-Macron păstrează o majoritate relativă în Adunarea Națională
-partidul Marinei Le Pen este al doilea partid al Franței și principala forță de opoziție
Franța încheie un ciclu electoral de patru tururi de scrutin în două luni – două pentru alegerile prezidențiale, două pentru cele parlamentare, o frecvența care poate explică, într-o oarecare măsură, oboseală alegătorilor care au decis ieri să nu se înghesuie la urne.
După numărarea completă a voturilor exprimate, componența Adunării Naționale arată astfel: din 577 de deputați, alianța din jurul partidului prezidențial (Ensemble!) obtinte 245, stânga unită în jurul lui Jen-Luc Melenchon – 131, Rassemblement Naționale (Le Pen) 89, iar Republicanii, care au fost principala forță de opoziție în ultumii 5 ani, doar 61. Restul deputaților sunt neafiliați.
Prima concluzie: Macron pierde majoritatea absolută, de 289 de deputați, care i-a permis până acum să guverneze fără probleme. Melenchon nu și-a atins obiectivul, acela de a obține o majoritate care să îi permită să ceară fotoliul de prim ministru, RN (extremă dreapta) sparge plafonul care l-a împiedicat până acum să constituie un grup parlamentar, iar Republicanii ies laminati din aceste alegeri.
Dacă ascultăm dezbaterile din platourile de televiziune după anunțarea rezultatelor, urmează o perioada tulbure. Toată lumea consideră că pierderea majorității absolute este o catastrofă pentru Macron. Totutusi, acest rezultat seamănă cu ceea ce pot da alegerile în alte țări (Germania și Italia sunt citate cel mai des, dar eu adaug aici România) unde majoritățile absolute sunt un vis de neatins. Diferența o face modul de scrutin. Constituția dorită de generalul de Gaulle pentru a 5a Republica privilegiază această majoritate absolută care transformă Franța într-un fel de monarhie republicană în care Parlamentul este un fel de camera de înregistrare a legilor, ca pe vremea lui Ludovic al XIV lea. Oricine din afară Franței ar fi uimit de tonul dezbaterilor din jurul acestui rezultat «catastrofal» obținut de alianța prezidențială, care are 114 deputați în plus față de principala formațiune de opoziție.
Lăsând la o parte «victoria» sau «înfrângerea» lui Macron (fiecare privește partea goală sau plină a paharului, după cum îl aranjează) să analizăm rezultatele opoziției:
Locotenenții lui Melenchon au strigat Victorie! încă de la anunțarea primelor rezultate și s-au declarat marii învingători ai acestui scrutin. Există câțiva bemoli la această revendicare: NUPES (alianța lui Melenchon) ieșea cot la cot cu alianța prezidențială din primul tur de scrutin, în urmă cu o săptămâna. Ieri, obțineau cu 7 procente mai puțin și cu 114 deputați sub «Ensemble!». Melenchon cerea francezilor să îl aleagă prim ministru (289 de mandate pentru o majoritate absolută), ținta este ratată de departe (mai puțin de jumătate din mandatele necesare).
O altă problema majoră pe care o are Melenchon este faptul că alianța sa electorală a fost conjuncturală și partidele care o compun (Les Insoumises, Părți Socialiste, Părți Comuniste, Les Verts) vor constitui grupuri parlamentare separate în Assemblee Naționale. Prima consecință este pierderea locului de «prima formațiune de opoziție» în favoarea formațiunii lui Le Pen.
Adevărată surpriză este așadar Rassemblement Naționale (Le Pen). În parlamentul trecut, formațiunea lui Le Pen avea 7 deputați. Azi, ea dispune de 89 de mandate ceea ce îi permite să constituie un grup parlamentar, să obțină subvenții publice în consecință, să obțină timp de exprimare în cadrul dezbaterilor în plen cu o vizibilitate pe care n-a avut-o până acum. În plus, Marine Le Pen este deputat și, a confirmat, va lua președinția grupului său parlamentar, în timp ce Melenchon a ales să nu candideze.
Dar, mai ales, grupul său are 10 deputați în plus față de Nesupusii lui Melenchon. Or, o cutumă instaurată sub președinția lui Sarkozy spune că principala forță de opoziție deține președinția Comisiei de finanțe, cea mai importantă în Assemblée Naționale. Marine Le Pen a revendicat-o pentru grupul său în această dimineață.
Ați înțeles, așadar, că RN este al doilea partid al Franței în acest moment.
Ce se întâmplă cu dreapta numită «republicană»? LR (Les Republicains) ies șifonați din aceste alegeri, chiar dacă reușesc să își amelioreze scorul pe care l-au obținut la alegerile prezidențiale. EI vor avea 64 de deputați. Puțini, desigur, totuși, ei sunt azi făcătorii de regi (les faiseurs de rois). Alianța prezidențială nu poate negocia cu cele două extreme, pe de o parte pentru că acestea nu vor, pe de altă pentru că ar însemna – cel puțin în ceea ce privește formațiunea lui Le Pen – să le recunoască legitimitatea. Ea poate însă constitui mult visată majoritate absolută cu cei 64 de deputați ai LR.
Duminică seara au fost, déjà, câteva voci din rândul republicanilor care pledau fie pentru, fie contra unei alianțe cu «Ensemble!» Cert este că se află în poziția în care pot cere mult, foarte mult, deci se vor lasă greu. Varianta unei coaliții guvernamentale pe modelul german ar presupune posturi ministeriale, poate chiar cel de prim ministru, varianta unei susțineri în Parlament ar presupune cel puțin obținerea președinției comisiei de finanțe.
Ajungem, astfel, la postura în care se află guvernul. Prim ministra Elisabeth Borne a fost aleasă în circumscripția în care s-a prezentat, deci în viitorul imediat postul său pare salvat. Trei dintre miniștri săi au pierdut însă și vor trebui să demisioneze din guvern. Este, și aceasta, o lege nescrisă, destul de recentă, dar nimeni n-ar înțelege dacă aceste demisii nu ar fi prezentate. Opoziția, în special locotenenții lui Melenchon cer demisia Elisabethei Born în urmă acestei „înfrângeri” în alegeri. Mie mi se pare bizar să judeci o competență după două sau trei săptămâni de activitate. Ne aducem aminte că abia a fost numită.
Totuși, există un moment crucial înainte de vacanță de vara. Pe 5 iulie, Borne trebuie să susțină în Parlament discursul de politică generală. Cutuma este ca, imediat după, să ceară un vot de încredere. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată când guvernul nu putea conta pe o majoritate absolută în Parlament, ceea ce este de bun simt. Este foarte posibil însă că opoziția să depună o moțiune de cenzură, iar Melenchon a anunțat déjà că va depune această moțiune. Dificultatea se transferă astfel în tabăra sa, pentru că, în primul rând, Borne ar fi trebuit să caute o majoritate de 289 de voturi, în acest din urmă caz Nepsupusii ar trebui să le reunească. Republicanii au declarat déjà că nu vor vota această moțiune iar fără ei nu există majoritate nici de o parte, nici de alta. Este, aici, primul semn al unei posibile alianțe, scrise sau nescrise, cu majoritatea prezidențială.
În sfârșit o anecdotă: fosta ministră a Sportului, Roxana Maracineanu, a fost eliminată de către o femeie de serviciu, Rachel Kéké, candidată pe listele lui Melenchon!
Ce nasoi si aia din serviciile franceze. Sa nu-l serveasca pe Zeus si sa nu optimizeze si ei un pic voturile. Naspa, acum Zeus tre’ sa livreze pozitiv cu parlamentul pe invers. Da’ maman ce-o zice?
Dacă fosta cameristă/menajeră/femeie de serviciu figura pe „alte” liste electorale ocupația ei era echivalată cu un titlu nobiliar. Așa…
Poate cetățenii care au votat au chef de curățenie.