Măreția dreptului sau măreția votului?

În august 2012, întrebat de ziariști cum de poate emite Curtea Constituțională celebrele interpretări din speța Dosarul referendumului pentru demiterea Președintelui Băsescu, judecătorul Augustin Zegrean, între timp pensionat, ne motiva abilitățile de contorsionism juridic ale Curții prin celebra zicere: ,,Asta e măreţia dreptului, toate legile lasă loc de interpretare”. Iată că ,,măreția dreptului” a lovit din nou în 2024, când, după ce a confirmat și validat rezultatul primului tur de prezidențiale, la doar câteva zile, CCR s-a sucit și a anulat alegerile cu pricina.

Sunt sigur că judecătorii CCR pot argumenta orice decizie prin apel la metoda mai sus numită, mai ales că între timp au căpătat acces la celebrele informări desecretizate, documente care afirmă încălcarea gravă a legilor electorale de către candidatul Georgescu. Spun afirmă și nu dovedesc, pentru faptul evident că informările cu pricina nu prezintă și dovezile clare pe care se sprijină, dovezi care, având în vedere greutatea speței, ar fi fost absolut necesare CCR pentru temeinica fundamentare și în fapt, nu doar în ,,măreția dreptului”, a deciziei sale. Mă așteptam să văd prezentate la TV, de către șefii serviciilor, punct cu punct, document cu document, toate dovezile concrete din spatele concluziilor informărilor desecretizate. În lipsa acestor dovezi palpabile, atât noi cât și CCR, mergem doar pe o prezumție de bună credință a serviciilor și admitem că datele din informările desecretizate sunt corecte și perfect susținute cu probe. Eu unul, să fi fost membru CCR, nu judecam în veci fără probe concrete.

Să admitem totuși, pe baza prezumției de bună credință, că informațiile pe care CCR a judecat sunt perfect corecte și dovedite cu probe temeinice și candidatul Georgescu este indubitabil în culpă. Chiar și așa, decizia CCR mi se pare lipsită de prevedere și simț practic. Vreau să clarific din start că nu mă voi pronunța pe temeiul juridic, nu contest decizia CCR, ci doar încerc să arăt lipsa de adecvare la moment a acestei hotărâri istorice.

În primul rând, CCR s-a aplecat doar asupra unui singur candidat, la fel ca și serviciile. Având în vedere acuzațiile reciproce ale competitorilor pe tema promovării online prin metode ilegale, normal era ca CCR să ceară informații detaliate despre toți candidații pentru a vedea dacă procesul electoral este viciat în ansamblul său ori avem a face doar cu un caz singular. În lipsa unei dovezi clare, cum că mai mulți candidați au umblat cu cioara vopsită, mi se pare exagerat și lipsit de spirit practic să anulezi tot procesul electoral pentru păcatele unui singur candidat. Ce vină au ceilalți candidați, despre care serviciile nu au precizat că au călcat legislația electorală, pentru comportamentul ilegal al unui singur candidat care, până una alta, a obținut sub un sfert din toate voturile exprimate. De ce să anulăm tot procesul electoral când avem o ierarhie clară a turului întâi, știm cine s-a clasat pe locul doi și trei și deci cine ar merge în turul doi ca urmare a eliminării candidatului de pe primul loc.

De ce nu s-a procedat la eliminarea doar a domnului Georgescu? E ca și cum la o probă de atletism de la Olimpiadă se decide anularea probei și invalidarea rezultatelor tuturor atleților pe motiv că atletul de pe primul loc este dovedit, după cursă, ca fiind dopat și cu echipament neconform. Ce vină au cei de pe locul doi și trei? De ce trebuie să reia ei cursa, asta dacă o vor mai putea relua. Cine garantează că Lasconi sau Ciolacu, sau oricare dintre ceilalți competitori, vor mai fi susținuți de partidele lor la repetarea alegerilor sau dacă vor mai avea resurse materiale să candideze din nou? Cred că se omite ce efort colosal presupune chiar și simpla ajungere în postura de a candida în turul întâi. Cât timp, cât efort pierdut, câte resurse irosite! Nu mai zic de efortul și nervii poporului pus pe drumuri degeaba la alegeri.

Apoi, mai este și problema excluderii din sport, pardon, politică. Ce facem, reluăm alegerile și cu cel prins că a trișat? Nu era normal ca el să fie permanent exclus de la posibilitatea de a mai concura? Atâta timp cât nu condamnăm oficial trișorul și nu îi retragem în instanță dreptul de a candida, rezultă că va putea participa și el la alegerile astfel reorganizate. Să recunoaștem că asta ar fi cel puțin bizar.

Toate aceste paradoxuri și bâlbâieli sunt doar pentru că instituțiile de forță nu și-au făcut la timp datoria și pentru faptul că folosim CCR pe post de siguranță finală care trebuie să sară oricum, improvizat, chiar și la modul aberant, deoarece toate siguranțele instituționale ce o preced în sistem nu sar la timp. În mod normal, sesizând că un candidat, sau mai mulți, încalcă legile electorale și că bani grei, de la inamic, intră ilegal în campania electorală, serviciile trebuiau să sesizeze din timp și oficial Parchetul general, înainte de turul întâi. Parchetul astfel sesizat, cu probele furnizate de servicii, demara procedura în cazul respectiv și alta era situația, trișorul fiind eliminat din timp. Degeaba dai informări Președintelui și membrilor CSAT, aceste instituții neputând opri legal și eficient trișorul.

Din complicitate sau prostie, serviciile secrete care ar trebui să ne apere de invazia cibernetică a rușilor, au tăcut mâlc până în buza alegerilor, venind extrem de târziu cu niște sesizări trimise la CSAT și desecretizate doar când a devenit absolut evident că situația e gravă, mai bine zis că trișorul e pe cale să câștige alegerile. Am o bănuială că dacă era evident că Georgescu pierde alegerile nu se mai desecretizau hârtiile astea și nu se mai anula nimic. Cum să caracterizăm tăcerea serviciilor și faptul că nu au sesizat Parchetul general din timp? Gravă neglijență profesională sau înaltă trădare? Voit sau din eroare au lăsat descoperit frontul electoral în fața inamicului. Să nu uităm asta deoarece este extrem de grav. Cineva a scăpat sau a băgat intenționat mingea în poartă și pentru asta trebuie să plătească.

În al doilea rând, de ce să așteptăm ca noul Guvern să organizeze noile alegeri pentru președinte? Guvernul actual îşi exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale. Asta înseamnă că, până pe 21 decembrie, data limită de învestire a noului Parlament, se pot emite de către actualul Guvern actele de organizare a noilor alegeri. Despre Iohannis știm de la CCR că rămâne pe poziție până depune jurământul noul președinte. Până pe 21 decembrie avem în funcție și actualul Parlament, deci, unde este problema? De ce să așteptăm un guvern despre care nu știm încă dacă se poate forma, dacă adună majoritatea pentru a trece de Parlament, dacă are cine desemna premierul (și aici ne va lovi ,,măreția dreptului” pe linie de interpretări cu privire la cine va fi Președinte și cine va face desemnarea). Dacă actualul Guvern și Parlament, cu largul concurs al CCR, ar decide zilele acestea, prin act normativ, organizarea noilor alegeri acestea ar putea fi efectiv organizate și derulate chiar și de un guvern interimar, care are totuși prerogative administrative.

Părerea mea este că CCR nu a fost deloc practică și a dat dovadă de lipsă de înțelepciune. Dacă știau cu adevărat să lucreze cu ,,măreția dreptului” adoptau o soluție viabilă și plauzibilă, care să nu arunce țara în haos și vid de putere. Reținând cazul clar de încălcare a legilor electorale din partea candidatului Georgescu, CCR putea elimina doar pe acest candidat din turul doi și dispune organizarea turului doi cu următorii clasați, doamna Lasconi și domnul Ciolacu, în termen de maximum două săptămâni de la data deciziei. Pe 15 decembrie se vota și până pe 21 decembrie aveam și președinte cu jurământ depus, și Parlament investit și puteam trece la formarea noului guvern de către noile forțe politice votate de popor. Grație hotărârii neinspirate a CCR vom sta să stabilim cine conduce România după 21 decembrie, dacă la Cotroceni ar trebui să rămână Iohannis sau Președintele Senatului, cine are dreptul să desemneze noul Premier, precum și alte zeci de pricini de scandal politic și constituțional pe care îmi e greu să le prevăd acum.

Și dincolo de toate aceste chichițe și manifestări absurde ale principiului ,,măreției dreptului” planează cea mai grea întrebare de care uită toată lumea? Totuși, până la urmă, în țara asta, cine stabilește cine ajunge Președinte, măreția dreptului sau măreția votului?

Să nu bagăm țara în șanț de la atâta ,,măreție a dreptului’’ și de la atâta ,,stat de drept”. De două săptămâni, se tot toarnă benzină peste societate de parcă oamenii ar fi de fier și nu ar fi capabili să-și iasă din pepeni. Mie îmi pare că nu mai lipsește decât o scânteie și sare totul în aer. Deci, mare atenție, ca nu cumva planul inamicului să fi fost de la bun început chiar declanșarea unei revolte, iar scandalul candidatului profetic să fi fost doar fenta, preludiul, declanșatorul acestei revolte. Să nu uităm că este luna decembrie, în mod tradițional, sezon de revoluții la români.

(Autor: Liviu Adrian Perișan)