Maximus. Putere și Onoare!

Generalul Alexandru Averescu, eroul de la Mărăști și Oituz, cel mai popular om în țara sa din Europa, a publicat în anul 1918 o broșură intitulată Răspunderile, prin care cheamă la solidaritate pentru condamnarea vinovaților de dezastrul suferit de România în Primul Război Mondial, pentru pedepsirea politicienilor vinovați de pierderile imense și inutile de vieți omenești, pentru pagubele materiale și faptele de corupție care au condus la retragerea armatei şi a civililor în Moldova, iar în final la pacea rușinoasă, separată cu Germania.

„Brătianu şi guvernul lui meritau să fie daţi în judecată pentru uşuratica lipsă de pregătire cu care s-a intrat în război, pentru neruşinatele potlogării pe care unii miniştri şi partizanii lor le comiseseră înaintea şi în timpul războiului. Brătianu şi guvernul lui meritau să fie aspru osândiţi pentru sutele de mii de oameni morţi de frig, de foame şi de boală, fără niciun folos pentru scopul urmărit.” C. Argetoianu

Aceste acuze grave erau în consonanță perfectă cu opinia publică din România.

În anul 1977 apărea la Editura Cartea Românească una dintre cele mai frumoase cărți de călătorie din istoria noastră contemporană: America Ogarului Cenuşiu! Titlul cărții provine de la celebra rețea de autobuze care poartă numele de Greyhound (Ogarul cenușiu) „autobuzul săracilor și al negrilor” și este un jurnal al voiajului pe care Romulus Ruslan l-a făcut în Statele Unite, împreună cu Ana Blandiana.

America Ogarului Cenușiu a avut un succes enorm în epocă; am citit-o pe nerăsuflate, fascinat, visând cu ochii deschiși la ziua în care voi putea ajunge și eu în America!

America! America însemna pe-atunci, pentru tot restul lumii, pământul făgăduinţei, locul unde te poţi îmbogăţi, tărâmul unde visele pot deveni realitate. America însemna un vis!

Expresia „visul american“ are acelaşi înţeles în orice colţ al lumii; împlinire, reuşită, izbândă, succes; ea a fost «instituţionalizat» de scriitorul şi istoricul James Truslow Adam, în lucrarea sa din 1931, Epopeea Americii. Acesta îşi explică conceptul astfel: «Visul american este acel vis al unei ţări în care viaţa ar trebui să fie mai bună, mai plină, mai bogată pentru toţi, cu posibilităţi pentru fiecare în funcţie de abilităţi şi rezultate»

Visul american nu a fost un produs de export, ci unul de consum intern, a fost un model de viață și gândire ce a atras însă ca un magnet lumea, care s-a americanizat astfel nu prin constrângere, ci prin propria-i alegere.

Trăind prima jumătate a vieții mele într-un regim totalitar, nu am putut să mă bucur de valorile fundamentale care au făcut din America farul călăuzitor al civilizației occidentale și nu numai: democrația liberală, libertatea cuvântului, libertatea de circulație, proprietatea privată, capitalismul.

Visul american a avut însă grijă să ne înfrumusețeze viața prin alte valori caracteristice Americii, mai puțin importante, dar care pentru un român din acea perioadă însemnau enorm.

Westernurile sau filmele cu gangsteri, serialele Ewing, Mannix, Colombo sau Kojak, desenele animate ale lui Walt Disney cu Mickey Mouse, Tom și Jerry sau Donald Duck, atunci când erau difuzate, reprezentau un punct de reper important al zilei respective. Toate filmele americane se terminau fericit, iar vizionarea lor crea impresia că oricât de mare ar fi răul, până la urmă finalul va fi un Happy End în stil american, Made in Hollywood!

Blugii Levis Strauss, guma de mestecat Wrigleys, Pepsi Cola deși se găseau greu și în cantități reduse, constituiau micile noastre mari bucurii, o legătură mult căutată cu America, cu visul american! Ca să nu mai vorbim de mașinile americane, La Belle Americaine!

A fi American nu înseamnă o etnie; nu poți spune că ești american în același mod în care poți spune că ești german, francez, italian sau român.

A fi American înseamnă însă mult mai mult; a fi American înseamnă un mod de viață, un set de credințe, o stare de spirit!

Dacă Răspunderea pentru dezastrul militar şi politic din Primul Război Mondial o poartă în întregime Prim Ministrul Ion IC Brătianu, care a vrut să guverneze singur, disprețuind pe toți ceilalți, iar în egoismul său a crezut că va putea înfăptui singur un mare act național și din această cauză nu s-a sfătuit cu nimeni, nu a primit sfatul cuiva, Răspunderea pentru izbucnirea războiului ruso-ucrainean o poartă America și numai America!

America, pentru că a dat dovadă de lipsă de respect față de cealaltă superputere nucleară a lumii, Rusia, atunci când a acceptat, atunci când i-a propus, atunci când a încurajat Ucraina să ceară admiterea sa în NATO.

Acesta este singurul motiv pentru care Rusia a declanșat războiul, iar America este singurul vinovat pentru declanșarea lui!

Respectul între marile puteri, între superputerile nucleare este un lucru care nu poate fi neglijat niciodată, indiferent de situație!

Respectul între superputerile nucleare este singurul lucru care nu poate fi tratat cu lipsă de respect!!!

America, pentru că a uitat situația prin care a trecut în toamna anului 1962, când s-a declanșat criza rachetelor nucleare sovietice din Cuba și când președintele John F. Kennedy a fost nevoit să amenințe URSS cu declanșarea celui de-Al Treilea Război Mondial dacă sovieticii nu și le retrag de urgență; Cuba era o țară suverană și liberă, care ar fi avut voie teoretic, să poată face orice dorea pe teritoriul ei. URSS au dat dovadă în 1962 de lipsă de respect față de America și aceasta a reacționat energic și prompt, pe măsura prestigiului și puterii ei militare! Sovieticii s-au retras, înțelegând că la conducerea Americii se afla un președinte puternic, adevărat, care nu suporta niciun fel de lipsă de respect și nicio amenințare potențială la adresa securității Americii ! Estimarea făcută chiar de președintele John F. Kennedy a fost că probabilitatea unui război nuclear a fost 50%!!

Ceea ce s-a întâmplat atunci în Cuba, se repetă acum cu Ucraina, dar cu inversarea rolurilor: America a dat, de această dată, dovadă de lipsă de respect față de Rusia!

Rusia, pusă cu spatele la zid de posibilitatea intrării Ucrainei în NATO, fapt de neconceput pentru ea, a trebuit, într-un final, să reacționeze; președintele  rus Vladimir Putin, la fel ca și președintele american John F. Kennedy, este un președinte puternic, care nu acceptă în niciun fel lipsa de respect, nu acceptă niciun pericol potențial la adresa securității țării sale, Rusia! Astfel că el a fost nevoit să atace, să declanșeze acest război pe care nu-l dorea și pentru care nu era deloc pregătit!

Dar America nu i-a lăsat nicio posibilitate de a evita războiul!

Odată războiul început însă, un alt președinte a fost pus în imposibilitatea de a alege: Volodimir Zelenski! Contrar a tot ceea ce se spune, contrar a tot ceea ce declară și sugerează America de astăzi, președintele ucrainean nu are altă alternativă decât să lupte până la ultima picătură de sânge, până la ultimul soldat ucrainean pentru independența și integritatea teitorială a țării sale, pentru Onoarea Ucrainei! El nu poate și nu va încheia niciodată o pace care va consimți ciuntirea Țării pe care a jurat s-o apere!

Onoare…un cuvânt sublim, dar necunoscut politicienilor români care conduceau destinele României Mari în 1940, an în care România a cedat în nici trei luni  de zile peste o treime din teritoriul său fără a trage un foc de armă – caz unic în istoria contemporană – an în care România și-a pierdut definitiv Onoarea!

O rușine care nu se va șterge nicidată, care ne urmărește ca un blestem, de de care nu vom scăpa niciodată și pe care o datorăm exclusiv nevolnicilor politicieni care conduceau atunci România!

Din păcate, constatăm că nimic nu s-a schimbat de-atunci în ceea ce privește politicienii care conduc această țară!

Al Treilea Război Mondial ne va găsi la fel de nepregătiți ca primele două, ba chiar și mai slab pregătiți, deoarece acum nu mai avem nici măcar o armată  adevărată, adică o armată națională bqzată pe Serviciul Militar Obligatoriu,  ci o pseudo-armată formată din niște bieți salariați, din voluntari, din mercenari!

Putere și Onoare! Acesta era salutul legionarilor romani care au cucerit  întreaga lume prin curajul, disciplina și instrucția lor militară!

Putere și Onoare! Acesta era salutul marelui împărat Traian, pe care-l preaslăvim în Imnul nostru național și ai cărui urmași suntem!

Din păcate, astăzi, în secolul XXI, România nu mai are nici Putere, nici Onoare!

Politicienii români au făcut din România ultimilor 35 de ani o țară slabă, săracă, disprețuită de toți, vândută și îndatorată străinilor, umilită, o țară din care milioane și milioane de români au fugit și fug zilnic pentru o viață mai bună din punct de vedere material, dar care cu toții își lasă sufletul acasă.

Din păcate, toate acțiunile sau non-acțiunile, după caz, ale actualilor politicieni care conduc România, îi fac candidați perfecți pentru un al doilea volum din ciclul: Răspunderile! Pentru că ei, politicienii români nu se schimbă niciodată, ei, politicienii români, se cred atât de neînlocuit încât „nu ies din politică decât cu picioarele înainte”! N. Iorga

PS Se zice că americanii fac întotdeauna ceea ce trebuie, dar numai după ce epuizează toate celelalte variante; întâlnirea dintre Donald Trump și Volodimir Zelenski, din Biroul Oval al Casei Albe, din 1 martie 2025, dovedește cu prisosință caracterul axiomatic al acestor vorbe.

Această întânire istorică dovedește că America a ajuns în sfârșit la momentul în care face ce trebuie!