CCR a anulat întregul proces electoral cu privire la alegerea președintelui României. Guvernul va stabili noua dată a alegerilor, iar procesul electoral va fi reluat în integralitate
Maximus. Medicină și Război
(Autor: Marius Niculescu)
În mitologia greacă, Porumbelul, alegând casca lui Ares pentru a-și face cuib, l-a împiedicat pe zeul războiului să pornească la luptă, prelungind astfel starea de Pace.
De atunci, Porumbelul cu ramură de măslin în cioc este simbolul Păcii, pasărea sacră aducătoare de vești bune, pasărea speranței, armoniei, purității, prieteniei, dragostei.
Alături de sănătate și libertate, Pacea este una dintre condițiile absolut necesare pentru ca omul să poată porni în Căutarea Fericirii, țelul suprem al oricărei ființe umane!
Căutarea Fericirii, lucru pe care toți oamenii îl fac în permanență, reprezintă un drept fundamental ale omului, inclus în cel de-al doilea paragraf din Declarația de Independență a SUA (4 iulie 1776); acest al doilea paragraf este considerat a fi una dintre cele mai importante fraze scrise în limba engleză și în istoria americană.
A fi american nu este o etnie; nu poți spune că ești american așa cum poți spune, de exemplu, că ești german, sau italian, sau Român. A fi american este o stare de spirit, este un mod de viață, este despre a respecta un set de credințe, despre a trăi un vis – visul american.
Căutarea Fericirii este un drept fundamental al americanilor, iar faptul că este garantat de Constituția SUA devine un privilegiu, parte integrantă a visului american!
Pe plan colectiv, Pacea reprezintă absența războiului (pax absentia belli)! Ea este singura soluție pentru a salva viețile omenești curmate într-un război, singurul antidot la inflația de război și singurul antidot la criza economică de război.
Fiodor Dostoievski, care alături de Lev Tolstoi, reprezintă culmile literaturii ruse, afirmă însă că „mai curând pacea, o pace prea lungă, îl face pe om feroce şi dur, şi nu războiul”!
Paradoxală la prima vedere, acestă afirmație este cât se poate de adevărată.
Și asta deoarece pacea nu este naturală; dacă pacea ar fi naturală, atunci războiul ar fi doar un accident.
Pace înseamnă stabilitate; dacă stabilitatea ar fi naturală, atunci Pacea ar fi naturală. Dar stabilitatea nu e naturală, deoarece lucrurile în natură tind spre dezordine și nu spre ordine, iar a le menține într-o anumită stare înseamnă a lupta pentru a le menține.
Pacea este un deziderat pentru obținerea căruia trebuie depus un efort imens, trebuie consumată multă energie, dar „este singura bătălie care merită dusă”. (Albert Camus).
Starea naturală este deci războiul, și nu Pacea; soluția naturală la orice tip de conflict este războiul, și nu Pacea! Pacea reprezintă doar un intermezzo între două războaie.
Din nefericire, „dacă fie și numai un singur om poate justifica principiile care conduc la război și la teroare, războiul și teroarea vor exista”. (Albert Camus).
Prim-Ministrul unui stat vecin, unul dintre dușmanii naturali ai României, afirmă cu fiecare ocazie că țările slabe nu pot avea parte de pace, că pentru aceste țări timpul e pe sfârșite dacă nu înțeleg că „doar statul are frontiere, nu și națiunea”! Și să luăm aminte la acest lucru!
Are dreptate, are mare dreptate!
Bineînțeles că noi, Românii, putem sta liniștiți și relaxați, putem discuta nonstop despre Statul Paralel care nu există, despre baroni, despre clanuri, despre servicii secrete, SRI, SIE, pentru că noi nu ne simțim vizați de aceste declarații ale conducătorilor altor state vecine, pentru că noi, Românii, avem politicieni inteligenți, harnici, care pun întotdeauna binele public înaintea interesului personal sau de grup, care știu ce trebuie să facă în orice situație, care sunt mereu pregătiți pentru orice surpriză neplăcută, care l-au studiat cu asiduitate pe Nassim Nicholas Taleb și știu să protejeze acest minunat popor inclusiv de Lebăda Neagră! Nu trebuie să ne facem nicio grijă!
Noi, Românii, suntem conduși de politicieni minunați, onorabili, supuși legii și nu deasupra ei, unii se autointitulează chiar oameni politici, oameni de stat și cu siguranță au proprietatea cuvintelor, doar sunt demnitari ai Statului Român!
Așa cum „cașcavalul este gratuit numai în capcana pentru șoareci” (Margaret Thatcher), nici pacea nu este și nu a fost niciodată gratuită, ea vine însoțită de costuri considerabile. Ca să poată avea pace, pentru ca un popor să fie stăpân în țara lui și respectat dincolo de hotarele țării, un stat trebuie să aibă o armată puternică, modernă și numeroasă.
O societate puternică, cu o armată puternică, se obține însă printr-un efort imens, nu numai social, economic și financiar, dar și politic și diplomatic; dar o societate puternică este mai puțin probabil să fie atacată de către dușmani.
Alianțele sunt necesare și binevenite, dar nu sunt suficiente, deoarece niciun popor nu s-a sacrificat vreodată pe altarul alianțelor! Iar diplomația care stă în spatele alianțelor nu are nicio valoare dacă nu se bazează pe o armată puternică, pentru că „Diplomația fără arme, e ca muzica fără instrumente!” (Frederic cel Mare)
Expresia (adaptată) lui Publius Flavius Vegetius Renatus, din lucrarea De Re Militari, vol. III, „Si vis pacem, para bellum” nu și-a pierdut niciodată din semnificație și este mai actuală decât oricând!
Între medicină și război există o imensă asemănare: în ambele cazuri, a preveni este mult mai ușor și mai profitabil decât a trata!
Iar războiul Rusia-Ucraina putea fi prevenit, putea fi evitat, iar cei care nu au dorit să facă asta nu vorbesc în niciun caz limba în care marele Fiodor Dostoievski a scris romanul „Idiotul” (1869), o capodoperă a literaturii universale.
Politica este destinul omenirii (Napoleon), iar una dintre problemele de care trebuie să se ocupe politica este realizarea păcii; în cazul Ucrainei, politica a eșuat lamentabil, iar războiul a venit ca o continuare firească al acestui eșec!
Mai devreme sau mai târziu însă, războiul dintre Rusia și Ucraina, se va termina prin semnarea unui tratat de pace, așa cum s-a întâmplat de-a lungul istoriei omenirii cu toate conflictele, indiferent de amploarea lor, fără excepție.
Această pace exclude însă, a priori, cedarea vreunei părți, oricât de mici, din teritoriul actual al Ucrainei. Niciun președinte nu poate, nu are voie să cedeze nicio palmă de pământ care aparține țării lui, fără a duce un război pe viață și pe moarte, până la epuizarea tuturor resurselor materiale și umane.
Aceasta este regula de fier a realismului politic care guvernează relațiile dintre state și ca orice regulă are și o excepție: România!
România, care în anul fatidic 1940, prin conducătorii ei vremelnici și nevolnici, a cedat peste o treime din teritoriul ei național în nici trei luni de zile, fără a trage măcar un foc de armă! Iar odată cu teritoriul pierdut, odată cu populația pierdută, și-a pierdut, pentru totdeauna de data asta, Onoarea!
Pacea dintre cele două țări exclude însă și posibilitatea înfrângerii pe câmpul de luptă, a Rusiei. Nu există nicio forță pe acest pământ care să învingă Rusia militar, atâta timp cât arsenalul și doctrina ei nucleară îi permit și o obligă, dacă e pusă la zid, să distrugă în câteva minute întreaga civilizație occidentală și s-o trimită direct în Epoca de Piatră.
În felul acesta, cea mai mare națiune albă de pe pământ, Rusia, ar fi nevoită să trimită în neant întreaga rasă căreia îi aparține și ea, rasă creatoare a unei civilizații cum n-a mai cunoscut omenirea vreodată, aducându-i în culmea fericirii pe progresiștii (care vor fi trimiși totuși și ei pe veșnicele plaiuri ale vânătoarei, alături de Winnetou și Old Shaterhand) măcinați de o ură viscerală față de moștenirea culturală europeană, fanatici ai distrugerii civilizației occidentale prin ideologiile lor maligne, iar frumoasei intelectuale, scriitoare și activiste newyorkeze Susan Sontag-Rosenblatt (1933-2004) i s-ar confirma, postum, afirmația făcută în 1967, și anume că rasa albă e cancerul omenirii!
Toți aceștia or să fie mulțumiți…și foarte liniștiți, în lumea celor drepți!
Din nefericire, „oamenii care cred că dreptatea constă în dreptul de a se distruge reciproc, vor atinge negreșit pacea eternă, însă numai în cimitir”. (Kant, Spre pacea eternă, 1795).
Singura ieșire din această gravă situație de conflict armat este un tip special de pace, revoluționar și de aceea nemaiîntâlnit încă în istoria războaielor, propus de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, un contemporan cu o strălucitoare capacitate vizionară, un adevărat om politic, pentru care principiile nu se negociază niciodată!
Pacea lui Zelenski, este de fapt un tratat în zece puncte, care revoluționează diplomația mondială, printr-un rafinament și o eficiență copleșitoare.
Ea se poate aplica oricărui conflict de pe glob, cu condiția să fie parcurse un număr de zece etape obligatorii. Acestea sunt:
Războiul să fie între două popoare slave, de religie creștin-ortodoxă;
Țările trebuie să fie asimetrice: una mai mică, mai slab populată, foarte coruptă și să se afle în defensivă în momentul tratativelor de pace; cealaltă să fie mult mai întinsă teritorial, mult mai populată, să aibă un regim democratic autoritar și să se afle în ofensivă la momentul tratativelor;
Țara mai mică nu trebuie să posede arme nucleare, iar țara mai mare să fie una dintre cele două superputeri nucleare de pe glob;
Țara mai mică trebuie să aibă în componența ei obligatoriu teritorii care nu i-au aparținut niciodată, primite cadou de la țara mai mare cu care se află în război; aceste teritorii au fost luate la rândul lor prin încălcarea suveranității naționale a altor state, adică prin același procedeu de care țara mai mică acuză superputerea nucleară:
Minoritățile etnice aflate în țara mai mică trebuie să fie supuse unui proces intens de asimilare, începând cu limba maternă, să fie lipsite de drepturi, cu excepția dreptului de a muri în război pentru ea;
Țara mai mică trebuie să beneficieze de asistenţă militară, sprijin politic, diplomatic și financiar din partea altor state, printre care obligatoriu trebuie să fie și statele vecine care au minorități etnice pe teritoriul ei actual;
Țara mai mică participantă la război trebuie să emită o lege prin care i se interzice categoric să înceapă negocieri de pace cu superputerea nucleară;
Toate propunerile de pace ale superputerii nucleare trebuie categoric respinse;
Formula de pace propusă de președintele țării mai mici nu trebuie să țină deloc seama de realitățile de pe câmpul de luptă, dar trebuie să cuprindă absolut toate condițiile țării sale, în așa fel încât ea să fie practic o cerere de capitulare a superputerii nucleare în fața țării mai mici;
Președintele țării mai mici trebuie să convoace o conferință internațională de pace la nivel înalt, organizată într-o țară europeană tradițional neutră, la care să participe cât mai multe state și organizații, de pe toate continentele, dar la care să nu fie invitată, sub niciun chip, cealaltă parte în conflict, adică superputerea nucleară.
Între medicină și război există o deosebire majoră: dacă în medicină cea mai grea situație este la început, atunci când nu știi încă care tip de operație este cel mai indicat pentru a salva viața unui pacient critic, într-un război cea mai grea situație este spre sfârșitul acestuia, când trebuie să-i pui capăt și să alegi cea mai bună cale pentru a încheia războiul.
Este oare Pacea lui Zelenski cel mai bun tratament prin care se va pune capăt războiului dintre Rusia și Ucraina? Rămâne de văzut… în cazul în care va mai rămâne cineva ca să vadă!
Elveția va organiza în perioada 15-16 iunie, la Bürgenstock,„Summitul pentru Pace în Ucraina”, la cererea președintelui Zelenski.
Scopul acestui summit este de fapt consolidarea sprijinului internațional pentru planul său de extindere a conflictului, care în final va trebui să se încheie prin Pacea lui Zelenski!
Evenimentul va beneficia de participarea a peste o sută de țări și organizații internaționale și va fi prezidat de Preşedintele Confederaţiei Elveţiene, Viola Amherd.
Conform punctului 10 al Păcii lui Zelenski, Rusia nu a fost invitată, acest lucru conducând direct la declinarea prezenței la eveniment a Chinei, un actor totuși minor în plan geostrategic față de state cu greutate, care și-au confirmat prezența la summit: Lichtenstein, Lituania, Republica Capului Verde, Malawi (Africa), Chile etc.
În ziua 2-a a summitului, o sesiune specială va fi rezervată României, în care se va discuta pe larg despre tradiția relațiilor dintre cele două popoare vecine și prietene, despre contribuția țării noastre la efortul de război al Ucrainei ca parte a datoriei morale pe care o avem pentru asimilarea rapidă și completă, dar totuși de catifea, a celor peste 500.000 de etnici români, care încă trăiesc între granițele actuale ale Ucrainei.
O atracție deosebită a acestei sesiuni, așteptată cu mare interes de comunitatea internațională, va fi conferința susținută de președintele Volodimir Zelenski, în care, pe parcursul a 30 de minute, va vorbi participanților interesați despre viteza și hotărârea cu care Armata Română a invadat și ocupat Bucovina de Nord în anul 1918, regiune istorică ce reprezintă leagănul civilizației ucrainene! Va fi prezentat și un poster în formă electronică despre acest subiect, iar președintele Zelenski va fi prezent după conferință, pentru a oferi explicații tuturor celor interesați.
„Summitul pentru Pace în Ucraina” de la Bürgenstock, va beneficia de o organizare deosebită, așa cum ne-au obișnuit de fiecare dată gazdele multiculturale; este o certitudine că totul va merge ceas, și nu orice ceas, ci unul elvețian!
Pe tot parcursul acestuia, invitații se vor putea delecta cu cele mai sofisticate bucate tradiționale elvețiene, preparate de chefi de renume, posesori a una sau mai multe stele Michelin; aceștia se vor întrece în rețete culinare elvețiene pe bază de carne de porumbel, pentru a fi totuși în spiritul discuțiilor de la summitul de pace.
Astfel, participanții vor putea alege între friptură de porumbel, porumbei la tavă cu salată de cartofi, porumbei în sos de stafide, porumbei în sos de vin roșu, ciulama de porumbel, pilaf de porumbel etc…În eventualitate puțin probabilă a epuizării stocului de porumbei, vor fi serviți imediat guguștiuci delicioși importați din Asia!
Gazdele sunt pregătite în acest ultim caz de ample confruntări de stradă, cu potențial violent ridicat, organizate de asociațiile de protecție a guguștiucilor (Streptopelia decaocto), care și-au anunțat intenția de a protesta ferm față de pericolul extincției acestora în viitorul apropiat!
Costurile acestui eveniment calculate de organizatorii elvețieni vor depăși 15 milioane de euro.
Motivul alegerii Elveției pentru a discuta Pacea lui Zelenski nu are nicio legătură cu Idiotul (roman al lui Fiodor Mihailovici Dostoievski, scriitor rus născut la Moscova), considerat o capodoperă universală.
Doar că la finalul cărții, prințul Lev Nikolaevici Mîșkin este internat într-un sanatoriu din Elveția, în stare critică, sănătatea lui nemaiputând fi restabilită.
ACTA EST FABULA, PLAUDITE!
Post scriptum:
Semnificația modernă a cuvântului care dă titlul romanului lui Dostoievski „Idiotul” diferă de cea pe care o avea în societate secolului al XIX-lea; este adevărat că și termenul hegemon este pe cale (din păcate) să-și schimbe adresantul. Asocierea celor doi termeni idiot/hegemon este pur și simplu întâmplătoare și nu are corespondent în realitate.
Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare!
Comentarii
„cașcavalul este gratuit numai în capcana pentru șoareci”
–
cind eram copil mancam cirese dintr un cires. gratis. pacat ca in cires gaseam cirese doar o luna si ceva pe an, insa …e suficient pentru ca zicerea cu cascavalul gratuit sa nu mai faca doua parale. in opinia mea, evident :))
„mai curând pacea, o pace prea lungă, îl face pe om feroce şi dur, şi nu războiul”
-‘
nu. pacea din zicerea de mai sus nu e Pacea, ci ‘starea …prelungita de adormire a instinctelor’
prezenta plenara a manifestarii instinctuale e generatoare de Pace.
Starea naturală este deci războiul, și nu Pacea
–
nu, starea naturala e Pacea,
iesirea din starea naturala, proprie manifestarii ‘tuturor instinctelor’, va duce la razboi
–
Natura e Iubire, e Pace,
cel care pune la indoiala Pacea e razboiul, cele care pun la indoiala nonactiunile sint actiunile ( actiunile fiind imaginea din oglinda a nonactiunilor, adica sint niste nonactiuni intoarse pe dos si cu capul in jos )
Pacea reprezintă absența războiului
–
Pacea e un efect, cauza e prezenta nonactiunilor
razboiul se manifesta atunci cind actiunile se manifesta, acestea fiind legate ombilical de manifestarea ‘oamenilor de actiune’
–
un leu răpune o gazela.
totuși, asta e Pace
–
Pacea se manifesta acolo și numai acolo unde sint prezente ‘toate instinctele’ ( unul lipsa la apel definește absența echilibrului care în final duce la manifestarea acțiunilor, deci a forței, deci a luptei, deci a războiului )
–
cea care definește Pacea starea de nonactiune.
cea care definește războiul e starea de acțiune
–
‘toate instinctele’ sint esenta Păcii
–
un leu și o gazela care își folosesc toate instinctele definesc o stare de Pace, chiar daca intersecția presupune citeodata moartea gazelei
–
atunci cînd instinctele sint adormite, poate chiar programatic, cea care e grădinărita e starea de război, pentru că cele grădinărite sint actiunile.
–
prin urmare cei care aduc războiul sint …oamenii de acțiune.
Pacea presupune manifestarea tuturor instinctelor, care sint și se vor dovedi suficiente pe motiv că însăși Creația s a dovedit …’buna foarte’
–
despre Pace omul prea multe nu știe, însă ceva fundamental recunoaște, faptul că ea se manifesta atunci și numai atunci cînd armonia cu Natura se manifesta.