„Marele război al continentelor”?

„Operațiunea militară specială se derulează conform planului!” ne asigură cu infatuarea-i știută Putin. „Un mare eșec!” îl contrazic destui,  încercând astfel să-i încurajeze pe ucraineni și să manipuleze opinia publică. Păi, dacă stăm nițel și cugetăm, agresorii ruși nu aveau de ce să-și dorească un „război blitzkrieg”. Dimpotrivă, o desfășurare de lungă durată a  masacrului înfricoșează cu adevărat comunitatea internațională, încremenită în fața televizoarelor, și demonstrează tuturor că „Maica Rusie” nu s-a odârlit. O teroare continuă devine insuportabilă, traumatizează  câteva generații,  pe când una de scurtă durată este uitată la scurt timp. De aceea eu cred că invadatorii sunt în grafic. Numai că prelungirea măcelului presupune costuri suplimentare şi vieţi omeneşti  retezate sau traumatizate cu duiumul. Așa că iată-mă  încurcat în propriile-mi reflecții.

*

Compatrioții cabotinului Zelenski luptă eroic, aplaudați  de oficialii de la NATO și UE. Oficial, niet ajutor armat, doar încurajări și comunicate  demagogice, în limbajul tâmp al epocii. Și totuși, de unde puzderia de armament la o țară ce milita gureș pentru pace? Un răspuns ni-l oferă politologul Dan Pavel: „Investigațiile ICIJ și FinCEN au dezvăluit deja filiera Zelensky și firmele fantomă din Belize și Virgine, prin care spălau banii pentru Ucraina. Tot prin aceleași conturi finanțau și batalionul paramilitar Azov, unitățile S14, Centuria și brigăzile Sektor. Documentare despre Azov și neonaziștii din armata paralelă a Ucrainei găsiți pe toate drumurile.”[1]

Din  posteritatea-i necolbuită, Shimon Peres ne-a lăsat o povestioară  mereu actuală: „M-am împrietenit cu Franz Josef Strauss. A fost ministrul apărării. Și am vorbit cu el. I-am spus: «Uite, francezii ne ajută cu arme, americanii ne ajută cu bani. Voi ar trebui să ne ajutați cu ambele. (Râde.) Dați-ne arme și bani». Însă mi-a răspuns: «Am nevoie de majoritatea parlamentară. Iar socialiștii sunt împotriva implicării Germaniei în orice tranzacții cu arme. Vorbește cu socialiștii». Reprezentantul socialist din comitetul pentru apărare, pe nume Erler. Un domn foarte de treabă. Foarte modest. M-am dus la el. Și mi-a spus: «Uite ce e, nu ne vom implica în niciun război». I-am spus: «V-ați implicat deja. Și acum ni se poate întâmpla din nou. Aveți dreptul să o permiteți? Teoretic vorbind?» Și, spre marea mea surpriză, a spus: «Sunt de acord». D-na Merkel ne-a dat patru sau cinci submarine. Nemții ne-au dat arme pe gratis.”[2] Dialogul dintre ministrul de Interne de la Paris, Maurice Bourgès-Maunoury, și politicianul israelian merită citit și recitit: „«Avem nevoie de avioane și de tancuri». A zis: «Oh, dar există niște probleme. Multe dintre lucrurile pe care le avem aparțin NATO, așa că nu vi le putem da. Avioanele pe care le fabricăm – fabricau Mirage și alte avioane – au fost toate finanțate de NATO. Și există un embargo împotriva Orientului Mijlociu». Mi-a zis apoi: «Sunt gata să închid ochii și să vă dau tot ceea ce vreți. Dar am o condiție. Ca nici ministrul vostru de interne, nici ministrul nostru de interne să nu aibă nici cea mai mică idee despre aceasta». Așa am făcut lucrurile între noi.”[3] Din nefericire, marile nenorociri  s-au produs în  istoria omenirii ori de câte ori unii sau alții au închis ochii, permițând fel de fel de mârșăvii…

În fine, ar mai fi și istorioara depănată deunăzi în Le Monde diplomatique[4] de Serge Halimi. Ei bine, la sfârșitul anului trecut, Grecia a târguit 24 de avioane de luptă Rafale și trei fregate ultramoderne, după ce cumpărase niscaiva elicoptere Sikorsky, drone, torpile și rachete. Printre principalii furnizori se numără și  fabricantul  de armament Dassault  din „Hexagon”. Ce dacă nu demult oficialii de la Bruxelles și de la FMI impuseseră  măsuri drastice împotriva Eladei… Nu  și în cazul acesta, de vreme ce cheltuielile militare aprobate de guvernul de la Atena au reprezentat  2,46 % din PIB-ul  anului 2020 – record european !  Motive  ca Le Figaro să inflameze  opinia publică de acasă și de aiurea cu articole otrăvitoare despre urmașii  lui Ahile, un „pacient care preferă  să-și  plesnească doctorul”. Și, revoltat  la culme,  cotidianul conservator, urmat de celelalte surate din patria lui Voltaire, a răsucit cuțitul în rană: „Fiecare francez va plăti  735 de euro pentru anularea datoriei Greciei”. Campania a continuat până într-o zi, când,  brusc, s-a așternut tăcerea peste subiect. Deloc ciudat, deoarece, între timp, proprietarul  ziarului,  grupul Dassault, încheiase afacerea cu statul elen… „Cu toate acestea – conchide jurnalistul -,  finalul fericit al întâmplării va fi complet în ziua în care submarinele turcești,  achiziționate din Germania, vor scufunda fregatele grecești  fabricate în Franța”…
Așadar, pe  ce cale or ajunge puștile  și mitralierele în Ucraina?

*

Cum va sfârși eroul „războiului Tik Tok”, comediantul de la Kiev? se întreabă mulți. Soluții  ar fi cu ghiotura. De pildă, „metoda Bush ar fi să-l aerisească personal cu o rachetă de croazieră, pretinzând că l-au martirizat rușii. Metoda Obama ar fi să-l dea spre adopție undeva în Europa, așteptând ziua inevitabilă în care cineva o să-i pună poloniu în ceai. Metoda Trump ar fi să-l lase acolo să fie capturat și ucis – martiriu indirect. Zelensky e foarte util ca martir, dar având în vedere că ăsta e planul Obama, cred că Zelensky va fi salvat până în ultima lui clipă de utilitate. Toate metodele au avantaje și dezavantaje. Până și metoda Reagan, de a-i face vânt din avionul militar, în drum spre Belize, are avantajul ofrandei la negocieri cu Rusia. După eșecul FSB din 2014, Putin a destructurat toată secțiunea din Crimeea. În 2016, a schimbat și liderii din celelalte secțiuni importante. Nu mai contează ce sfaturi primește acum de la FSB. E clar că strategia va fi formulată de el personal, la cum se bâlbâiau Narâșkin sau Bortnikov. Pentru Putin ar fi o lovitură de imagine orice ar face, dar menținerea lui Zelensky în viață ar fi o amintire permanentă că Invazia Ucrainei este nelegală. Indiferent ce vor face rușii din teritoriu, fie că îl sparg pe linia Niprului și inaugurează Novorossia, fie că sparg în alte regiuni, nimeni nu va oferi vreodată legitimitate acelor teritorii. Zelensky va rămâne președinte de facto, ales democratic, peste un No Man’s Land politico-administrativ, iar guvernul păpușă venit de la Moscova nu va fi primit la nicio petrecere diplomatică. Din exil, Zelensky va fi generator de răscoale și revoluții finanțate din Vest. Noua dictatură instaurată de Moscova n-ar avea liniște nicio clipă. S-ar întoarce la atacurile teroriste pe model cecen și ar distruge orice șansă de reconstrucție socială sau economică. Putin va rămâne în istoria Vestului ca un psihopat. Orice altceva ar comunica aparatul rus de propagandă, imaginea lui Putin în Vest nu mai contează. Uciderea lui Ghaddafi a fost o durere mult prea mare pentru el. A făcut spume atunci, semn că o luase personal. Dacă și «progresistul» Medvedev o luase razna, Putin era deja plecat din lumea realității diplomatice. Tind să cred că o să-l vrea dat exemplu pe Zelensky, în cel mai dureros mod cu putință și în văzul tuturor. Vor urma căpitanii de la Azov, S14 și celelalte unități paramilitare sponsorizate de CIA. Ăia vor trebui dați exemplu public pentru Rusia – răzbunare populară pe model sovietic.”[5] Mda, actorașul nu prea are de ales…

El ca el, dar ce s-o alege de Vladimir Vladimirovici ? Unii  au lansat zvonul că judokanul ar fi deja pe năsălie, mușcat de un cancer galopant. Îmi vine greu să dau crezare zvonului și, oricum, la ce progrese a făcut medicina, amăgirile sunt de prisos.  Pe de altă parte, amintiți-vă că și Stolojan al nostru era grav bolnav și iată că trăiește harașo de vreo două decenii și ceva. Să-l asasineze un nebun de-al său, instruit anume de FSB ? Slabe șanse, ținând seama de mentalitățile locului. La Noviciok nu-mi fuge gândul, căci l-ar transforma  pe țarul reșapat  estetic  (nu și etic!) într-un  nou Rasputin.
Așa că singura speranță rămâne în Boje.

*

Scutul antirachetă de la Deveselu îmi provoacă insomnii cu toptanul. Dacă iresponsabilul Traian Băsescu nu s-ar fi repezit cu gura până la urechi la mădularul erect al „Marelui Licurici” și ar fi ascultat rugămintea pravoslavnicilor de a aștepta nițel, cât ei să  negocieze cu yankeii… Dacă nesocotitul  cu  același nume nu s-ar fi înfoiat ca un  mardeiaș de cartier în mijlocul europarlamentarilor bruxellezi și n-ar fi scuipat în obrazul muscălesc că Marea Neagră nu-i lac rusesc… Dacă  n-am fi băgat sistematic și provocator  bățul prin gardul mujicilor  și nu ne-am fi purtat  atât de nechibzuit   cu vecinul de la Răsărit în deceniile dindărăt… Dacă nu ne-am fi eschivat stupid că scutul este unul defensiv, deși specialiștii cunosc că în 38 de secunde o asemenea instalație se transformă în una ofensivă… Dacă…

Acum e cam târziu și mă tem că vom fi ținta turbării rusului. Aidoma m-aș spăimânta și de-aș fi polonez. Deși alții susțin că tocmai scutul ne garantează libertatea și-l va ține departe de Valahia pe agresor. La urma urmei, brâul de siguranță anti-NATO gândit la Kremlin nu ne cuprinde, sunt suficiente Ucraina și Moldova. Sau mă înșel?

*

Al doilea om de la „Casa Albă” a vizitat, în goana avionului, colonia de la gurile Dunării. La plecare, vicepreședinta lui Biden ne-a îmbrobodit ca pe o adunătură de troglodiți  că „angajamentul SUA faţă de Articolul 5 e absolut ferm. Un atac împotriva unei ţări NATO e un atac împotriva tuturor! Vom apăra fiecare centimetru din teritoriul NATO. Am trimis recent batalionul Striker de 1000 de militari, ceea ce duce la 2000 de militari gata să apere Flancul Estic al Alianţei. Am reîntărit acţiunile noastre de descurajare şi apărare colectivă.” Gata, de-acum încolo dorm  liniștit, „Unchiul Sam”  e dedicat și mă veghează cu cele două mii de soldați… Înaltul oficial  l-o fi auzit cumva pe unul dintre militarii din trupele speciale când ni s-a confesat emoționant că, pe front, „toți zeii, toate raiurile și toate iadurile sunt în tine”? Mă îndoiesc, altminteri nu-i trimitea să fie carne de tun pe meleagurile străine într-o  cauză fără învingători…

*

Virusul Putin l-a alungat  (definitiv?) pe  frătâne-su Corona și din clipa aia țările dimprejur, cândva întemnițate în „Lagărul comunist”, cântă pe versurile celebre din anii ’50, ușor modificate:
Putin și poporul rus
Fericirea ne-au  adus,
Ne-au  scăpat de Omicron,
Cu bombe din avion!

*

Cică Moscova a cerut ajutorul Beijing-ului, însă părțile au dezmințit categoric știrea propagată de  mașinăria de propagandă de la  Washington. Solicitarea ar însemna, inevitabil, începutul „Marelui război al continentelor ” prorocit de Aleksandr Dughin și perspectiva mă îngheață. Nu de alta, dar filosoful brazilian Olavo De Carvalho ne lămurea, prin 2011, că un astfel de  conflict „este un obiectiv viitor, un plan conceput de prof. Dughin şi predecesorii săi pentru a fi realizat în următoarele decenii, creând un conflict între Rusia, China și țările islamice, pe de-o parte, și, de cealaltă parte, SUA şi aliații săi.”[6] După un deceniu părelnic calm, se pare că s-au copt condițiile pentru războiul profețit de rus, în ciuda scepticismului manifestat de scriitorul stabilit nu demult  din Brazilia în… SUA. Fiindcă,  ne explică  scriitorul din Țara Cafelei, „cei trei agenţi principali ai procesului de globalizare, așa cum am putut remarca în articolul anterior, nu sunt specii ale aceluiaşi gen: unul este un grup de guverne, celălalt o comunitate internaţională de miliardari, cel de-al treilea o cultură religioasă fără frontiere, răspândită chiar pe teritoriul inamic.

Numai primul poate fi descris în termenii uzuali ai geo-politicii, însă în măsura în care proiectul Imperiului Rus se amplifică în «Imperiu Eurasiatic», orice încercare de a-l defini geopolitic se lovește de obstacole insurmontabile. (…)

Cât despre Rusia însăși (URSS la vremea respectivă), puterea sa în secolul XX s-a bazat mai puţin pe forța trupelor militare şi mai mult pe prezența activă a Partidului Comunist şi a serviciului secret sovietic în toate naţiunile și continentele. Nu a fost nimic «terestru» în expansiunea tentaculară a Kremlinului în Africa sau în America Latină. Nu pot să cred că soldaţii lui Nikita Hruşciov au adus pe jos rachetele pe care le-au instalat în Cuba în 1962. Lupta între Pământ şi Mare nu e nici măcar un simbol, de vreme ce simbolul funcţionează doar când antrenează, sintetic, o mulțime de fapte reale, şi nu ficțiuni. Imperiul Eurasiatic nu este un simbol, ci un mit sorelian – este același lucru cu a spune: un zăhărel imens, o invenţie hipnotică concepută pentru a pune milioane de idioţi pe drumul unui viitor care nu va fi niciodată ceea ce promite.

Dacă misiunea intelectualului în vremuri confuze este să spună lucrurilor pe nume, să exorcizeze cuvintele goale și să înlocuiască sloganurile stupefiante cu o reprezentare exactă a situaţiei, «eurasiatiștii» eșuează jalnic în îndeplinirea datoriei lor.Singurul lucru pe care îl pot invoca drept circumstanţă atenuantă este că strategii celorlalte două blocuri globalizatoare s-au remarcat şi ei mai puţin prin realism, cât prin capacitatea extraordinară de a ascunde lumea în spatele proiecției intereselor lor.”[7]

*

Înainte de a se prăpădi, nonagenarul Shimon Peres mărturisea olimpian: „Cred că ne-am născut inocenți. Instituțiile noastre ne învață să facem greșeli. De ce? Pentru că în toate școlile, în toate universitățile predăm același lucru: lucrurile care au avut loc. Nu există nicio școală, nicio universitate care să te poată învăța ce se va întâmpla sau cum se poate întâmpla. Nicio școală.”[8]

Vasăzică, în cheia peresiană,  cineva ar fi trebuit să predea elevilor și studenților ideile dezbătute de Olavo de Carvalho și Aleksandr Dughin, de exemplu, în urmă cu unsprezece ani pentru a anticipa răzbelul ruso-rus (deocamdată). Părerea mea e că noi, întreaga omenire, ne-am dovedit încă o dată  naivitatea, ca să nu-i zic prostia. Chiar, fiecare stat se înarmează întruna și pe furiș  dintotdeauna, produce unelte ale morții din cele mai sofisticate, alocă bani cu nemiluita sub privirile noastre candide… Și, deodată, ne declarăm șocați de  ceea ce se petrece în Ucraina. În definitiv, semințiile globului, ori de câte ori votează,  girează politicile de înarmare  și industria de război. Așa că ne plângem aiurea, cine ne-a împiedicat  să obligăm guvernele să pună capăt fabricării de armament  și  să distrugă arsenalele de arme și muniții? Unde sunt protestatarii de profesie ? Cine nu sare…

*

Cât încă suntem liberi, repet vorbele înțeleptului Moshe Rabbeinu: „Nu știm unde este Domnul. Nu știm cum arată. Nu știm ce spune. Nu l-am văzut vreodată. Ne cheamă din când în când”. O auzi cineva chemarea Lui printre proiectilele și rachetele șuierânde?

[1] Dan Pavel, MeWe

[2] În interviul acordat lui David Samuels

[3] În interviul acordat lui David Samuels

[4] Le Monde diplomatique nr.812 din noiembrie 2021

[5] Dan Pavel, MeWe

[6] Olavo De Carvalho și Aleksandr Dughin, Statele Unite și Noua Ordine Mondială

[7] Olavo De Carvalho și Aleksandr Dughin, Statele Unite și Noua Ordine Mondială

[8] În interviul acordat lui David Samuels