CCR a anulat întregul proces electoral cu privire la alegerea președintelui României. Guvernul va stabili noua dată a alegerilor, iar procesul electoral va fi reluat în integralitate
Maximus. Câinii Războiului și Petre P. Carp
(Autor: Marius Niculescu)
Emmanuel Macron este un bancher și politician francez agnostic, în vârstă de 46 ani, născut la 21 decembrie 1977, în Amiens, Franța.
Este fiul lui Françoise Macron (născută Noguès), medic și colaborator al Oficiului de Securitate Socială, și al lui Jean-Michel Macron, tot medic, profesor de neurologie la Universitatea din Picardy; cei doi au divorțat în anul 2010.
Este singurul membru al familiei care nu a urmat o carieră în medicină; fratele lui mai mic, Laurent (44 ani), este radiolog intervenționist (căsătorit, cu doi copii), iar sora sa Estelle (42 ani), este nefrolog.
Unul dintre stră-străbunicii lui paternali a fost englez, născut în Bristol, Marea Britanie; se numea George William Robertson.
A obținut bacalaureatul la faimosul Liceu Henri-IV din Paris, a studiat pianul la Conservatorul din Amiens, licențiat în filozofie al Universității Paris-Ouest Nanterre La Défense, are un master în afaceri publice la Sciences PO (Institutul de Studii Politice) din Paris (2001), iar în 2004 a absolvit printre primii prestigioasa École Nationale d’Administration (ENA), la care au studiat foștii președinți ai Franței, Valéry Giscard d’Estaing, Jacques Chirac și François Hollande.
Caracterizările făcute de profesorii de la Sciences PO sunt: student excepțional sub toate aspectele, intelect deosebit, eleganță morală și generozitate reală.
După terminarea studiilor a fost înalt funcționar public, apoi a lucrat la banca de investiții Rothschild & Co.
Este căsătorit din 2007 cu Brigitte Trogneux și nu are copii.
Brigitte are trei copii din prima căsătorie cu bancherul André-Louis Auzière (Sébastien, 49 ani, Laurence, 47 ani și Tiphaine, 40 ani) și șase nepoți.
Nu a făcut stagiul militar.
Este președintele Franței din 2017, fiind, la 39 de ani, cel mai tânăr președinte din istoria țării.
Jens Stoltenberg este un politician norvegian agnostic, în vârstă de 65 de ani născut la Oslo, Norvegia, în 16 martie 1959.
De formație economist, Stoltenberg provine dintr-o familie cu tradiție în politica norvegiană – tatăl său, Thorvald Stoltenberg, a fost Ministru de Externe, iar mama, Karin Stoltenberg, secretar de stat.
Este căsătorit cu Ingrid Schulerud (director de secție la Ministerul de Externe) cu care are doi copii, un băiat Axel (35 ani) și o fată Catharina (32 ani).
A fost de două ori prim-ministru al Norvegiei între 2000-2001 și 2005-2013 din partea Partidului Muncitoresc Norvegian.
Din 2014 el este al 13-lea secretar general al NATO.
După mai mult de doi ani de la invadarea Ucrainei, în pofida celor mai drastice sancțiuni economice, politice și diplomatice pe care le-a suportat vreodată o țară, războiul Rusia – Ucraina continuă, fără nicio rază de speranță că se va termina curând.
Mai mult, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg a avertizat statele membre NATO, în februarie 2024, că trebuie să se pregătească pentru un conflict cu Rusia care ar putea dura decenii! Jens Stoltenberg a mai spus că cea mai bună apărare a Ucrainei împotriva Rusiei este ca Occidentul să furnizeze în continuare cantități sporite de arme Ucrainei.
Emmanuel Macron a afirmat că ar trebui să i se permită Kievului să „neutralizeze” bazele militare de unde Rusia lansează rachete asupra teritoriului ucrainean, că trebuie să permitem Ucrainei să atace Rusia cu arme occidentale.
În februarie, Macron nu a exclus posibilitatea de a-şi trimite trupele în Ucraina, fiind primul şef de stat occidental care a adoptat această poziţie.
La începutul lunii mai, Macron şi-a reiterat mesajul, relansând dezbaterea pe acest subiect.
Vladimir Putin a ameninţat marţi, 28 mai, Europa, cu „consecinţe grave” dacă ţările NATO vor permite Ucrainei să folosească armamentul occidental pentru a ataca ţinte pe teritoriul rus.
„Aceşti reprezentanţi ai ţărilor NATO, în special din Europa, mai ales în ţările mici, ar trebui să fie conştienţi cu ce se joacă. Trebuie să-şi amintească faptul că sunt adesea state cu un teritoriu mic şi cu o populaţie foarte densă”, iar „acest factor este un lucru serios la care ar trebui să reflecteze înainte de a vorbi despre lansarea de atacuri în profunzimea teritoriului rus”.
Atacurile cu rachete asupra teritoriului rusesc sunt un act flagrant de agresiune împotriva Federației Ruse. Este o declarație deschisă de război adresată unei superputeri nucleare.
Nu există nicio șansă ca Ucraina să reușească vreodată într-un război împotriva Rusiei. Nu există niciun drum spre victoria militară pentru Ucraina. Punct. Nu contează dacă le dăm 60 de miliarde de dolari sau 120 de miliarde sau 200 de miliarde. Nu va schimba nimic, pentru că fundațiile pe care se bazează puterea de luptă la nivel național sunt în mod irevocabil de partea Rusiei.
Puterea aeriană este de partea Rusiei, apărarea aeriană este de partea Rusiei, potențialul militar-industrial este de partea Rusiei, permițând producția unei cantități mari de artilerie, muniție, armele în sine, drone, echipamente de război electronic și, mai presus de toate, oamenii sunt de partea Rusiei. Rusia are mai mulți oameni și va avea întotdeauna mai mulți oameni. În opinia mea, este nerezonabil să continuăm să sperăm că partea ucraineană va putea câștiga dacă dăm doar puțin mai mulți bani, pentru că nu va funcționa… Ucraina nu va câștiga niciodată… Punct. (Locotenent-colonelul american Daniel Davis).
Opiniile lui Davis sunt împărtășite de marea majoritate a experților militari care au urmărit îndeaproape evenimentele de pe teren.
Petre P. Carp (1837 – 1919) om politic român, a fost unul dintre cei mai mari oameni de stat ai ţării, care a luptat cu vehemenţă pentru crezurile sale politice. Înzestrat cu mari calităţi oratorice, istoricii îl consideră al doilea mare politician conservator după Barbu Catargiu.
În ceea ce priveşte spiritul, nimeni nu l-a întrecut, el a fost fără îndoială omul cel mai spiritual din vremea lui (I.G.duca, Memorii),
A fost căsătorit cu Sevastia Cantacuzino (fiica lui Ioan Cantacuzino, cunoscut om politic), cu a avut cinci copii: o fată, Elsa, și patru băieți: Ion, Grigore, Petre și Nicu.
Prim-ministru și ministru în mai multe guverne, Petre P. Carp a ocupat în activitatea sa funcții însemnate într-un număr de mai multe guverne începând din anul 1870, cu intermitență, până în anul 1912.
Personalitate cu o experienţă politică impresionantă de 50 de ani, suveranii României nu vor ezita să îl convoace la Consiliile de Coroană care vor decide soarta ţării în prima conflagraţie mondială.
Pe 14 august 1916, noul rege, Ferdinand I, convoacă un alt Consiliu de Coroană pentru a le comunica oamenilor politici decizia ca România să declare război Austro-Ungariei chiar a doua zi. Văzând cum regele este influenţat de prim-ministrul liberal Ion I. C. Brătianu, Carp intră într-o gravă polemică cu Majestatea Sa. Ferm pe poziţii, a rostit cuvinte grele la adresa regelui, dar şi a ţării, întreaga scenă căpătând proporţii încărcate de dramatism. Petre Carp rosteşte celebra frază: „Mă voi ruga la Dumnezeu ca armata română să fie bătută”.
Apoi, consecvent, declară: „Am trei fii, îi dau Maiestății voastre să se bată și să moară”! Asta, cu toate că marele om politic era cu totul împotriva intrării României în război de partea Antantei.
Petre P. Carp și-a realizat destinul politic: Istoria nu judecă oamenii mari numai după rezultate, ci și după înălțimea concepțiilor lor și fermitatea caracterului. (Eugen Lovinescu)
Ministrul Apărării al Italiei, Guido Crosetto, a declarat că este o greșeală să sporim tensiunea dintre Rusia și NATO când situația este și-așa dramatică și a subliniat necesitatea începerii imediat a negocierilor de pace.
Secretarul de stat al Papei Francisc, cardinalul Pietro Parolin, a declarat joi, 30 mai, că folosirea de către Ucraina, pe teritoriul Rusiei, a armelor livrate de aliații NATO ar declanşa o „escaladare incontrolabilă” a conflictului pe care nimeni nu o va mai putea controla.
Atâta timp cât cei doi politicieni, Jens Stoltenberg și Emmanuel Macron, care vor să arunce cu demență țările NATO în război cu Rusia, nu declară public că-și vor trimite băieții, inclusiv nepoții de frate, de soră, nepoții soțului sau soției la război, pe front, din prima zi, în linia întâi, așa cum a făcut Petre Carp cu cei trei băieți ai lui (locotenentul Petre Carp a căzut la datorie pe front – avea 29 de ani), nu au niciun drept să trimită copiii altora să moară pentru un război care nu e al lor.
Se spune că Ulise ar fi comentat cu Ahile arta de a face războaie: « Privilegiul celor mari este că pot vedea dezastrul de la balconul palatului »
Dacă cei doi onorabili politicieni își închipuie că ei și familiile lor vor privi de la balcon tragedia în liniște, nevătămați și nu vor răspunde în fața familiilor ai căror copii îi trimit la moarte sigură, se înșală amarnic.
Iar același lucru este valabil și pentru politicienii români care conduc România!
Dacă nu sunt pregătiți să facă acest sacrificiu personal, luându-l ca exemplu pe marele om politic român Petre P. Carp, atunci să militeze pentru pace și să nu aducă războiul în casele românilor, un război cu care nu au nimic de-a face!
Atunci când niște popoare supercivilizate, care trăiesc în țări cu o democrație liberală consolidată, cel mai bun sistem politic pe care l-a inventat omenirea vreodată, țări ca America, Franța, Norvegia, le permit, prin apatia, ignoranța și îndoctrinarea malignă la care s-au lăsat supuse fără a reacționa în niciun fel, conducătorilor pe care ele însele i-au pus în fruntea lor, să le conducă spre dezastru, spre război cu una dintre cele două superputeri nucleare, cu Rusia, cea mai întinsă și mai bogată în resurse naturale țară de pe glob, în ciuda faptului că reprezentanți și experți militari ai celeilalte puteri nucleare, America, spun ferm că Rusia nu va putea fi niciodată învinsă militar, atunci acele popoare nu mai sunt victime, ci sunt părtașe la nenorocirea pe care au permis-o, care poate merge ușor chiar și la dispariția civilizației umane, așa cum o cunoaștem noi astăzi, în urma unei catastrofe nucleare.
Acta est fabula, plaudite!
Post scriptum 1:
Câinii Războiului, Film (1980), regizor John Irvin, Distributie: Christopher Walken, Tom Berenger. După cartea omonimă a lui Frederick Forsyth.
Post scriptum 2:
Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene are șapte copii: David (33 ani), Sophie (31 ani), Donata (28 ani), gemenii Victoria și Johanna (26 ani), Egmont (22 ani) și Gracia (21 ani).
Comentarii
Lasă un răspuns