Spania a câștigat Campionatul European de Fotbal, după ce a învins Anglia în Finală cu scorul de 2-1

Marin Preda se întîlnește cu studenții de la Limba și Literatura română

Parada cuvintelor. Am dat gata pagina Opinia literară și artistică înființată de mine în Scînteia tineretului, precursoare a Suplimentului literar artistic al Scînteii tineretului, pe 20 septembrie 1980. Am reținut în vederea publicării în Jurnalul gîndurilor mele puținele texte scrise de mine pentru această pagină. Le-am semnat cu pseudonimul Ion Sireteanu.. Erau văzute de mine ca niște flecuștețe, care nu meritau angajarea semnăturii. Unele aveau un conținut polemic. Se numeau la vremea respectivă înjurături. Și de regulă în lumea literară înjurăturile se strigau din ascunzișul boschetului care era pseudonimul. O singură excepție descopăr c-am făcut. O notiță despre un serial semnat de Eugen Barbu în Săptămîna. Nu știu de ce am decis să-l semnez cu Ion Cristoiu. Era, poate, importanța subiectului – limbajul lui Caragiale. Era, poate, întoarcerea bunăvoinței arătate de Eugen Barbu la rubrica de scandal Săptămîna pe scurt față de inițiativa paginii de Cultură de la Scînteia tineretului. Reproduc aici notița tipărită în ediția din 5 iulie 1980 a paginii Opinia literară și artistică:

Parada cuvintelor
Începînd cu numărul din 16 mai 1980 al revistei «Săptămîna» serialul «Caragiale» al lui Eugen Barbu îşi propune să ne ofere «o scrutare a bazinului lexical în care a pescuit sau nu, asta n-are nici o importanţă, Caragiale». Aparentă întreprindere de arhivistică literară și, prin aceasta, înșelătoare pentru spiritele academice, convinse că dreptul de a fi abundent în citate aparţine în exclusivitate tratatelor universitare, această nouă etapă a serialului semnat de Eugen Barbu este, în fapt, un mare spectacol al voluptăţii pe care ne-o pot procura cuvintele atunci cînd ele sînt urmărite în cărţi şi în lume de un voluptuos al cuvintelor El însuşi maestru al cuvîntului, în care explorează cu plăcere adîncurile de plasticitate, Eugen Barbu, realizează prin această trecere în revistă a posibilelor cuvinte şi expresii «care l-ar fi putut interesa pe Caragiale» o convingătoare paradă a unui univers lingvistic care explică, poate, apariţia unor genii lingvistice româneşti ca Eminescu, Caragiale, Arghezi.”

*

Climatul Echinox. Am greșit scriind că notița despre Eugen Barbu a fost singurul text semnat de mine în pagina Opinia literară și artistică a Scînteii tineretului cu numele meu și nu cu pseudonimul Ion Sireteanu. Sîmbătă, 12 iulie 1980, profitînd de o anume acalmie în viața și activitatea lui Nicolae Ceaușescu, am publicat în pagină un text dedicat Echinoxului. Îl reproduc pentru valoarea sa:

Climatul «Echinox»
Dacă e să trecem în revistă realizările din ultimii ani în domeniul afirmării tinerilor creatori, incontestabil climatul «Echinox» mi se pare printre cele mai semnificative. Spun, climatul «Echinox» şi nu revista «Echinox» pentru că marea şansă în spaţiul afirmării tînărului creator reprezentată de «Echinox» nu este atît existenţa lunară a unui spaţiu tipografic pus în exclusivitate la dispoziţia tinerilor scriitori şi publicişti, cît mai ales acţiunea constantă a unui climat moral şi intelectual propice depistării şi afirmării tinerelor talente. O revistă care să-şi pună la dispoziţia tinerilor spaţiul tipografic – condiţie revendicată drept necesară şi suficientă pentru afirmarea talentelor în unele intervenţii publicistice mai ambiţioase – nu înseamnă automat şi rezolvarea atît de controversatei probleme a afirmării tinerilor creatori. Iată, de exemplu, «Echinox» e o simplă revistă studenţească de institut, fără a beneficia, în raport cu celelalte reviste studenţeşti, de avantaje deosebite. Cu toate acestea nici o revistă studenţească nu se poate mîndri ca «Echinox» cu marele număr de scriitori şi publiciști prezenţi astăzi în viaţa literar-artistică a ţării. Aceasta pentru că «Echinox», înainte de a fi un spaţiu publicistic, e un spaţiu moral şi intelectual, acel spaţiu atît de necesar nu numai depistării tinerilor creatori dar şi formării lor ca scriitori şi ca oameni. «Echinox» înseamnă, de exemplu, un spaţiu în care tînărul creator s-a bucurat şi se bucură de îndrumarea atentă a magiștrilor fără ca această îndrumare să devină tutelă sîcîitoare. Constantin Daicoviciu, Mircea Zaciu, Ştefan Pascu, Ion Vlad sînt doar câteva dintre numele magiştrilor la a căror înălţime de gînd s-au format promoţiile «Echinox». Apoi, «Echinox» înseamnă un climat moral şi intelectual al cărui fundament îl reprezintă echilibrul. Echilibru între generozitate și exigenţă, între orgoliul tînăr şi cenzura rigorii morale și intelectuale. Se mai crede de către unii tineri creatori că afirmarea unei noi generaţii literar-artistice e direct condiţionată de virulenţa revendicărilor, de puterea cu care tinerii scriitori şi publicişti îşi strigă în scris genialitatea şi şi-o diferenţiază de a celorlalte generaţii. Anumite manifestări ale membrilor Cenaclului de luni, culminând cu încercarea lui Traian T. Coşovei de a ne releva în ultimul număr din «Convingeri comuniste» prezenţa tinerilor poeţi bucureşteni la «Zilele culturii călinesciene» ca un eveniment istoric nu numai pentru camera de hotel în care au dormit (nr. 413), dar şi pentru contemporaneitate, ne atrag atenţia asupra riscurilor pe care le cuprinde o greşită înţelegere a afirmării tinerilor creatori. Nimic din astfel de manifestări de orgoliu exagerat în paginile revistei «Echinox», pagini cenzurate discret de rigoarea, morală şi intelectuală a redactorilor, a conducătorilor colectivului redacţional Ion Pop şi Marian Papahagi, orgoliul tânăr în echilibru cu maturitatea. Da, în acest echilibru constant preluat de nenumăratele generaţii echinoxiste de la prima generaţie de redactori ai revistei, astăzi deja afirmată în viaţa culturală a ţării, stă unul din secretele climatului «Echinox» de afirmare a tinerilor creatori.”

Minus insistența nițel comunistă pe Afirmarea tinerilor creatori, ca și cum aceasta ar fi fost o politică de stat, întreg textul e publicabil. De aia l-am și reprodus aici.

Remarc a nu știu cîta oară și cu aceeași adîncă tristețe ce bine scriam cînd eram tînăr. Cred că forța textului izvora din scurtimea sa. Acum mă lăbărțez pe multe pagini, convins că timpul avea și pentru mine răbdare. Atunci scriam în viteză, presat de timpul care se scurgea nemilos și de care aveam nevoie pentru a-mi face jobul de redactor șef adjunct. De fapt și acum, dacă mi se pune pistolul în coastă scriu ca și cum aș trage cu arma.

Dintre toate inițiativele paginii, realizate săptămânal, dar publicate doar din cînd în cînd, deoarece materialele oficiale cu Tovarășul scoteau din ziar, pentru a-i face loc cu prioritate, exactitate, textele despre Cultură, fie și pentru că ele puteau aștepta mult și bine, nefiind la zi, cum se spunea în limbaj redacțional, am reținut, printre altele, relatarea Întîlnirii cu studenții de la Limba și literatura română a lui Marin Preda pentru o discuție despre noul său roman, Cel mai iubit dintre pământeni, dar și despre Delirul, un alt succes enorm de librărie al lui Marin Preda. Reportajul a fost publicat în ediția din 5 aprilie 1980.

Voi OCR-iza textul și-l voi publica. Semnat de Alex Ștefănescu, e un excepțional document de Istorie literară. Din două motive. E despre Marin Preda și e semnat de cel mai mare istoric literar al nostru, Alex Ștefănescu.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Marin Preda se întîlnește cu studenții de la Limba și Literatura română”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *