Melania sau ce vrăjeli mai trimit escrocii la tipar prin soția ta

Gălăgia e mare, așa că las bărbații să-și dea la fluierele picioarelor, eu mă voi ocupa de gentuțe, jachețele, pantofiori și pălăriuțe.

Alaska, acel teritoriu cu rădăcini rusești și mere de plastic, americane a găzduit filmul de scurt metraj “Vreme trece, vreme vine, aș vorbi, dar n-am cu cine”. Rușii și-au exprimat punctul de vedere încă de la începutul războiului, cu dovezi și martor făcut pierdut înainte de a prezenta situația la ONU. Ce au găsit în Ucraina nu erau grădinițe pentru copii fericiți și nici muzee ale științelor naturale. Americanii, complementariați de britanici și de fetițele cu pampoane din NATO, beneficiind de șoapte horoscopiste și din Israel, au distrus Irak-ul, Libia, Afganistan-ul, Siria, Liban-ul și continuă să mănânce, ca niște viermi intestinali, sănătatea multor altor state. De furat, au furat resurse naturale, iar când li s-a cerut să plătească măcar jumătate din prețul pieții, au mai scăpat câte o dronă de sub control. Dacă mai sunt indivizi care cred că America are și o parte bună, care nu mușcă, atunci poate că ar trebui să citească și cărți, nu să se uite numai la filme americane sau sponsorizate de americani.

Mai întâi a ieșit la rampă doamna Tulsi Gabbard, cea despre care se spune că a știut să facă diferența între un animal domestic și turbare, și a dat drumul din lesă dosarului Russiangate. Oi! Și oi, și oil, și-a zis americanul. Trump s-a tot măgăit în campania electorală, repetând, ca un antidot, ne zicea, incantațiile sorosiștilor: Rusia, Rusia, Rusia. Prima recitatoare pe temă a fost însă Baba Vanga, doar că aproape arăbește, cu scrisul de la dreapta spre stânga. Europa de vest a continuat însă să dea vina pe ruși, chiar și pentru lipsa de consistență a aselenizării. Europa occidentală nu joacă fără acordul Americii, chiar și în timpul pandemiei au făcut bani împreună, mai mult pentru America. Între Europa de vest și America se derulează filmul de lung metraj: “Fie vremea rea sau bună, la războaie mână-n mână”. Între noi fie vorba, doar primele doamne din a doua alegere au fost frumoase, pe primele nu le-ar fi răpit nimeni din serai. Ceea ce dovedește că dragostea e oarbă. Restul e compot de mere. Și aici intervine Melania, dragostea lui Donald, Melania, care și datorită serviciilor de chirurgie estetică, atât de populare în America de fațadă, arată mai mult ca o nepoată. Ați observat că toți președinții Americii au fost niște soți fericiți? Până și Clinton, care, chiar și după atâtea scandaluri sexuale, tot ne-a dat impresia că mergea și la orgii, și la petreceri tot cu nevastă-sa! Ce ne-a spus actualul soț fericit al Americii? Că Melania a plâns în somn pentru copiii lumii, chiar și pentru cei din Gaza. Până și în stare de insomnie i-a scăpat o lacrimă, pe pielea perfect întinsă. Între timp birourile soțului fericit vindeau arme, și nu de jucărie. Pentru tête-à-tête-ul din Alaska Melania a pregătit o scrisorică, al cărei conținut a fost scăpat, de către o cameristă cu epoleți, agențiilor de presă vest-europene: Melania i-a scris președintelui Putin despre copiii dispăruți din orfelinatele aflate pe teritoriile cucerite de ruși. Din câte știu, soții Zelenski au o firmă de înlesnit adopții internaționale; lor le-a trimis vreo scrisorică? Madam Zelenski s-a retras de mai multă vreme la căldurica Americii, putea să-i dea un telefon. Bănuiesc că se mai întâlnesc, din când în când, pe la prezentările de modă ale designerilor de lux. Melania a purtat, la un summit G7, o jachetă Dolce and Gabbana în valoare de 51500 de dolari. Așa spun niște ziare. Dacă e s-o parafrazez pe soacră-mea: cam câți orfani puteau fi hrăniți din mofturile primei doamne (primă doamnă, nevastă de-a doua, mama vitregă a lui Junior)? Vestul Europei și America sunt cele mai mari consumatoare de pornografie infantilă; tot în vest au fost consemnate și cele mai multe cazuri de pedofilie și de dispariții de copii, anti-semiții menționând și Israelul. Cazuri populare nu în rândul prostimii, ci în rândul elitelor. Cu concursul prostimii, care a fost făcută să creadă că ar fi o continuă teorie a conspirației. Scrisorica mai vine și în mijlocul scandalului Epstein, după ce unii realizatori de podcasturi au sușținut că Melania s-ar putea să fi fost una din fetele promovate de rețeaua Epstein. Foarte multe victime ale orgiilor marca Epstein, dar și din alte colțuri ale lumii, dintre care unele care la vremea ‘jocurilor’ sexuale erau doar niște copii, au început să descrie, public, scene asemănătoare, tot mai credibile. Prin aceste scandaluri și Donald și dragostea lui, Melania, sunt ținuți pe sârmă. Biden pierduse contactul cu realitatea, Trump, însă, știe ce i se întâmplă, nu-i place, și se vede. Prietenul Musk doar la nevoie transcedentală s-a cunoscut, Elon Musk, electricianul care i-a făcut pe mulți să creadă nu că ar putea deveni președintele Poloniei, ci că ar avea veleități de Dalai Lama.

De când corporația și conspirația lui Bill Gates au invadat lumea, cu Windows-ul înainte, niciun stat nu a mai avut secrete. America a dat copiilor lumii bombonele, pentru o pișcătură de țânțar.

După războiul de destrămare a Iugoslaviei, chiar de la instalarea forțelor de menținere a păcii, înalți demnitari ONU au primit informații despre fetele, multe minore, furnizate de rețelele de trafic de persoane din Ucraina. Fetele erau violate în grup, torturate, bătute și ucise. Canadienii au făcut un film despre ofițerul-femeie care a demascat ororile: The Whistleblower, 2010. Scandalul a fost mușamalizat, dar îmi aduc aminte cu ce tragere de inimă cerea Zelenski forțe de menținere a păcii din Europa de vest și din America. Ucrainenii au înlesnit exportul de est-europence și în Marea Britanie, multe cazuri fiind publicate de ziare de top. Diversele plângeri despre modul în care erau tratate fetele au fost aduse la cunoștința autorităților chiar de către unii utilizatori de servicii. Printre traficanți erau și români, serviciile românești nefiind străine de așa practici. Madam Ghislaine a avut de unde alege. Ca și în cazul imigranților ilegali, traficul de persoane a fost înlesnit și de unele biserici ale fericirii, care nu au nicio legătură cu religia creștină sau musulmană, dar se folosesc de antet.

Faptul divers al scrisoricii Melaniei, aruncat câinilor de la jurnal, spune mai mult despre întâlnirea din Alaska decât scoaterea de la naftalină a costumelor de bună vecinătate. Îl salut pe înțeleptul Lavrov pe al cărui tricou putea foarte bine să scrie Ecce homo.

Din cazurile ajunse în atenția opiniei publice am înțeles că cetățenii care se învârteau în jurul orfelinatelor și școlilor din România nu erau ruși, ci belgieni, olandezi, cetățeni din țări membre NATO. Și flexibilul Dan Diaconescu, încurcat și reabilitat tocmai pentru a-i ține pe generatorii de bestseller-uri de pe tik-tok în fața televizoarele, în timp ce se mai dă o lege sau se mai instalează ceva în România. După ce României i s-a ordonat să dea bani Ucrainei, acum i s-a spus să se trateze de criză. Cu ajutorul bancherilor occidentali. Dacă am fi avut și noi o Melania, dar nu una ca aceea intrată în conflict cu legea și cu locotenentul Azimioară, acum poate își scotea jachețelele la licitație și ne plătea și nouă măcar diferența de preț de la legume și fructe. Din păcate avansurile pentru armament ale europenilor, cu bani luați, probabil, tot din est, au plătit ieftinirea medicamentelor americane, înfrățite cu vaccinurile de tristă amintire.

Dacă tot am vorbit despre filme merită să amintesc și Kingdom of Heaven, “Împărăția cerurilor”, deși în cazul de față se potrivește mai mult o traducere de geniul AI în direct: ‘Regatul raiului’. Filmul lui Ridley Scott e o ofensă adusă creștinismului, într-o manieră plăcut artistică. Societățile secrete și-au dat pumni în spate de fericire. Există însă o scenă care îi are ca protagoniști pe Saladin, Guy de Lusignan și pe animalul de companie al lui Guy, Renaud de Châtillon, aproape scoțian la înfățișare, cel ce a pupat mâna celui pe jumătate mort. Saladin i-a oferit o cupă cu apă de la gheață narcisistului Guy, iar acela a pasat răcoarea amicului Renaud. Ce a urmat a fost o scenă menită să trezească anumite emoții, violente, dar în același timp o scenă tipică din istoria nemachiată a omenirii. Scena mi-a adus aminte și de Norocosul, din Așteptându-l pe Godot al lui Beckett. Apa înseamnă viață și milă creștinească, nu-i încercați răbdarea pe porci.