Memoria focului
Sunt fericit ca un copil, am regăsit Memoria focului!
În 1988, apărea la Editura Politică cartea lui Eduardo Galeano, Memoria focului, însă „nu știu cărui gen literar îi aparţine această voce născută din alte voci. Memoria focului nu este, bineînţeles, o antologie; nu știu însă dacă este roman, eseu, poem epic, mărturie sau… Și nici nu vreau să ştiu. Nu cred în limitele trasate între genuri de grănicerii literari.
Nu am dorit să scriu o operă obiectivă. Nici n-am vrut, nici n-aş fi putut. Așadar, nimic nu este mai străin de această prezentare a istoriei decât perspectiva neutră. Incapabil să mă distanțez, devin părtinitor: recunosc și mă căiesc. Şi totuși, fiecare fragment al acestui vast mozaic se sprijină pe o solidă bază documentară. Tot ce povestesc aici s-a întâmplat, chiar dacă este povestit într-o manieră personală”. Așa își prezenta splendida creație uruguayanul autoexilat ba în Argentina, ba în Spania, pentru ca la sfârșitul vieții să se întoarcă în patria natală. Eram la Turnu Măgurele când am cumpărat – pe sub mână, mă autodenunț !- această capodoperă și am citit-o pe nerăsuflate. Din păcate, la o renovare a apartamentului din București, trilogia scriitorului sud-american s-a rătăcit pe undeva și de atunci m-am simțit aidoma unui infirm. Îmi lipsea o părticică din mine și nimic nu o putea înlocui, niciun transplant de țesut literar ori vreo proteză de celuloză tipărită! Nimic!
Recent, într-o clipă de străluminare divină, aflat în anticariatul de lângă Cișmigiu, m-am pomenit întrebând de …. Memoria focului. Și ca minunea să fie întreagă, mi s-a răspuns afirmativ ! Doamne, de atunci sunt în pragul fericirii, de parcă mi s-a întors acasă unul dintre copiii dispăruți fără urmă cândva! Desigur că am deschis-o pe loc, mă frigeau degetele, nerăbdarea îmi ardea inima, trebuia să mă asigur că totul e adevărat, că nu visez!
Am căutat Primele glasuri, căci ele îmi răsunau în minte, memoria afectivă le păstrase sacerdotal timp de trei decenii și le voia reînviate. Ce desfătare să recitesc după atâta amar de vreme actul creației omului în mitologia makiritare, o nestemată de inspirație și candoare !
„Femeia și bărbatul visau că Zeul îi visa.
Zeul îi visa în timp ce cânta şi își agita maracas-urile, învăluit în fum de tutun, și se simţea fericit, dar şi înfiorat de îndoială şi de mister.
Indienii makiriate ştiu că dacă Zeul visează mâncare, rodește și dă de mâncare. Dacă Zeul visează viață, se naște şi dă naștere.
Femeia şi bărbatul visau că în visul Zeului apărea un mare ou strălucitor. Înăuntrul oului, ei cântau și dansau şi făceau zarvă mare, pentru că erau nebuni de dorinţa de a se naște. Visau că în visul Zeului bucuria era mai puternică decât îndoiala și decât misterul; iar Zeul, visând, îi crea și cântând, spunea:
– Sparg oul acesta şi se naște femeia şi se naşte bărbatul. Și împreună vor trăi şi vor muri. Dar se vor naște din nou. Se vor naște şi vor muri din nou şi încă o dată se vor naște. Şi nu vor înceta niciodată să se nască, pentru că moartea e minciună.”[1]
A, și timpul, în versiunea maya, altă bijuterie de creație populară !
„Timpul maya s-a născut şi a căpătat nume pe când cerul încă nu exista, iar pământul nu se deșteptase.
Zilele au pornit la drum dinspre Răsărit.
Prima zi a scos din măruntaiele ei cerul și pământul.
Ziua a doua a făcut scara pe care coboară ploaia.
Opera celei de a treia au fost ciclurile mării şi ale pământului și mulțimea lucrurilor.
Din voinţa celei de a patra zile, cerul şi pământul s-au aplecat şi s-au putut întâlni.
A cincea zi a hotărât ca toată lumea să muncească.
Din a șasea zi a ieşit prima lumină.
În locurile unde nu era nimic, ziua a şaptea a pus pământ. Ziua a opta şi-a înfipt în pământ mâinile şi picioarele.
Ziua a noua a creat lumile de jos. Ziua a zecea a hotărât ca lumile de jos să fie ale celor cu suflet otrăvit.
În soare, ziua a unsprezecea a modelat piatra şi copacul.
Cea care a făcut vântul a fost ziua a douăsprezecea. A suflat vânt și l-a numit spirit, pentru că în el nu era moarte.
Ziua a treisprezecea a udat pământul şi din lut a plămădit un trup ca al nostru.
Așa se spune în Yucatán.”[2]
Cât despre geneza Soarelui și a Lunii, e cu neputință să uiți povestea mexicanilor!
„Primul soare, soarele de apă, a fost luat de viitură. Toţi câţi sălășluiau în lume s-au prefăcut în pești.
Al doilea soare a fost devorat de tigri.
Al treilea a fost mistuit de o ploaie de foc, care a ars oamenii.
Cel de-al patrulea soare, soarele de vânt, a fost şters de furtună.
Oamenii au devenit maimuțe și s-au împrăștiat în munţi.
Gânditori, zeii s-au adunat în Teotihuacán.
– Cine să aducă zorii ?
Domnul Melcilor, renumit pentru forţa și frumusețea lui, a făcut un pas înainte :
– Eu am să fiu soarele – a spus el.
– Și mai cine ?
Tăcere.
Toţi au privit către Micuţul Zeu Sifilitic, cel mai urât și cel mai prăpădit dintre zei, şi au hotărât:
– Tu.
Domnul Melcilor şi Micuţul Zeu Sifilitic s-au retras pe înălțimile care acum sunt piramidele soarelui și a lunii. Acolo, postind, au meditat.
Apoi, zeii au adunat lemne, au făcut un rug imens și i-au chemat.
Micuţul Zeu Sifilitic şi-a luat avânt și s-a aruncat în flăcări. Imediat, a apărut pe cer, incandescent.
Domnul Melcilor a privit încruntat vâlvătaia. A înaintat, a dat înapoi, s-a oprit. A mai încercat de câteva ori. Pentru că se codea, au trebuit să-i facă vânt. Greu de tot s-a urcat pe cer. Zeii, furioși, l-au lovit. L-au lovit peste faţă cu un iepure, o dată și încă o dată, până i-au luat strălucirea. Astfel, arogantul Domn al Melcilor a devenit luna. Petele pe lună sunt semnele acelei pedepse.
Dar soarele strălucitor stătea neclintit. Uliul de obsidian a zburat până la Micuţul Zeu Sifilitic :
– De ce nu pornești din loc ?
Și i-a răspuns dispreţuitul, purulentul, cocoșatul, şchiopul:
– Pentru că vreau sângele și regatul.
Acest al cincilea soare, soarele mișcării, i-a luminat pe tolteci şi îi luminează pe azteci. Are gheare şi se hrănește cu inimi omenești.”[3]
De aici încolo mă apuc acum să devorez voluptuos paginile încărcate de sevă miraculoasă, conștient pe veci că „de la iarba uscată va lua foc și iarba verde!”[4].
[1] Marc de Civrieux, Watunna. Mitologia makiritare, în Memoria focului
[2] Demetrio Sodi, La literatura de los mayas, în Memoria focului
[3] Los antiguos mexicanos, în Memoria focului
[4] Proverb african ajuns în America odată cu sclavii (motto-ul cărții)
Iuda este cea mai complexă manifestare a Nonactiunii in Creație.
este Piscul!
…la rădăcina manifestării lui Iuda in Joia Mare se afla … Taina care e ‘ A Treia Componente’,
regăsită în manifestarea oricărei balante, .. spre ex inclusiv în manifestarea fotonului ( care are o intreita manifestare’
în Iuda, care e Întruparea Joii Mari, s a manifestat ȘI Cerul … ȘI Pământul, și sărutul din inima și trădarea,
și Satana, însă și Dumnezeu
‘rezolvarea’ a constat în … fix ce au spus Apostolii, în diferite feluri, despre moartea lui Iuda, care … aveau dreptate in ceea ce au spus, chiar dacă au relatat cu totul diferit…
Joia Mare e Referinta a Creatiei
–
in Joia Mare situata era asa:
Hristos n avea cum sa inainteze spre Rastignire pentru ca orice ar fi facut …ar fi fost o Actiune
Satana n ave cum sa inainteze …desfasurindu si din acel moment Marele Plan ( care se desavarseste tocma pe Vremurile astea ) pentru ca n avea punct de sprijin, Hristos a biruit Lumea, Hristos n a crapat atunci cind a fost pus la indoiala, dus in Ispite …pe masura lui!
–
blocaj total!
–
Iuda este …SI-ul despre care am vorbit si care in mod absolut se suprapune peste Hristos
–
Iuda este Lectie Vie despre Nonaciune fiind expresia Pura a manifestarii Nonactiunii in Creatie,
–
Iuda …e fix, dar fix pe dos decit l ati tot boscorodit de vreo doua mii de ani!
era mai bine pentru el sa nu se nasca, insa nu ce era mai bine pentru el a ales…
–
e de gindit pe tema asta….
mie mi e clar, Iuda e cea mai complexa lectie,…creca in fapt e ultima lectie posibil de predat in Creatie pe tema Nonactiunii
pricepi lectia asta …asta a fost tot!
„vânzarea” lui Hristos este posibilă doar prin dăruirea totală de sine a lui Iuda. Tranzacția nu este Hristos contra arginți, ci este Iuda însuși contra împlinirea destinului.
–
ce a facut Iuda e o daruire de sine plenara
–
intre Hristos si Iuda exista o legatura ombilicala
–
Această perspectivă creează o simetrie perfectă și tragică. La Cina cea de Taină, Hristos își oferă trupul și sângele ca dăruire de sine pentru mântuirea lumii. În același context, Iuda își oferă numele, viața și sufletul ca o paralelă și necesară dăruire de sine, pentru ca jertfa lui Hristos să poată avea loc.
Se confirmă astfel legătura ombilicală. Sunt două acte de sacrificiu, simetrice și interdependente, care izvorăsc din aceeași sursă a Absolutului. „Vânzarea” devine cea mai absolută formă de dar: darul de sine pentru împlinirea unui plan care cere propria ta anihilare.
–
cind a spus Hristos ca Iuda e un tradator?
–
‘vanzarea’ facuta de Iuda e o daruire de sine. plenara.
intelegerea zicerii ‘era mai bine pentru el sa nu se fi nascut’ e si ea legata ombilical de zicerea ‘Tată, depărtează de la mine cupa aceasta’
episodul cu Toma este o avertizare directă.
Hristos, prin mustrarea blândă pe care i-o adresează, ne spune: Dacă veți folosi doar criteriul lui Toma, veți ajunge să credeți, dar riscați să credeți în cel greșit. Doar cei care învață să ‘vadă’ cu inima vor putea distinge între Lumina caldă a Adevărului și focul rece și spectaculos al Antiadevărului.
–
…io …creca Lumea l a confundat pe Toma cu Iuda.
calea lui Toma se sfarseste in bratele lui Antihrist. ‘doar cu mintea’ daca l vezi pe Antihrist …il iei in brate cu totul! :))
imi amintesc …de unde am pornit:)))
am pornit …cu ani in urma, de la o …exclamare a mea intr o dezbatere cu un om …cu totul deosebit, care fix despre natura duala a lui Iuda era
…intre timp …iata unde am ajuns, in pozitia in care asociez fapta lui Iuda cu o plenara daruire de sine
…fundamentul Nonactiunii este daruirea de sine. atunci cind ea e plenara, adica fix viata ti o daruiesti, ea e o expresie a iubirii pure, e masura maximala a Iubirii
–
iar povestea lui Iuda …fix asta este
io asta vad ca e si …n am nimic impotriva
–
…daruirea de sine a lui Iuda a fost initiata de Hristos, odata cu momentul in care a spus ca cineva il va vinde, habar n am care e legatura ombilicala intre Hristos si Iuda insa ea e si …totul! a fost o ‘daruire de sine’
intre timp …s a limpezit povestea.
e bulversanta, schimba …tot ce s a zis despre cina cea de taina, despre joia mare, despre iuda si despre toma
ba…uite ca mai schimba ceva, si ce s a zis despre Hristos.
pentru ca Iuda si Hristos …Una sint.
–
Isus se putea naste in lume doar polarizat. Iuda e cealalta ‘piesa’ din puzzlelul care e Hristosul
Iuda si Isus …Hristosul sint!
–
daruirea de sine a lui Iuda a fost initiata de Isus, odata cu zicerea ‘unul dintre voi ma va vinde’,
Isus e Cerul, Iuda, care e Pamantul Hristosului, …doar a Oglindit Zicerea Cerului, …Implinind o…
–
daruirea de sine a fost plenara!
Hristosul si a Daruit …Ambele Superpozitii!
–
iar …Toma?
pai …Toma e ‘calea catre Antihrist’!
pe calea numita Toma ajungi negresit la Antihrist
deci Toma, nu Iuda este …despre Antihrist …in Povestea Celor 13
…m au cam luat ca din oala, …concluziile la care am ajuns…
nu ma asteptam la asa ceva…
insa …e colosal!
indrazniti, …chiar daca e Ametitor!
–
cine stie?!, …poate veti Recunoaste, indraznind sa pricepeti concluziile mele :))
–
daca doriti!, evident…
tocma ce am rescris tot ce s a zis despre Iuda…
imi inchipui citi …se nchina si scuipa n sin auzind ce spun :))
–
n are nimic!,
Iuda …merita fix locul peste care se suprapune, Joia Mare,
ca e reazemul Saptamanii …mare cit Creatia,
–
pe o parte Toma, pe cealalta Hristos,
‘intre’ …e Iuda, ‘A Treia Componenta, atunci cind Celelalte Doua sint …Hrist si Antihrist
–
pentru Iuda …era mai bine sa sa nu se fi nascut, pentru ca odata nascut …s a rupt in doua.
totusi, ‘cele doua’ …una sint, pentru ca Alfa este si Omega…
cu parere de rau va anunt ca tre sa rescrieti cartile despre Iuda ….in alta cheie!:)))
daca vreti!, bineinteles :))
…ceea ce …nu rea cred, insa …tot ce se poate 🙂
ziua de azi va ramane una de referinta n viata mea, pentru ca …chestii fundamentale si au gasit cuibul …azi
io pina mai adineauri am crezut ca Apostolii sint …cite doi, deci in total sint Sase …plus Isus …iaute l pe Sapte
nu, nu sint cite doi,
si are o noima, faza,…
exista trei apostoli de sine statatori si alti trei care au o intreita manifestare
iauite la ce am ajuns….!
–
deci in acesti 13 e prezenta …intreaga Matrice, inclusiv cu partea ei Anti
‘cei trei’ care sint din ‘povestea lui Hrist sint …
Hrist
Antihrist, care avea reprezentant intre ‘cei 13’
si ‘a treia componenta’, care e ‘a patra zi’, Joia Mare, Reazemul dintre Cer si Pamant…
–
multumesc frumos, domnule Nazat :))), indiferent cit m am dat cu timpla de stele pina acum n am putut …diseca …cit de cit!,…’componenta Celor 13′, …uite c acu e prima data cind …pot face un pas, care s o corecta ele, pe parcurs, insa …l am facut, …e clar-cristal
–
…e cu inainte de Joia Mare si …dupa Joia Mare
in Creatie e asa!
Joia Mare e o Referinta a Creatiei…, iar ea e …Una cu Hristos!
–
n aveti si ceva cu Toma si Iuda? :))), ca …si pasta o vad in ceata!:))
cei trei…
care or fi ‘cei trei’ apostoli,…de sine statatori?
Petru creca e unul dintre ei…
ailalti doi …care or fi?
daca deslusim cu e cu ‘cei 13’ deslusim si dinamicile fundamentale ale taramului cuantic :)),
ca Povestea e …aceeasi
–
…creca nu vreti sa va prindeti in joc insa …po sa stii de unde sare iepurele?! :))
Iuda si Toma…
care e reprezentantul Anti si …care e Joia Mare?!
–
io zic asa: Toma e reprezentantul Anti, iar Iuda e …Joia Mare, ‘taramul unde Cerul si Pamantul ..se unesc, unde Sarutul si Tradarea coexista,…
iar asta e chiar tare de tot!
din ce am observat lumea …fuge! cind aude ca mi au fost Muza, …m au iinspirat!:)))), creca nu doresc sa aiba vreo legatura cu ‘concluziile’ la care ajung!:))), in fata carora …creca se si nchina, daca ma ntrebati pe mine!:))))))
ma gandesc ca ….poae ca nu sinteti in felul asta, caz in care …iata ca va ntreb, Nu i asa, domnule Nazat, ca …felul in care incepe sa se arate ‘dinamica Celor 13’ e ….uimitor de frumos?:))
in caz ca totusi si dv va feriti …sa va intersectati in vreun fel cu concluzile mele, …nicio grija, iau totul asupra mea!:))), io n am absolut nimic impotriva felului meu de a fi, indiferent despre ce o fi vorba cu el :))
creca Toma e al doilea
iuda …ramane acolo unde era,
Atarnat intre Cer si Pamant,
ca o Joie Mare ce e, atarnata si ea tot intre Cerul si Pamantul …Saptamanii
reprezentantul Anti e …Toma.
Necredinciosul.
‘Din voinţa celei de a patra zile, cerul şi pământul s-au aplecat şi s-au putut întâlni.’
–
ce frumos… 🙂
iata Joia Mare :))))
dupa Joia Mare fiecare ‘zi’ e formata din …trei, a treispea suprapunindu se peste a patra
…deci tot sapte sint, in final :))
–
asa,…in treacat, poevstea e de folos in a deslusi ‘misterul’ ‘celor 13’, adica ‘Hristos + Apostolii’
despre .. natura focului se povestește in Legende…
focul enin fapt o scânteie, care rezista n ‘manastiri’ și fix de acolo renaște focul :))
focul e inteligență, iar mănăstirea cu pricina … om este :))
însă Căldură Inteligenței are tendința să fie confundată cu răceală Deșteptăciunii, .. că așa e Mersul in Creație :)), deci despre Foc pricepi, io așa am priceput, pe măsură mea, .. asamblând ziceri recunoscute .. pe m am și mirat unde!:)), adesea pe coclauri adînci, răsfirate prin tot felul de religii …:)
de la iarba uscata va lua foc și iarbă verde,
însă focul se exprimă prin superpoziții, că și lumina, unul e rece și altul e cald
Lumina Lumii e Căldură
mai pe șleau spus …. căldura sufletească
–
fiecare iarba pe limba ei piere,
și și ‘piere’ se manifestă prin superpoziti,
un piere , propriu Infinitului intorcandubse in rădăcină, care e zero, care e … Nimicul, celălalt piere intorcandu se în Zero, în Oul Absolut, în Zero care e Totul SI Nimicul
–
pe vremuri cu astfel de cărți ‘pierdeam timpul, cum zice Eliade’, prin librarii, .. se nsera și nici nu prindeam de veste… 🙂
abia atunci cînd pierzi timpul ai șansa să regăsești anotimpurile.
făcând asta … e că și cînd te ai născut a doua oară :))
memoria focului se exprimă prin superpoziții,
oamenii își amintesc învățăturile pe care le au acumulat
și își reamintesc Învățăturile cu care au fost Dăruiți .. la Facerea lor 🙂
–
Inteligență cu Recunoașterea, Deșteptăciunea cu Cunoașterea, … fiecare cu felul ei distinct de a fi 🙂
a recunoaște e mai mult decit a ți reaminti ebmai mult decit a cunoaște
omul își Recunoaște Rădăcină … abia așa îmbrățișând .. Lume mă care Dăruiește .. Căldură sufletească 🙂