care literatura îşi scoate elemente preţioase de observaţie, satira socială înfloreşte tocmai în aceste epoci de neadaptare, apoi de tranziţie, în care o lume veche a murit înainte de a se fi consolidat lumea nouă.”

Valabil şi pentru vremurile de azi, zise şi ale tranziţiei. Cu o singură deosebire: deşi avem o prăpastie între formă şi fond, nu avem satiră.

*

Ce înseamnă libertatea presei

„La început presa era sub autoritatea disciplinară a guvernului, dar cu timpul s-a văzut că nu totdeauna cînd se pedepseau jurnaliştii, avea guvernul dreptate, ci, dimpotrivă, şi astfel s-a adoptat principiul de a se lăsa presa liberă, oricît de mare ar fi primejdia acestei libertăţi. Libertatea presei va să zică, dar mai întîi: liberarea ei de sub autoritatea disciplinară a guvernului, a puterii executive, dar nu va să zică niciodată şi nicăieri licenţa presei şi impunitatea ei.” (Titu Maiorescu „Discursuri parlamentare”, volumul I, Ed. Librăriei SOCEC, Bucureşti, 1887).


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

11 comentarii pentru articolul „Măreața tradiție a operațiunilor de compromitere a jurnaliștilor incomozi de către Serviciul Secret”

  • Annabel Lee – Edgar Allan Poe
    It was many and many a year ago,
    In a kingdom by the sea,
    That a maiden there lived whom you may know
    By the name of Annabel Lee; —
    And this maiden she lived with no other thought 5
    Than to love and be loved by me.
    I was a child and she was a child,
    In this kingdom by the sea;
    But we loved with a love that was more than love —
    I and my Annabel Lee — 10
    With a love that the wingéd seraphs in Heaven
    Coveted her and me.
    And this was the reason that, long ago,
    In this kingdom by the sea,
    A wind blew out of a cloud, chilling 15
    My beautiful Annabel Lee;
    So that her high-born kinsmen came
    And bore her away from me,
    To shut her up in a sepulchre,
    In this kingdom by the sea. 20
    The angels, not half so happy in Heaven,
    Went envying her and me —
    Yes! — that was the reason (as all men know,
    In this kingdom by the sea)
    That the wind came out of the cloud by night, 25
    Chilling and killing my Annabel Lee.
    But our love it was stronger by far than the love
    Of those who were older than we —
    Of many far wiser than we —
    And neither the angels in Heaven above, 30
    Nor the demons down under the sea,
    Can ever dissever my soul from the soul
    Of the beautiful Annabel Lee: —
    For the moon never beams, without bringing me dreams
    Of the beautiful Annabel Lee; 35
    And the stars never rise, but I feel the bright eyes
    Of the beautiful Annabel Lee: —
    And so, all the night-tide, I lie down by the side
    Of my darling — my darling — my life and my bride,
    In her sepulchre there by the sea — 40
    In her tomb by the sounding sea.

  • Absalom! Absalom! si ce coloane vor avea casele noastre!

  • @Domnu’ Cristoiu,

    Vremurile alea au fost demult. Acum jurnalistii lucreaza de-a dreptu’ pentru serviciile secrete nationale care la randul lor lucreaza pentru OSM – Serviciile Oculte Mondiale. Pe scurt, toate „informatiile” cu care suntem bombardati zilnic pleaca din aceeasi sursa si ne prezinta o singura „realitate”: cea vazuta prin globu’ de sticla. Nu vedeti ca oriunde te uiti in lumea asta larga gasesti cam aceleasi „stiri”? In rest, mass-media ne mai serveste cate-o cireasa „mondena” care insa n-are nici o relevanta pentru omul de rand. Am ajuns fix ca-n vremurile „demult apuse” cand toata mass-media canta la unison despre maretele realizari ale dictatorilor Ceausescu. Sigur, la revolutie toti jurnalistii au avut grija sa ne asigure ca le pare rau ca ne-au tratat ca pe niste prosti si si-au cerut „iertare”. Ma intreb ce-o sa spuna „jurnalistii” cand si aceasta sandrama proiectata la nivel planetar se va prabusi? Sper sa apucam si ziua aia, ca daca ne luam dupe’ stirile cu care ne bombardeaza SS-ul, ar trebui sa fim deja morti… 🙂

    • Si sandramaua mondiala o sa plece. Pare acum a fi indestructibila si atotputernica, dar o sa ii vina si ei randul.
      La fel credeam si despre Ceausescu, ca nu mai pleaca in veci. Auzeam in 89 cum ca in alte tari s-a terminat cu comunismul si tot nu credeam ca o sa avem si noi norocul asta. Securitatea parea omniprezenta, asculta tot si nu cruta pe nimeni. Dar si Timpul era la fel. 🙂

  • poate ca nu e fara sens observatia ca, cu toate ca si pe vremurile astea azi exista o prapastie intre forma si fond, cea care e chiar mai potenta decat prapastia asta e…putinta formei de a se decalara fond si a fondului de a se declara forma.
    adesea prin lege.
    satira a disparut pentru ca…cine s-o mai vada, atata vreme cit Negrul e Noul Alb…si satira si-a cam pierdut definitia.

  • ‘ce inseamna libertatea presei’

    Presa e un serviciu de informatii publice.
    or asta e in dezacord cu Serviciul Secret de Informatii,
    care lucreaza cu informatii secrete,

    insa mai ales in dezacord cu ‘inhamarea lui in lesa regelui sau imparatului’, nu a Ro,
    caz in care unele informatii trebuie pastrate secrete si din alte motive decat Ro.
    Insa Presa a folosit chiar ea informatiile in folos propriu, de-a lungul timpului, asa ca de ce ar blama tocma Presa faptul ca si ailalti le-au folosit tot asa, in interes propriu, nu in interesul Ro.

    ‘libertatea presei’ inseamna ca ea are inclusiv toata libertatea din Creatie pentru a se compromite total, ajungand, la limita, sa joace chiar in terenul Minciunii.

    tot asa cum Serviciul Secret de Informatii are tendinta de a-si metamorfoza informatiile in putere, si Presa are tendinta de a folosi informatiile in interes propriu, folosindu-se de puterea acestora. tocmai daia Serviciul Secret de Informatii are tendinta naturala de a le pune lesa si mai apoi ham institutiilor de presa, pentru ca, intr o astfel de stare de fapt,…ii concureaza.

    de unde rezulta ca ‘libertatea Presei’ se manifesta prin superpozitii,
    tot asa cum Informatiile au nevoie, spre echilibrare, de contrainformatii, si Presa are,

    insa pe cind superpozitia Presei care se ocupa cu Informatiile isi manifesta, eventual, ulterior intersectia cu Serviciul Secret de Informatii, ( si o fac pe taramul Puterii pe care informatiile o poarta )
    in cazul superpozitiei Presei care se ocupa cu contrainformatiile, chiar Contrainformatiile se cade sa sustina manifestarea acesteia,
    …insa conditia fundamentala e refuzul pe care Contrainformatiile tre sa-l manifeste in mod natural fata de regi si imparati.

    nu exista Presa libera in afara manifestarii…contraPresei.
    Presa, fara contraPresa, ajunge in bratele Puterii, tot asa cum Informatiile ajung, in lipsa Contrainformatiilor, cel mai potent pol de putere, care ,la limita, are potentialul de a le pune lesa si ham chiar imparatilor, basca regilor lumii.

  • ‘Măreața tradiție a operațiunilor de compromitere a jurnaliștilor incomozi de către Serviciul Secret’ e un efect, cauza fiind inhamarea lui in lesa regelui Ro, nu a Ro. …sau chiar a imparatului Ro.

  • M-am linistit,daca e traditie, e in regula.

  • Feciorii securistilor „au eşuat în orice alte ocupaţii si şi-au găsit aici un mijloc de trai pentru ei şi familiile lor”. Dupa ce ne vor fi „salvat” , dupa ce vor duce la final netrebnica misiune , vor ramane tot niste nemernici prosti !

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog