Marele incendiu din Londra. Atunci când cifrele 666 i-au ars pe londonezi

Marele incendiu din Londra a rămas consemnat în istorie drept cel mai grav incendiu din istoria Londrei. A avut loc între zilele de 2-5 septembrie 1666 și a distrus o mare parte din City of London, inclusiv majoritatea clădirilor civice, vechea catedrală St. Paul, 87 de biserici parohiale și aproximativ 13.000 de case.

Într-o zi de duminică, aparent obișnuită, precum cea de astăzi, la data de 2 septembrie 1666, un incendiu a izbucnit accidental în casa brutarului regelui din Pudding Lane, lângă London Bridge. Un vânt violent dinspre est „a încurajat” flăcările, care au făcut ravagii pe toată durata zilei de luni și o parte a zilei de marți. Miercuri, focul s-a mai domolit, iar în ziua de joi a fost stins, dar în seara acelei zile flăcările au izbucnit din nou la The Temple. Unele case au fost imediat aruncate în aer cu ajutorul prafului de pușcă și astfel focul a fost în cele din urmă stăpânit. Multe detalii interesante despre incendiu sunt prezentate în Jurnalul lui Samuel Pepys. Acest domn Pepys a fost secretar și președinte în Marina regală britanică, membru în camera deputaților din Anglia, autor de romane și cronicar în perioada domniei regelui Carol al II-lea al Angliei. Revenind la incendiu, râul a fost „invadat” de vase pline de oameni îngroziți care își duceau cât de multe bunuri au putut salva. Unii au fugit pe dealurile din Hampstead și Highgate, dar Moorfields a fost principalul refugiu al londonezilor fără locuințe. La câteva zile după incendiu, au fost prezentate regelui trei planuri diferite de reconstrucție a orașului, de către Christopher Wren, John Evelyn și Robert Hooke, dar niciunul dintre aceste planuri de regularizare a străzilor nu a fost adoptat și, în consecință, vechile linii au fost păstrate în aproape toate cazurile. Cu toate acestea, marea operă a lui Wren a fost ridicarea Catedralei Sfântul Paul și a numeroaselor biserici dispuse în jurul ei ca sateliți. Sarcina lui Hooke a fost mai umilă, aceea de a aranja, în calitate de topograf al orașului, construcția de case.

Marele incendiu este comemorat printr-un monument în formă de coloană, construcție ridicată în anii 1670 în apropierea focarului de incendiu. Să facem o mică paranteză, ca să încheiem materialul printr-o mica descriere. În Moldova, situația era extrem de complexă, domn fiind Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672, 1678-1683, iar ulterior, domnitor în Țara Românească, 1673-1678) urmat de Iliaș Alexandru (1666-1668). De neam grec și de origine modestă, dar crescut în casa lui Vasile Lupu (1595-1661) vine pe tronul Moldovei pentru prima dată după moartea lui Eustatie Dabija (?-1665) în septembrie 1665, datorită susținerii soacrei sale Dafina Doamna și a Cupăreștilor. Nu a domnit mult, deoarece a fost pârât pe nedrept turcilor, din răutate și invidie, în consecință a fost mazilit, dar nu și ucis. O să abordăm pe viitor și acest subiect. Anul 1666 nu era perfect nici pentru principele din Transilvania, adică pentru Mihail Apafi I (1661-1690). Precum o mică premieră, pentru Radu Leon, cel care a fost domn al Țării Românești între anii 1664 și 1669, lucrurile au mers mult mai bine. Țin să subliniez și că era numit și Radu negustorul de scoici. Radu Leon a fost fiul lui Leon Tomșa, iar în perioada domniei sale a fost sprijinit de către fanarioți. Tot în timpul domniei voievodului Radu Leon, mai exact în anul 1665, a fost pictată pentru prima dată Catedrala Patriarhală din București. Același domnitor a hotărât, prin hrisovul domnesc din data de 8 iunie 1668, ca mănăstirea să devină reședință mitropolitană. Biserica „Sfântul Dumitru” Slobozia din București, un monument istoric de altfel, a fost construită între anii 1664-1665 de către voievodul Radu Leon și este cunoscută sub numele de „Slobozia” datorită scutirii de biruri primite în 1667. În plus, prima cafenea cunoscută în București, apare documentată istoric în anul 1667, tot în vremea lui Radu Leon, iar această cafenea era proprietatea lui Kara Hamie, aflându-se tocmai în centrul orașului, în apropiere de locul în care s-a construit mai târziu palatul Băncii Naționale.

marele-incendiu-londra

Fotografie: Locuitori ai Londrei care au scăpat din Marele Incendiu din 1666 navigând pe Tamisa. Sursa: Getty Images