Maximus. Angela Gheorghiu și…un alt Român!

În luna iulie a anului 2022, în cadrul unui concert uriaș susținut chiar în fața Turnului Eiffel şi a milioane de francezi, de Ziua Națională a Franței,  celebrul dirijor timisorean Cristian Macelaru, directorul artistic al Orchestrei Naționale a Franței, laureat al Premiului Grammy, unul dintre cei mai apreciati artisti români ai momentului, a ales să dirijeze și Rapsodia Română, de George Enescu.

Cu acest prilej, soprana Angela Gheorghiu, din cauza faptului că nu a fost inclusă în program, a considerat că e momentul oportun să-l atace pe dirijorul român; ea îl acuza astfel pe Cristian Măcelaru că ar avea lacune mari în educație fiindcă promovează muzica lui George Enescu în Franța, pe care o consideră muzică populară, îl numește pe dirijorul român „laș și trădător”, îl stigmatizează, cu un dispreț suveran, spunându-i că nu este decât „un alt român”!

În acest context, Angela Gheorghiu afirma că mentalitatea Românilor a rămas neschimbată, cu alte cuvinte că noi, Românii, am rămas un popor de lași și trădători.

În  26 decembrie, la TVR Cultural difuzează un interviu cu Angela Gheorghiu. Cu această ocazie, eu, Marius Niculescu, doresc să-i transmit lui Angela Gheorghiu următoarele lucruri:

Românii nu au fost niciodată lași; în Istoria lor există nenumărate exemple de un eroism ireal, care nu se mai întâlnește la niciun alt popor de pe acest pământ.

Poporul Român nu a fost niciodată, în întreaga lui Istorie, trădător!  El a fost  însă, de fiecare dată, trădat!

Poporul Român a fost trădat în 1883, când regele Carol I, un german, a semnat tratatul prin care România a aderat la Tripla Alianță, un tratat făcut în secret, contrar dorinței și afinităților istorice ale Românilor.

Poporul Român a fost trădat în 1940, când Adolf Hitler, un alt german, a smuls din trupul Țării Ardealul, deși știa, după cum i-a declarat direct lui Ion Antonescu, că în această dispută teritorială, noi, Românii avem dreptate și nu maghiarii.

Singurii care au fost lași și trădători, dar față de Poporul Român și nu față de străini, au fost acei conducători politici și militari ai Țării noastre care au lăsat Armata Română să intre în cele Două Războaie Mondiale complet nepregătită, care au cedat peste o treime din teritoriul României vecinilor ei, dușmanilor ei naturali, fără a trage măcar un foc de armă.

Dacă asta se întîmpla pe vremea când România era condusă de niște oameni politici care răspundeau la numele de Titu Maiorescu, Ion I. C Brătianu, Alexandru Marghiloman, Take Ionescu, Petre Carp, Constantin Argetoianu, Ion Antonescu, Nicolae Iorga, oare ce s-ar întâmpla, în prezent, în situații similare, cum ar reacționa oare onorabilii noștri politicieni actuali, care răspund la numele sonore de: Ciolacu, Ciucă, Ciucu, Bolojan…

Faptul că soprana Angela Gheorghiu nu cunoaște detalii din istoria politico-diplomatică și militară a României nu este un lucru grav; în definitiv, ea nu este decât o  femeie care are un alt domeniu de interes, de competență.

Cu totul altfel stau lucrurile în legătură cu o altă afirmației a sopranei Angela Gheorghiu, care se referă strict la domeniul ei de competență și anume, la muzică!

Iată ce afirma soprana Angela Gheorghiu despre Ciprian Porumbescu:

„Cine a fost Ciprian Porumbescu? Un compozitor care a scris puține lucruri. Aici este o problemă în România. O problemă cu George Enescu, cu Ciprian Porumbescu. Nimeni nu vrea să afle cine au fost oamenii aceștia. Ciprian Porumbescu a fost un compozitor ce se afla la începutul carierei, a compus o operetă românească. Muzica sa nu este de valoare. Bietul de el nici n-a avut timp, pentru că a murit tânăr, din cauza tuberculozei. ”

Singurul adevăr din aceste afirmații făcute de soprana Angela Gheorghiu este că Ciprian Porumbescu a murit de tânăr; marele compozitor Ciprian Porumbescu se stingea din viață, în primele zile de vară ale anului 1883, pe 6 iunie, în casa lui din satul Stupca (sat numit azi Ciprian Porumbescu, în onoarea sa), în braţele surorii sale şi sub privirile îndurerate ale tatălui său.

Avea doar 29 de ani!

În rest, soprana Angela Gheorghiu, dacă nu știa, o rog să citească următoarele:

Ciprian Porumbescu, violonist, compozitor, teolog şi mare patriot, un talent muzical de excepţie, care a uimit o lume întreagă cu pasiunea sa pentru muzică şi talentul la vioară, a întruchipat, în scurta sa existenţă, autenticul românesc cu tot ceea ce este mai frumos şi mai pur, întreaga sa creație muzicală încadrându-se în sfera curentului romantic.

În 1874 s-a înfiinţat, la Cernăuţi, societatea studenţească „Arboroasa”, după numele vechi al Bucovinei; Ciprian Porumbescu i-a compus imnul, a condus corul societăţii culturale, iar în ultimul an de seminar a fost ales preşedintele ei. Însă „Arboroasa” nu a fost niciodată privită cu ochi buni de stăpânirea austriacă din cauza activităţilor considerate mult prea intens patriotice.

În anul 1878, Porumbescu este arestat, alături de alţi tineri, în Procesul „Arboroasa”, fiind închis timp de trei luni la Cernăuţi. Se afla la Stupca…a fost urcat într-o căruţă şi dus până la Cernăuţi, un drum în care apa rece i-a pătruns prin haine; i-au dat voie să-şi ia cu el doar vioara şi o gramatică a limbii franceze

Temniţa în care şi-a petrecut Crăciunul anului 1878 s-a transformat însă pentru el în drum sigur spre mormânt, fiindcă pereţii reci şi mâncarea proastă l-au îmbolnăvit grav de tuberculoză.

Unul dintre cei mai înflăcăraţi combatanţi în presa vremii, care a luptat din răsputeri pentru a obţine eliberarea celor întemniţaţi, a fost însuşi Mihai Eminescu.

După trei luni, Ciprian Porumbescu avea să fie eliberat, dar ce folos… răul se cuibărise deja în corpul său tânăr.

Printre cele mai populare lucrări ale sale, sunt „Balada pentru vioară si orchestră”, „Trei culori” (fost imn al României), valsurile „Zâna Dunării” şi „Camelii”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”,  „Gaudeamus Igitur”, „Inimă de român”, „Odă ostaşilor români”.

A compus, de asemenea, celebrul cântec patriotic „Pe-al nostru steag e scris Unire”, fostul imn al României, care în prezent este imnul naţional al Albaniei!!!

În primăvara lui 1882, cu doar un an înainte să moară, avea loc premiera operetei „Crai nou” (pe un text de Vasile Alecsandri), la Braşov, prima şi una dintre cele mai frumoase operete care s-au creat în România vreodată; atunci, când deja timpul nu mai avea răbdare cu el, îi scria tatălui cu o intuiţie tristă, dar cu o dorinţă de viaţă care se ghiceşte în fiecare cuvânt:

„Şi astăzi, astăzi am ajuns să-mi văd dorinţa împlinită, mi-am văzut visul cu ochii, am avut aplauzele frenetice pentru opul meu, am auzit chemând sute de voci, pline de entuziasm, numele meu, m-am văzut ridicat, lăudat, măgulit, laureat. Ce să mai zic, ce să mai aştept de la viaţa mea, de la viitorul meu?”

Înainte să moară, cu ultimele forţe, Ciprian Porumbescu i-a şoptit acesteia surorii sale: ”Să nu lăsaţi muzica mea să moară!”. Ultima lui dorinţă, ce se regăseşte în ultima strofă din ”Cântecul tricolorului”, a fost îndeplintă, pe crucea sa fiind puse culorile drapelului românesc şi versurile:

“Iar când, fraţilor, m-oi duce/ De la voi, şi-o fi să mor/ Pe mormânt atunci să-mi puneţi/ Mândrul nostru tricolor”.

Soprană Angela Gheorghiu, Ciprian Porumbescu nu a murit de tuberculoză, Ciprian Porumbescu a murit din dragoste de Țară; o țară numită acum, România! Care, întâmplător, e și Țara ta!

Ciprian Porumbescu…un alt Român!